E o problema acuta de sanatate in lumea intreaga. Actioneaza precoce, altfel consecintele pot fi fatale.

Obezitatea este pe locul doi, dupa fumat, ca si cauza principala de mortalitate care poate fi prevenita. Se defineste ca o acumulare in exces de tesut adipos. In mod normal, procentul de grasime din organism este de 15-20% pentru barbati si 25-30% pentru femei. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, cel mai folosit „instrument” pentru diagnosticarea obezitatii este Indexul de Masa Corporala, definit ca greutatea (in kilograme), impartita la inaltimea (in metri) la patrat. IMC este strans corelat cu procentul de grasime din corp si indica riscul de complicatii ale obezitatii. Un indice de 25-29,9 corespunde supraponderabilitatii, unul de 30-39,9 obezitatii, iar peste 40, obezitatii morbide (severe).
Un alt factor, circumferinta abdominala crescuta (mai mult prin grasimea distribuita visceral, decat prin grasimea subcutanata) este corelata cu riscul de complicatii. O circumferinta mai mare de 94 cm la barbati si 80 cm la femei arata un risc substantial pentru complicatii cardiovasculare. Daca aceasta este mai mare de 102 cm la barbati si 88 cm la femei, riscul este foarte mult crescut, si necesita interventie terapeutica urgenta. Complicatiile cardiovasculare sunt: hipertensiunea arteriala esentiala, cardiopatia ischemi ca, hipertrofia ventriculara stanga, ateroscleroza accelerata si hipertensiunea pulmonara asociata.
Cauzele obezitatii
Exista doua categorii de factori care determina obezitatea: cei genetici (in proportie de 40- 70%) si factorii de mediu (nivelul activitatii fizice si aportul alimentar). Leptina este un hormon produs de tesutul adipos alb descoperit de Friedman in 1994. Rolul sau este de a semnala hipotalamusului satietatea (pentru a reduce aportul alimentar) si de a seta metabolismul carbohidratilor pentru consumul de energie. Cei mai multi adulti obezi prezinta o rezistenta la

actiunea leptinei cu cresterea
nivelului sanguin al acesteia. Date recente sugereaza ca 5% din copiii obezi au mutatii ale genelor proopiomelanocortinei si ale receptorului 4 al melanocortinei. Alte date arata ca, in timp ce adultii normali au o rata de 5% de infectie cu adenovirus 36, 20-30% din adultii obezi au fost infectati cu acest virus.
Tratamentul obezitatii
Ritmul scaderii in greutate trebuie individualizat dar in general, se recomanda slabirea cu 0,9-1,5 kg pe saptamana. Urmeaza o faza de mentinere, care trebuie sa dureze cel putin doi ani, realizata prin regim alimentar hipocaloric. Echipa de terapeuti include medicul, psihologul sau psihiatrul, nutritionistul si un antrenor pentru programul de exercitii fizice. Daca se va realiza o scadere in greutate de 10%, se vor obtine beneficii maxime privind complicatiile obezitatii. Aportul caloric minim este de 800 kcal/zi, obtinandu-se astfel o scadere in greutate