In mintea oamenilor, chiar a medicilor, persista inca ideea ca imbatranirea este o boala. Aceasta dificultate de a intelege imbatranirea ca un proces natural se datoreaza mai multor factori, dar si confuziei ce se face adesea intre termenii de imbatranire si senescenta.

Daca imbatranirea cuprinde si evenimente pozitive (cresterea intelepciunii si a experientei, cresterea nivelului de insulina sau a rezervelor de grasime), din contra, senescenta se refera doar la procese degenerative care, in final, fac viata imposibila. Imbatranirea poate fi un proces reusit, cu minimalizarea alterarilor morfo-functionale si neinsotit de boli debilitante si disabilitati. De aceea se poate spune ca imbatranirea reprezinta un declin fiziologic peste care se adauga o patologie mai mult sau mai putin specifica si, foarte frecvent, o poli-patologie. Modificari considerate intre anumite limite ca apartinand unei imbatraniri normale pot fi: modificari ale pielii si fanerelor, scaderea acuitatii vizuale si auditive, scaderea secretiei lacrimale, slabirea vocii, scaderea fortei musculare si a tolerantei la efort, hiposomnia, hipomnezia, hipoaciditatea gastrica, intarzierea tranzitului intestinal, edentarea.
Un proces inevitabil
Presbiacuzia reprezinta alterarea functiei auditive datorata inaintarii in varsta, adica fenomenul de imbatranire a unui organ senzorial. Senescenta urechii este un proces inevitabil. Se poate spune chiar ca involutia structurilor neurosenzoriale incepe la sfarsitul adolescentei. Modificarile detectabile microscopic de la acest nivel debuteaza la sfarsitul decadei a III-a de viata, in timp ce acuzele pacientilor apar, in general, dupa varsta de 60 de ani. Pierderi auditive sunt constatate audiometric la 50-60% din persoanele peste 65 de ani. Presbiacuzia e un proces complex, intervenind atat imbatranirea structurilor

urechii interne, cat si cea a cailor auditive si a cortexului cerebral. Pierderea de auz e accentuata de tulburarile de intelegere, atentie si memorie asociate, care contribuie si ele la fenomenul de retragere sociala a persoanei varstnice. Degradarea auzului se produce lent, in trei stadii de evolutie:
Stadiul infraclinic – in care apar doar modificari minime de perceptie a sunetelor acute si care trece, adesea, neobservat.
Stadiul de incidenta sociala – cand pierderea auditiva depaseste 30 dB pe frecventa de 2000 Hz.
Stadiul de izolare relationala – in care comunicarea cu anturajul este afectata drastic si apar dificultati majore de intelegere.
Tratamentul are doua directii principale:
Tratamentul medicamentos – amelioreaza oxigenarea si metabolismul celulelor neuro-senzoriale de la nivelul urechii si ale celulelor nervoase; daca exista patologii asociate de tip diabet sau dislipidemii, tratamentul corect al acestora poate incetini procesul de alterare a auzului. Totusi, rezultatele sunt relative, tratamentul contribuind doar la ameliorarea metabolismului cerebral si a capacitatii de comunicare.
Protezarea auditiva – unica modalitate de evitare a retragerii sociale a persoanei varstnice atinse de presbiacuzie. Ea trebuie sa fie precoce, prescrisa si urmarita de medicul ORL-ist si, daca se poate, bilaterala (fiind vorba de un proces care afecteaza ambele urechi). Cu cat este mai precoce protezarea, cu atat mai bune sunt rezultatele.