Dincolo de valentele estetice, conditia unei persoane cu o greutate crescuta este, in primul rand, de interes medical. Aceasta pentru ca scade semnificativ speranta de viata, prin prisma bolilor asociate

DR. CRISTINA MAMBET Medic Primar Hematologie, SYNEVO
Cu scopul clasificarii situatiei medicale din punctul de vedere al greutatii este folosit, in cazul adultilor, indexul de masa corporala (IMC), ce coreleaza greutatea cu înaltimea persoanei respective. Mult mai cunoscuta este însa prescurtarea BMI (din engleza: Body Mass Index), definita ca raportul matematic dintre masa (greutatea exprimata în kg) si valoarea la patrat a înaltimii (exprimata în m). Acest index, utilizat si de catre OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), este aplicabil doar în cazul adultilor, pentru copii el nefiind unitar.
La ce serveste BMI
Incidenta bolilor asociate cresterii în greutate este cu atat mai mare cu cat BMI este mai ridicat (valori peste 21 kg/m2). Astfel, se definesc supraponderalitatea (valori mai mari de 25 kg/m2) si diferite grade de obezitate (valori mai mari de 30 kg/m2). Calcularea BMI este extrem de utila atat în studiile adresate obezitatii, cat si pentru monitorizarea curbelor greutatii, mai ales ca variatii de doar 10% ale acesteia pot avea impact major asupra evolutiei bolilor asociate, dintre care:
Bolile cardio-vasculare – sunt cele care au impactul cel mai mare asupra scaderii sperantei de viata în randul persoanelor obeze, din cauza riscului crescut de infarct miocardic si de accident vascular cerebral. În cazul acestora, sunt alterate în principal metabolismul lipidic (cu variatii ale diverselor fractiuni de colesterol), cu evolutia spre ateroscleroza si hipertensiune arteriala.
Diabetul zaharat de tip II (DZ 2) – apare în special la adulti, însa în ultimii ani s-a observat cresterea incidentei lui si la copii, proportional cu dezvoltarea obezitatii la acestia. Afectiunea perturba metabolismul glucidic, pe langa cel lipidic, ca

rezultat al rezistentei la insulina (organismul unei persoane obeze trebuie sa secrete o cantitate mai mare de insulina decat in cazul unei persoane cu o greutate normala, pentru aceleasi rezultate metabolice). In consecinta, persoanele supraponderale au un risc dublu de a dezvolta DZ 2 fata de persoanele cu o greutate normala.
Un BMI mare deregleaza metabolismul
Deoarece adipocitele (celulele care stocheaza grasimile) elibereaza in sange diverse substante implicate in reglarea metabolismului, cresterea acestor celule in cazul obezitatii provoaca tulburari metabolice proportionale cu BMI. Aceste substante sunt foarte studiate, urmarindu-se
efectuarea unor teste diagnostice utile, precum si descoperirea unor noi medicamente.
De exemplu, leptina este o astfel de substanta eliberata de adipocite. Are rol in controlul greutatii, intrucat cresterea nivelului ei plasmatic induce senzatia de satietate. Insa nivelurile de leptina din sange scad in conditii de stres, efort fizic intens, variatii de greutate.