Interne sau externe, protezele auditive redau celor cu probleme de auz posibilitatea de a duce o viata „sonora“, fara niciun fel de limite

ALEXANDRU LAURENTIU NITA, medic primar ORL, Clinica ORL Spitalul Judetean de Urgenta Constanta
Proteza cea mai veche a fost cornetul acustic pe care omul il inlocuieste cu gestul sau natural,
aplicand palma in dosul pavilionului, pentru a capta cat mai bine vocea de la distanta.
Cum a aparut
Tanarul profesor Graham Bell (profesor de reeducare a surdomutilor) se casatoreste cu o eleva a lui, se ambitioneaza sa o faca sa auda printr-o metoda electrica si astfel ajunge, in 1876, ca inventia sa sa dea nastere telefonului. In 1900, medicul Ferdinand Alt construieste primul amplificator electric pentru surzi, iar Lieber realizeaza, in 1932, primul vi - brator mastoidian. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, la finele anului 1948, se descopera tranzistorul cu germaniu, care din 1952 a fost utilizat si la protezele auditive. Micul tranzistor a permis fabricarea ochelarilor auditivi, ce contineau intr-un brat elementele necesare auditiei. Pentru a disimula si mai mult proteza, progresele minia turizarii au dus la fabricarea protezei retroauriculare, apoi la protezele intraauriculare.
Cine prescrie protezarea
Indicatia o face ORL-istul, daca nu a obtinut niciun rezultat in ameliorarea auditiei prin diferite metode de tratament (medical sau chirurgical). Totusi, oricat de complet ar fi un examen ORL, acesta nu poate decide care dintre cele doua urechi se va proteza. Numai rezultatul investigatiilor audiometrice facute de audioprotezist- audiograma tonala liminara si audiograma vocala – sunt in masura sa decida care ureche trebuie protezata. In general, se protezeaza urechea cea mai buna, chiar si hipoacuzicul cere sa fie protezata urechea cu care el aude mai bine.

Totusi, auditia monoaurala nu poate selectiona mesajele intr-un mediu cu zgomote, care-l perturba pe hipoacuzic, el neputand preciza din ce directie vine sunetul. Protezarea unei urechi este identica portului unui monoclu in loc de ochelari. Viata de azi, cu poluarea sonora in cele mai variate medii (pe strada, in magazine), impune reabilitarea binaurala, care permite o auditie cantitativa si calitativa mai buna ca auditia monoaurala.
Adaptarea
Protezarea poate produce o serie de neplaceri mai ales la inceput. In prima faza, bolnavul poate sa se planga de o rezonanta neplacuta a vocii proprii, uneori si de zgomote parazitare, care-l pot determina sa renunte la proteza, daca nu insistam sa-i spunem ca asa este doar la inceput si ca obisnuinta nu va intarzia. In timp, proteza este supusa la o serie de degradari prin acumularea de impuritati, caderi, expunerea ei la temperaturi inalte, umezeala si la uzura pieselor componente. In mod obisnuit, o proteza trebuie inlocuita dupa 3-5 ani.
De retinut
Eficacitatea protezelor depinde de doi factori important i: natura si gradul pierderii auzului.