I s-a spus „epidemia silentioasa” a secolului XXI. Pentru ca, fara sa primesti vreun semnal de alarma de la corpul tau, oasele devin fragile si creste riscul de fracturi dureroase si dizabilizante.

Este „silentioasa”, deoarece oasele cu densitate minerala scazuta („subtiri”) nu pot cauza durere, si este „epidemica”, pentru ca s-a estimat ca una din doua femei si unul din cinci barbati peste 50 de ani pot suferi fracturi osteoporotice.

Definitia fiziopatologica a osteoporozei este: „o boala osoasa caracterizata prin masa osoasa scazuta, cu cresterea consecutiva a fragilitatii osoase si a riscului de fractura”.

O clasificare utila din punct de vedere clinic este cea care stabileste doua tipuri majore de osteoporoza: primara, care poate fi idiopatica (a adultului tanar) sau de involu- tie (peste 70 ani); secundara, ca o consecinta a unor endocrinopatii (precum osteoporoza sexoidopriva sau de postmenopauza), a unor boli ale tesutului conjunctiv, boli hematologice, a consumului cronic al unor medicamente sau a imobilizarii prelungite.

Fracturile, principalul risc Fiecare din aceste tipuri de osteoporoza are mecanisme fiziopato logice diferite si locali zari predilecte de debut, dar consecintele clinice si paraclinice sunt aceleasi – si anume: risc crescut
de fracturi osteoporotice spontane sau in urma unor traumatisme minore.
Fracturile pot aparea la orice nivel osos, dar exista trei situsuri majore, asociate cu fractura osteoporotica: soldul (fractura colului femural), vertebrele (fracturi vertebrale) si pumnul (fractura de radius distal), datorita tipului de tesut osos (trabecular) pe care-l contin.
Osteoporoza este azi responsabila de milioane de fracturi vertebrale si nonvertebrale anual, iar aceasta cifra este in crestere.

Cui i se poate intampla?
Predispozitia genetica, inaintata si probabilitatea de a cadea sunt principalii factori declansatori. Astfel, o persoana in varsta, cu osteoporoza, are risc mai mare de a suferi

o fractura, daca are parinti care au avut fracturi os osteoporotice dupa varsta de 50 de ani.
Pentru femeile in postmenopauza, riscul de a suferi o fractura pe an este mai mare decat suma incidentelor anuale ale atacurilor de cord, accidentelor vasculare cerebrale si cancerului de san. Toate aceste date reprezinta argumente solide pentru derularea unui program de screening, profilaxie si tratament al osteoporozei.

DIAGNOSTICUL PRECOCE AL OSTEOPOROZEI

Se bazeaza pe masurarea densitatii minerale osoase (DMO) cu echipament de absorbtie bifotonica cu raze X (DEXA). Alte metode de masurare a DMO sunt doar apreciative, dar mai ieftine, portabile si neiradiante (ultrasonografia cantitativa), deci pot fi folosite pentru trierea pacientilor pentru DEXA, in vederea screeningului osteoporozei.