Otitele externe reprezinta inflamatii ale conductului auditiv extern, ce pot fi difuze sau localizate, acute sau cronice, al caror numar creste vara, fiind asociate cu scaldatul indelungat in piscine si lacuri

Dr. Iuliana Mizdran Medic Specialist ORL Hyperclinica MedLife
Cerumenul, produs de glandele ceruminoase de la nivelul canalului auditiv extern, formeaza o pelicula ce mentine pH-ul normal al pielii, avand proprietati antiseptice si impiedicand aderarea apei si a germenilor la tegumentul urechii externe. De aceea, nu se recomanda indepartarea acestei protectii naturale in totalitate, ci doar curatarea pavilionului auricular in exterior, in scop estetic. Totodata, betisoarele de vata pot produce leziuni ale tegumentului, creand porti de intrare pentru microorganismele care determina aparitia otitelor externe.
Alte cauze
Umezeala este un alt factor care creste riscul infectiilor, de aceea otitele externe sunt mai frecvente la inotatori. Purtarea aparatelor auditive sau a castilor poate favoriza mentinerea unui mediu umed in conductul auditiv extern. Alergia sau unele boli dermatologice, cum ar fi dermatita seboreica, predispun la aparitia infectiilor otice.
Otitele externe bacteriene
In cazul acestora, cei mai frecventi germeni incriminati sunt Stafilococul auriu si Piocianicul. Simptomele acuzate sunt durerea intensa, agravata de mobilizarea pavilionului auricular, senzatia de plenitudine auriculara, secretii purulente, uneori insotite de febra.
Otitele micotice
Au ca simptom predominant pruritul, senzatia de ureche infundata si secretii, a caror culoare difera in functie de varietatea fungilor ce determina infectia (alb, verzui, galbui, negru). Cele mai frecvente tulpini identificate sunt Candida albicans si Aspergilus. In aparitia acestui tip de otite sunt implicate tulburari ale imunitatii, folosirea abuziva a solutiilor otice ce contin antibiotice sau corticoizi, terenul diabetic sau atopic si obezitatea.
Otitele externe eczematiforme
Au la baza dermatitele atopice, dermatitele de contact sau dermatita seboreica si sunt, de cele mai

multe ori, recidivante sau cronice. Pacientul se prezinta cu prurit intens, vezicule punctiforme sau exfolierea tegumentului din conductul auditiv extern si de pe intregul pavilion auricular, uneori insotite de otalgie.
Dopuri protectoare
Specialistii ne sfatuiesc sa folosim dopuri protectoare ori de cate ori intram in bazine, stranduri sau lacuri.
Nu le trata „dupa ureche”!
Vizita la medicul orelist este absolut necesara pentru diagnosticarea corecta a afectiunii, pentru tratarea acesteia in functie de etiologie si pentru urmarirea vindecarii, astfel prevenindu-se aparitia complicatiilor si a recidivelor. Curatarea cu atentie a conductului auditiv, la inceput zilnic, prin aspirarea secretiilor sub control microscopic, precum si tratamentul topic timp de 14-21 zile, adecvat fiecarui tip de infectie (sau, daca este cazul, tratamentul sistemic) sunt elemente care conduc catre o vindecare completa. Studii recente au demonstrat cresterea rezistentei la unele antibiotice, cum ar fi Penicilina si Amoxicilina, a germenilor implicati frecvent in etiologia otitelor externe acute, astfel ca un tratament facut „dupa ureche” poate avea consecinte grave - locale, la nivelul urechii si chiar generale.