Daca iti place sa te imbraci subtire chiar si cand afara e zapada, sigur ai auzit vorbindu-se de anexita! Dar stiai ca anexita se poate transmite si prin contact sexual neprotejat?

Chiar daca boala in sine nu este contagioasa, bacteriile care o cauzeaza, cel mai adesea gonoreea sau clamydia, se transmit prin contact sexual. Anexita este o inflamatie a ovarelor, a trompelor uterine sau a peritoneului, determinata, in general, fie de prezenta unor bacterii transmise prin contact sexual neprotejat, fie de o raceala determinata de expunerea prelungita la frig. Boala mai poate fi cauzata si de prezenta steriletului, ingrijirii medicale defectuoase dupa nastere sau, in cazul femeilor ajunse la menopauza, de prezenta unei tumori. Statisticile spun ca patru din cinci femei au suferit cel putin o data de anexita, dar, in 50% din cazuri, lucrurile se complica pentru ca afectiunea devine cronica. Cele mai expuse sunt femeile pana in 25 de ani, cu viata sexuala activa. Cu toate ca este o problema ginecologica des intalnita, trebuie sa stii ca, netratata la timp, anexita poate provoca sterilitate sau sarcina extrauterina. Chiar si atunci cand este detectata si tratata corect, anexita poate sa apara din nou dupa o perioada de timp. Dar, cu cat se intampla sa revina mai des, cu atat creste gravitatea ei si riscul de a ramane cu sechele.

Care sunt simptomele
Primele manifestari sunt in general durerile constante ale abdomenului inferior. In unele cazuri, simptomele sunt mai complexe - pot aparea dureri de cap, stari de voma, febra, frisoane, ameteala, sangerari, scurgeri vaginale sau durere in timpul actului sexual. Intensitatea disconfortului variaza, uneori e vorba de o durere surda, alteori de una violenta, amplificata si de efort fizic, frig sau de perioada menstruatiei.
Leziunile anexitei sunt, de obicei, bilaterale, insa unul dintre ovare poate fi mai afectat decat celalalt, motiv pentru care durerile

sesizate sunt mai persistente fie in partea stanga, fie in partea dreapta. Exista insa si cazuri cand boala nu se manifesta in niciun fel, fapt care face diagnosticarea si mai dificila. Lipsa simptomelor, dar si convingerea ca nu poate fi ceva grav, iar problema va trece de la sine, face ca de multe ori boala sa devina cronica. Diagnosticarea se face printr-un examen ginecologic uzual, insotit de o ecografie abdominala. Odata detectata, anexita se trateaza, in general, cu antibiotice, pe termen lung. Urmeaza tratamentul pana la capat, asa cum a fost recomandat de catre medic, si nu renunta chiar daca la un moment dat te simti mai bine! S-ar putea ca doar o parte din bacterii sa fie eliminate, iar restul sa fi capatat rezistenta la antibiotice. De fapt, de multe ori se intampla ca situatia sa evolueze astfel, motiv pentru care, medicul iti va prescrie un nou tip de antibiotic. Insa, in niciun caz, nu incepe sa iei pastile fara recomandarea unui specialist!

Si partenerul trebuie tratat!
Daca ai urmat un tratament si anexita a disparut, acelasi tratament trebuie sa-l urmeze si partenerul tau. Altfel, vei ajunge din nou in contact cu bacteriile care au provocat boala si o vei lua de la capat.
Patru din cinci femei Active din punct de vedere sexual sunt afectate de aceasta boala inflamatorie
pelviana. Amanarea vizitei la ginecolog poate avea consecinte dramatice asupra fertilitatii femeii.