Te-ai gandit vreodata ca stresul iti poate rupe oasele, la propriu? Nu e nicio gluma! Pentru ca tensiunea neuropsihica figureaza printre factorii de risc pentru fracturile osoase

Corpul uman are peste 200 de oase grupate in trei mari tipuri: lungi, scurte si late. Ansamblul lor formeaza scheletul, structura de sprijin a aparatului locomotor. Fracturarea unui os constituie un semn clar ca ai exagerat într-o anumita privinta, ca ai exercitat o suprasarcina. De altfel, aceasta este si definitia fracturii: intreruperea continuitatii osului, produsa in urma unui traumatism prin suprasolicitare, violenta externa sau presiune. Sa vedem despre ce anume este vorba.
Cauzele aparitiei fracturilor
Cele mai frecvente contexte in care au loc fracturile membrelor sunt: caderea, strivirea, accidentele de circulatie, cele cu bicicleta sau pedestre, traumatismele sportive, luptele, oboseala persistenta si stresul. Te intrebi ce legatura au cele din urma cu fractura osoasa? Una pe cale de consecinta. Mai exact, hormonii de stres scad nivelul de calciu din oase, facandu-le mult mai vulnerabile. Printre cauze se mai numara si osteoporoza, numita plastic si „boala oaselor de sticla”, dar si maladia Paget, afectiunea osteoclastelor, celule din sange care au rolul de a distruge partea interna a osului pe masura ce la suprafata lui se depun noi straturi de substanta osoasa. La acestea se mai adauga factorii de risc de ordin metabolic, cum sunt deficienta de vitaminele C si D si hiperparatiroidismul, dar si factorii inflamatori, precum osteomielita sau artrita reumatoida, cei ischemici (necroza vasculara), neoplazici (tumori primare ale osului sau metastaze), precum si factorii neuromusculari, care constau in traumatisme ale maduvei spinarii si miopatii (boli ce duc la atrofierea muschilor).
Tratamentul facturii osoase
Osul are calitatea de a se vindeca singur într-un timp relativ scurt. Fara interventia medicului ortoped, insa, exista riscul de a se vindeca într-o pozitie necorespunzatoare. Din acest motiv, absolut toate suspiciunile de fractura trebuie evaluate de un doctor. El se asigura ca osul este „pus la loc” inainte de a incepe procesul de vindecare. Nu-ti fie teama, operatiunea se face cu anestezie locala! Ulterior, segmentul lezat se imobilizeaza în aparat gipsat pe o perioada ce poate varia de la 21 la 60 de zile si se recomanda utilizarea carjelor pentru sustinerea greutatii. De regula, prin tratament corespunzator si printr-un program corect de recuperare, in aproximativ o luna-doua esti ca noua.
Tipuri de fracturi
Exista mai multe criterii de clasificare. De exemplu, atunci cand osul se rupe într-un singur loc, fractura este simpla, iar cand se fragmenteaza în mai mul te segmente – cominutiva. Daca pielea este intacta, fractura e denumita închisa; cand este sectionata (intr-unul sau mai multe puncte) de fragmente osoase, avem de-a face cu o fractura deschisa (complexa). O diferentiere se face si in functie de modul in care s-a rupt osul. Asadar, daca osul se rupe complet în doua sau mai multe parti, fractura este completa; daca osul se rupe, dar nu se separa, fractura este incompleta, iar daca un fragment al osului intra într-un altul, fractura se cheama cu infundare.

Fracturile aparute spontan sau la socuri minore exercitate asupra oaselor sunt denumite patologice, deoarece survin din cauza unor afectiuni subiacente, cum este si cazul sus-numitei osteoporoze. Un alt tip de fractura, care afecteaza adesea sportivii, este cea de stres. Aceasta consta in mici fisuri in os, ca urmare a unui efort sustinut si, de cele mai multe ori, este invizibila la examenul radiologic timp de pana la sase saptamani dupa debutul durerii. Un fel special de fractura este aceea in lemn verde, specifica varstelor copilariei. Dat fiind faptul ca in cazul copiilor osatura este mult mai elastica, chiar si la forte mari (loviri importante, caderi de la inaltimi de cativa metri) osul nu se rupe, ci apare o fisura de-a lungul lui.
Semne de fractura
In cazul fracturilor deschise, acestea sunt evidente: pielea este perforata si se vad fragmente de os. In situatia celor inchise, poti banui ca este vorba despre o fractura, daca: in momentul accidentului ai auzit un sunet asemanator cu un trosnet; membrul in cauza se scurteaza; exista un spasm muscular in jurul locului traumatizat; durerea e de intensitate medie spre mare (depinde foarte mult de zona afectata si de tipul fracturii); nu mai pot fi controlate anumite miscari care implica segmentul afectat; locul se umfla progresiv la scurt timp dupa producerea incidentului.
Pe maini bune
Orice fractura trebuie tratata de doctor, altfel risti ca osul sa nu se vindece cum trebuie!
Se ajunge la operatie?
Da, daca rezultatele controlului clinic si paraclinic radiologic recomanda acest tip de rezolvare medicala. De fapt, exista cinci mari situatii in care se opteaza pentru interventia chirurgicala.
Acestea sunt:
- fracturile deschise;
- situatiile in care sansa ca osul sa se refaca este minima; in aceste cazuri se grefeaza tesut recoltat din alt os, spre a completa osul afectat si a grabi vindecarea acestuia; sursa osoasa pentru grefa este deseori pelvisul (osul iliac);
- fractura este instabila si necesita fixare cu ajutorul unor materiale speciale; fracturile care au inceput sa se vindece intr-o pozitie vicioasa (incorecta).