Printr-o simpla apasare de buton, tehnologia ne permite azi sa comunicam cu persoane aflate la mii de kilometri departare sau sa gatim în doar cateva minute. Dincolo de avantaje si confort, planeaza însa incertitudinea creata de posibilele efecte negative ale radiatiilor emise de aparatele din viata noastra. Sa ne îngrijoram?

In anul 2008, dezvaluirea unui jurnalist provoca o oarecare rumoare în mass-media romaneasca si o serie de reactii în lant. Pe parcursul mai multor luni, locatarii unui bloc din Capitala s-au confruntat cu sase îmbolnaviri de leucemie, plus alte sase cazuri de atacuri cerebrale si infarct miocardic. Locatarii au corelat fenomenul cu radiatiile electromagnetice emise de antenele GSM de pe bloc. Situatia era cu atat mai alarmanta, cu cat specialistul în drept, Nicolae Filipas, locatar al imobilului, încercase în urma cu doua luni sa avertizeze în legatura cu pericolul reprezentat de respectivele antene. Filipas nu a mai apucat însa sa continue demersul. S-a numarat printre cei decedati. Cazul a generat o serie de alte dezvaluiri care au inflamat problema antenelor GSM si a telefoanelor mobile. „Am vazut tumori dezvoltate la persoane care au recunoscut ca au vorbit cinci-sase ore pe zi la telefonul mobil”, remarca profesorul doctor Alexandru Vlad Ciurea, seful sectiei de Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar-Arseni si presedinte al Societatii Romane de Neurochirurgie, fara a pleda însa pentru o legatura concreta de tip cauza-efect.
Oficial, nu exista motive de îngrijorare
Legislatia romaneasca a fost si ea luata în vizor, fiind considerata de mai multi specialisti „prea permisiva”. Potrivit acestora, în Romania nu exista interdictii fata de amplasarea unor astfel de antene în preajma spitalelor, scolilor sau gradinitelor.
Discutiile din jurul subiectului au ramas însa la stadiul de presupuneri, nefiind sustinute de date concrete. Pe de alta parte, masuratorile Institutului de Sanatate Publica Bucuresti certificau un nivel al radiatiilor sub limita admisa în Romania si in Europa. În acelasi an, Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, afirma public ca „nu exista motive de îngrijorare privind efectele campurilor electromagnetice generate de antenele de comunicatii, inclusiv cele de telefonie mobila, asupra sanatatii”. Corelatiile pareau a fi usor-usor demontate. Cazul nu a ramas însa nici pe departe
singular. Recent, un ziar din Cluj a relatat o poveste similara din doua blocuri din oras. În plus, de atunci si pana în prezent, numarul utilizatorilor activi de telefoane mobile a crescut constant. Potrivit datelor Autoritatii Nationale pentru Administrare si Reglementare în Comunicatii (ANCOM), penetrarea telefoniei mobile a ajuns anul trecut la 118,2%. Traduse în practica, datele spun ca exista persoane cu doua sau trei telefoane mobile.
Ofensiva tehnologica
Perceptia legata de posibila legatura dintre radiatiile emise de telefoanele mobile si diferite afectiuni, cancer în special, a luat amploare în ultimii ani. Succesul de care se bucura telefonia mobila, dupa cum arata statisticile, si dezvoltarea rapida a tehnologiei au început sa atraga tot mai mult atentia asupra efectelor radiatiilor emise de noile aparate. În ultimii 10-20 de ani, specialisti, organizatii si diferite institutii oficiale s-au dedicat cercetarii acestei probleme, fara a ajunge însa la rezultate clare si relevante. Mediatizarea unor cazuri si studii a fost însa suficienta pentru a starni întrebari si a face anumite corelatii si din partea cetatenilor, nu numai a oamenilor de stiinta. Daca în Romania presupunerile nu au fost sustinute de studii, în mai multe tari vest-europene s-au investit resurse serioase în astfel de cercetari.
Un subiect controversat
În 1993, dupa instalarea unei antene GSM in orasul Naila, din Sudul Germaniei, Wolfram König, presedintele Agentiei Federale pentru Protectie împotriva Radiatiilor, a decis sa antreneze medicii locali într-un studiu care sa identifice gradul de risc de cancer. S-a facut un studiu derulat timp de zece ani, pentru care au fost monitorizati aproape 1.000 de pacienti din oras. Potrivit cercetarilor, proportia de noi cazuri de cancer a fost semnificativ mai mare în randul cetatenilor care locuiau în vecinatatea antenei, la o distanta de pana în 400 de metri, comparativ cu cei care locuiau în afara acestei arii. Foarte important: daca în primii cinci ani diferentele de cazuri dintre cele doua zone nu au fost semnificative, în a doua jumatate a perioadei analizate probabilitatea dezvoltarii unei forme de cancer a crescut vizibil în randul locuitorilor din vecinatatea antenei. Se indica practic o posibila incidenta de cancer numai dupa expunerea la radiatii pe o perioada de timp mai îndelungata. Relevanta studiului, ca si a altor cateva sute similare, este pusa sub semnul întrebarii în contextul în care alte sute sau mii de lucrari stiintifice sustin contrariul. Unul dintre cele mai recente si îndelungate studii-Interphone Study, derulat pe parcursul ultimilor zece ani, în randul a peste 6.000 de pacienti din 13 tari, demonstreaza ca tumorile si cancerul cerebral nu sunt mai raspandite în randul utilizatorilor de telefoane mobile. Oamenii de stiinta sunt de acord, însa, ca nu se poate exclude în totalitate existenta unui risc. În opinia lor, mai sunt necesare si alte cercetari pentru a se elucida problema. Însasi Organizatia Mondiala a Sanatatii sustine ca, în prezent, nu exista dovezi stiintifice care sa confirme ca expunerea la campurile electromagnetice de radiofrecventa si de joasa frecventa poate produce efecte adverse asupra sanatatii, daca nivelul expunerii este sub limita prevazuta de normele internationale.
Mare atentie
Radiatiile electromagnetice neionizante pot genera efecte termice, dar si reactii asupra tesutului celulelor si sistemului nervos.
Radiatiile din jurul nostru
Zi de zi suntem înconjurati de campuri electromagnetice, de la aparatul radio si calculator la cuptorul cu microunde. În contextul intensificarii preocuparii fata de cresterea calitatii vietii si a performantelor la nivel industrial, ultimii zece ani au dus la explozia surselor de radiatii electromagnetice neionizante, categorie în care se încadreaza telefonul mobil. Prin intermediul antenei, telefoanele mobile emit radiatii neionizante, cel mai frecvent tip de radiatii care ne înconjoara, în principal pentru ca sunt generate de tehnologia creata de om. Conform normelor elaborate cu sprijinul Comisiei Internationale pentru Protectia împotriva Radiatiilor Neionizante (ICNIRP) si al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, radiatiile neionizante sunt unde electromagnetice de radiofrecventa (microunde) cu frecvente cuprinse între 0 Hz si 300 GHz. Ca surse de astfel de campuri electromagnetice se înscriu antenele radio si TV, antenele de telefonie mobila, cele de comunicatii, cum sunt cele folosite de armata sau serviciile de urgenta, radarele, cuptoarele cu microunde, antenele telefoanelor fixe fara fir, sistemele de securitate si lista poate continua. Daca în cazul radiatiilor ionizante, precum cele produse de razele X, este dovedit stiintific pericolul pentru organismele vii, în cazul celor neionizante nu exista înca dovezi care sa ateste producerea unor afectiuni grave.
Telefonul care frige
Cei mai multi specialisti sunt, însa, de acord ca radiatiile neionizante au proprietatea de a determina cresterea temperaturii în tesutul expus, efectul de încalzire fiind exponential cu nivelul campului electromagnetic. În cazul telefoanelor mobile, expunerea la aceste campuri este exprimata prin rata de absorbtie specifica – SAR (Specific Absorbtion Rate), un parametru care reprezinta energia absorbita pe unitatea de masa de tesut corporal. Fiecare aparat ar trebui sa prezinte specificatii legate de acest indicator. Limita pentru expunerea la campuri electromagnetice de radiofrecventa, stabilita de ICNIRP si Uniunea Europeana, este de 0,08 Wati/ kilogram (expunere a întregului corp), respectiv 2 Wati/kilogram (expunere localizata la nivelul capului si trunchiului). Nu este nevoie de masuratori pentru a observa încalzirea locala a urechii de exemplu, în cazul convorbirilor telefonice de peste o ora-doua. Cresterea temperaturii este determinata de absorbtia semnificativa de energie care poate avea efecte adverse asupra sanatatii, de la oboseala, la congestie cerebrala. Multe cercetari arata ca între 20% si 60% din energia emisa de un telefon mobil este absorbita de capul utilizatorului. Procentul absorbit depinde de tipul telefonului, tipul de antena, precum si de distanta fata de cel mai apropiat releu de transmisie. Un raport al guvernului australian admitea în 1997 ca expunerea fiintelor umane la radiatie de radiofrecventa este mai mare în cazul telefoanelor mobile din cauza modului de utilizare, cu antena de emisie a telefonului aproape de cap. „Exista dovezi ca pot aparea concentratii locale de ener gie ca urmare a reflexiilor interne", se spunea în raport, certificand practic ca telefoanele mobile pot încalzi structuri ale creierului.
Predispozitia la cancer
Organele si tesuturile cele mai susceptibile la efect termic sunt cele slab vascularizate, lucru care îngreuneaza disiparea caldurii. În aceasta categorie pot fi incluse cristalinul ochiului sau ficatul, glandele reproductive, stomacul, vezica urinara, organe cu continut mare de apa. Dincolo de aceste fenomene, radiatiile electromagnetice neionizante pot genera o serie de efecte non-termice, care influenteaza tesutul celulelor si sistemul nervos. Pulsate la o frecventa joasa, aceste radiatii afecteaza si nivelul hormonal. Mai multi cercetatori sustin ca expunerea îndelungata la campurile electromagnetice determina scaderea productiei de melatonina, hormon care regleaza somnul si are un rol important în cadrul sistemului imunitar. Pe langa reactii de oboseala, tulburari de somn, depresii, nivelul redus de melatonina poate determina o sensibilitate imunitara crescuta si predispozitie la cancer. Un efect similar a fost observat de cercetatorii Anisimov si Zabezhinskiy. Cei doi au aratat ca iradierea cronica provenita de la terminalele computerelor personale reduce nivelul nocturn de melatonina si accelereaza maturizarea sexuala.
Recomandarea medicului: fii mai precauta cu telefonul mobil
Traduse în realitatea spitalelor romanesti, toate aceste studii si controverse par desprinse din viitor.

Odata cancerul depistat, principala preocupare a medicilor si pacientilor este vindecarea. Un drum de multe ori anevoios, în care nu e loc de speculatii si greseli.
Cum ne protejam
Fara a transforma grija fata de radiatiile electromagnetice emise de tehnologia din viata noastra într-o adevarata obsesie, putem urma cativa pasi prin care sa limitam gradul de expunere
GOSPODARIE
Daca stai la casa, mai ales una construita din caramida sau considera un norocos. materiale nu împiedica campului magnetic, care te poti bucura, binefacerile vietii la curte, mp magnetic mai bun. sa eviti becurile fluorescente compacte, ale caror emisii electromagnetice sunt periculoase, ales ca aceste becuri contin vapori de mercur. Pentru femeile gravide, bebelusi copii de varsta prescolara este recomandat sa se evite atat proximitatea cu un cuptor cu microunde, cat si prepararea alimentelor la acest aparat.
CALCULATOARE
Înlocuieste monitorul CRT-cu tub, cu unul LCD-cu cristale lichide, acesta din urma nu emite radiatii. Ai grija însa sa mentii o oarecare distanta fata de monitor, mai ales daca îl folosesti mai multe ore pe par cursul zilei. Daca folosesti laptopul, evita sa îl tii în brate. Încearca sa folosesti cat mai putine aparate cu transmisie wireless. Poti folosi internetul prin cablu, în locul celui prin router wireless. Observatia e valabila si în cazul dispozitivelor de tip walkie-talkie, a caror putere de emisie este mai mare decat a telefoanelor wireless.
TELEFOANE
Daca ai obiceiul de a dormi cu telefonul mobil la cap sau de a îl folosi pe post de desteptator, ar fi de preferat sa renunti la aceasta practica. Muta telefonul în alta camera sau închide-l si permite creierului sa se linisteasca peste noapte. Sugestia e valabila si daca ai un calculator în camera: pentru orice eventualitate, deconecteaza-l de la sursa de energie. Încearca sa nu porti telefonul mobil lipit de corp, într-un buzunar sau la curea, risti sa îti expui oasele sau organele din zona. Foloseste geanta pentru a transporta telefonul. Daca nu ai alta optiune, o solutie ar fi sa îl pui cu bateria în exterior, astfel încat corpul sa intre în contact direct doar cu tastatura. Evita pe cat posibil vorbitul la telefon în spatii închise precum masina, metroul sau liftul. Radiatiile sunt amplificate aici, mai ales daca se pierde semnalul. De asemenea, evita sa porti convorbiri lungi la mobil. Pentru ele poti apela la telefonul fix daca este posibil. Foloseste castile cu fir sau porneste difuzorul pentru conversatii, iar pentru simple informari poti utiliza SMS-ul. Bluetooth-ul nu ajuta, emite la randul lui radiatii. O solutie este si mutarea periodica a aparatului de la o ureche la alta. Este indicat sa nu îti instalezi telefon fix fara fir. Statia de baza DECT transmite tot timpul, inclusiv cand nu vorbesti la telefon. Se pare ca supraîncarcarea cu unde electromagnetice pulsate prin intermediul DECT este mai mare decat printr-un stalp de transmisie mobila aflat în apropiere.
Oana Livadariu este unul dintre cei pe care viata i-a impins pe un astfel de drum. La începutul acestui an, Oana a aflat ca a dezvoltat o tumoare pe creier care avansa într-un ritm extrem de rapid. Tanara de 30 de ani a trecut printr-o interventie chirurgicala dificila, finalizata cu succes de o echipa de medici de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucuresti. Analizele au dezvaluit însa natura maligna a tumorii, iar Oana Livadariu a fost nevoita sa caute solutii. A ales sa plece Germania pentru radioterapie. Acolo, ca si în Romania, medicii i-au dat un sfat surprinzator: sa limiteze convorbirile la telefonul mobil. „Nu mi-a spus nimeni ca aceasta ar fi cauza bolii mele. Doar mi-au recomandat sa fiu mai precauta cu telefonul mobil, sa îl folosesc cat mai putin, sa utilizez casti”, povesteste Oana cu multa siguranta. O astfel de recomandare venita atat din partea unor medici romani, cat si a unora din Germania, este de natura sa îti ridice niste semne de întrebare ca pacient. Semne la care se pare ca înca nu s-a raspuns.
Cronica de spital: nu avem argumente si dovezi solide
Din realitatea romaneasca, Adrian Iliescu, medic primar neurochirurg la Spitalul Bagdasar-Arseni, priveste subiectul cu retinere. „E bincunoscut ca stresul, alaturi de celelalte noxe stiute, organice sau anorganice, slabeste imunitatea, e un fapt dovedit prin studii bine conduse. Dar ca sa poti dovedi ca influenta undelor electromagnetice asupra creierului uman poate duce la tumori trebuie sa iei în considerare multi alti factori sau, dimpotriva, sa elimini si sa vezi care e adevarul”, explica medicul. Pe de alta parte însa, Iliescu marturiseste ca folosirea din ce în ce mai frecventa a telefoanelor mobile de catre copiii din clasele primare, al caror creier este în formare, nematurizat, ar putea avea anumite efecte asupra celor mici. Afirmatia sa este, de altfel, sutinuta si de studii internationale. Un raport australian, de exemplu, arata ca undele electromagnetice sunt absorbite de catre copii cu o rata de 3,3 ori mai mare decat un adult. Situatia este privita cu destul de multa rezerva de medicii oncologi. Codruta Tomsa, medic specialist pediatru în cadrul Institutului Oncologic Fundeni, spune ca, în general, nu se pot determina cauze clare care sa explice aparitia diferitelor tipuri de cancer. O astfel de analiza este cu atat mai dificila la copii, acolo unde nu exista suficient istoric si alimentatia este de obicei corecta. „În unele situatii, modificarile genetice pot fi vinovate de aparitia cancerului, restul sunt supozitii. Nu avem argumente si dovezi solide despre efectele radiatiilor telefoanelor mobile”, conchide dr. Tomsa.
Cu rele si cu bune
Radiatiile sunt folosite si în medicina, considerandu-se ca beneficiile sunt mai mari decat efectele nocive.
Masuri de protectie în lipsa rezultatelor concludente
Din amalgamul de studii epidemiologice, tot mai frecvente, nu exista informatii puternice care sa sustina ipoteza conform careia exista un risc crescut de incidenta a tumorilor cerebrale, a leucemiei sau a altor cancere în corelatie cu utilizarea telefoanelor mobile sau a altor aparate care emit radiatii neionizante. Fenomenul e explicat si de Nic Sarbu, fizician la baza, actual jurnalist. „Efectele biologice ale radiatiilor neionizante au început sa fie cercetate relativ recent si nu exista date concludente în nicio directie: daca sunt sau nu vatamatoare pentru organism e o discutie ampla, al carei rezultat depinde de intensitatea, sursa si directionarea radiatiei, de particularitatile corpului uman, de conditiile în care are loc iradierea...”, spune Sarbu. Tot el observa ca e nevoie de o perioada mai îndelungata de studiu pentru a obtine rezultate definitive. O idee sustinuta, de altfel, de multi specialisti. Studiile actuale nu s-au pronuntat nici în ceea ce priveste riscul expunerii pe termen lung la radiatiile electromagnetice emise de telefoane mobile, calculatoare sau alte aparate. În contextul acestei incertitudini, exista tari europene care au adoptat deja o serie de masuri de precautie, de la stabilirea unor distante clare fata de gospodarii sau scoli si spitale pentru amplasarea antenelor de telefonie mobila, la interzicerea utilizarii telefoanelor de catre copii sub 16 ani si demararea unor campanii de informare a populatiei.
Secretul radiatiilor electromagnetice
Nic Sarbu, în prezent jurnalist la Academia Catavencu, dar fizician la baza, ne arata care sunt reactiile generate de radiatiile electromagnetice. Traim într-o mare de radiatii electromagnetice. De la cele mai timpurii „amprente" ale Big-Bangului, radiatia de fond a universului (microunde) si pana la radiatiile cu care ne bombardeaza zilnic Soarele, iar, de circa nouazeci de ani – de la prima transmisie radio – s-au adaugat si radiatiile generate de om. Care s-au înmultit exponential. In functie de efectele asupra organismului uman, radiatiile se pot împarti în doua categorii: radiatii ionizante si neionizante. Radiatiile ionizante (cu lungimi de unda mai mici de 100 nm) transmit suficienta energie pentru a ioniza atomii. E simplu: corpul uman e alcatuit din celule, formate la randul lor din molecule, iar acestea din urma – din atomi. Atomii au în componenta lor electroni. Daca atomii sunt supusi unor radiatii cu lungimi de unda mici (deci frecvente/energii mari), transferul de energie catre electronii respectivi e suficient de mare ca acestia sa „scape de tirania atomului" si sa devina liberi. E un pic mai complicat decat atat, dar aceasta e ideea de baza. Iar atomul vaduvit de acei electroni devine un ion, adica o particula încarcata electric. Din cauza capacitatii de ionizare, aceasta categorie de radiatii e cea mai nociva pentru organism: în doze mari are puterea de a distruge moleculele (se rup legaturile între atomi) si, în doze mici, cauzeaza mutatii in elicea dubla a ADN-ului, mutatii care, replicate, duc la formarea cancerelor. Ca veste buna, radiatiile ionizante sunt destul de greu de gasit: raze ultraviolete dure (de la Soare), raze X si Gamma. Cat despre radiatiile neionizante, energia individuala a fotonilor din acestea nu e suficient de mare pentru a rupe electroni din atomi, tot ce poate face este sa îi excite, adica sa aduca electronii în stari energetice superioare. În termeni macroscopici, o majorare a energiei înseamna cresterea temperaturii tesutului supus iradierii. Iar atunci cand radiatiile sunt prea intense, organismul nu mai reuseste sa regleze temperatura locala si apar arsuri.