Dilema spital de stat - clinica privata este una dintre dilemele recente care le macina pe femeile cu venituri medii din Romania. Sa dai avansul strans pentru masina ca sa nasti într-o clinica privata, sau sa strangi din dinti si sa risti singuratatea si umilinta într-unul dintre cele mai frumoase momente ale vietii tale? Decizia nu este niciodata usor de luat...

Sotul m-a strans de mana tot timpul travaliului si nasterii, asistentele m-au tinut în brate si mi-au spus glume ca sa-mi treaca frica, doctorul îmi povestea ce artistic arata cusaturile mele si, cel mai important, mi-am vazut copilul în fiecare secunda din momentul în care a iesit pana am ple cat din spital. Asistentele m-au învatat cu rabdare sa îi fac baie, sa îl schimb si sa-l alaptez, chiar daca nu am avut pic de lapte în primele doua zile, la primul mililitru de colostru pe care am reusit sa îl extrag, m-au felicitat de parca primisem premiul Nobel...” Pentru acest tratament, Silvia nu a fost nici nepoata directorului spitalului, nici o persoana publica vanata de presa, nu a scos nici macar un leu din buzunar si niciun scutec din geanta de spital; pentru acest tratament, Silvia a nascut în Canada.
Primele locuri in Europa
In tara noastra se nasc din ce in ce mai multi copii. In 2008 ne-am clasat pe locul 7 in Europa la capitolul numar de nasteri inregistrate intr-un an.
Nasterea - un caz medical
Nasterile în Romania arata cu totul altfel; depinde de pe ce treapta financiara le privesti - de pe cea „gratuita”, a spitalelor de stat, care costa aproximativ 2.000 de lei îndesati în plicuri prin buzunare albe, sau de pe cea a clinicilor particulare care, în functie de tipul nasterii, costa între 6.000 si 9.000 de lei, achitati elegant, la receptie, direct cu cardul. Dilema spital de stat - clinica privata este una dintre dilemele recente care le macina pe femeile cu venituri medii din Romania.
Iar decizia finala nu este usoara. Pentru ca, pe de-o parte, o nastere la o clinica particulara însumeaza veniturile pe cel putin trei luni, iar pe de alta parte, în majoritatea spitalelor de stat din Romania nasterea nu este un act natural, firesc si instinctiv, ci unul pur medical, iar gravidele nu sunt privite si tratate ca viitoare mamici, ci ca paciente. În cele mai multe spitale de stat, din momentul în care, cu privirea pierduta si inima cat un purice, ti s-a facut fisa de internare si parasesti camera de garda în urma unei asistente catre sala de travaliu, încetezi sa-ti mai apartii. Te transformi în cazul lor medical. Desi nu esti bolnava. Desi, teoretic, traiesti un moment fericit.
Spital de stat vs. clinica privata
S-a nascut o adevarata mitologie a nasterilor în spitalele din Romania, fie ele de stat sau private, care îsi falfaie pe rand cand îngerii, cand demonii, în balanta argumentelor pro si contra. Spital de stat: pe de-o parte insalubru, cu un mediu dezumanizant în salile de nasteri, cu o mentalitate depasita în ceea ce priveste relatia imediata dintre mama si copil, dar cu cei mai buni medici si cele mai performante dotari în ceea ce priveste interventiile de urgenta; si clinicile particulare, usturator de scumpe, care fac, însa, toti banii pentru confortul pe care îl ofera, dar care nu sunt pregatite pentru complicatii în timpul nasterii. De fapt, nu exista niste reguli constante care sa te ajute sa iei o decizie. Daca exista un cuvant care sa defineasca experienta nasterii în Romania, acesta este „imprevizibilul”. Este o experienta atat de particulara si personala, care difera atat de mult de la un caz la altul, încat, indiferent ce ai alege, stat sau privat, n-ai sa stii niciodata „cum ar fi fost daca”, nici de-o parte, nici de cealalta.
Doua decizii diferite
Simina Badica a ales sa nasca la stat; Despina Badescu la particular. Sunt doua mame tinere, cu venituri medii, pentru care taxa unei clinici particulare reprezinta din start un efort financiar serios. „Evident, auzisem povesti de toate felurile; si despre spitalele de stat, si despre maternitatile particulare si, în mare, ramasesem cu doua pareri: la maternitatile particulare ai confort, dar se pot produce gafe medicale, în timp ce la stat trebuie sa strangi putin din dinti cand te duci la baie sau cand strecori bancnotele în mana infirmierelor care îti fac toaleta, dar esti pe maini sigure atat tu, cat si bebelusul. La prima discutie despre nastere, medicul meu mi-a spus ca se fac exagerari în ambele directii: nici gafele în maternitatile particulare nu sunt atat de mari, nici din dinti nu trebuie sa strangi atat de tare în spitalele de stat. Eu am fost mai receptiva la prima informatie si m-am decis pe loc sa aleg varianta particulara” povesteste Despina. Simina, care a nascut cu acelasi medic, a ales varianta de stat.
Maternitatea de stat
Spitalul în care a nascut Simina este o maternitate cu nume sonor. Este un spital reprezentativ pentru Romania, care tine foarte mult la reguli: nu ai voie sa intri cu camasa ta de noapte, esti obligatoriu rasa complet de parul pubian, fara sa fii întrebata (chiar daca esti informata, si ai facut asta deja acasa, ti se mai trece un pamatuf, de control), nu ai voie cu telefonul mobil, nu ai voie sa vii cu nimeni în sala de travaliu, nu ai voie sa refuzi epiziotomia (taietura vaginala care se face la nastere, fara a se evalua daca este cazul sau nu), nu ai voie sa stai cu copilul dupa ce ai nascut, nu ai voie... multe alte lucruri. Este un spital în care totul trebuie sa fie steril si mama izolata, pentru binele copilului. Paradoxal, este spitalul în care în luna septembrie a anului 2008, patru bebelusi au fost arsi pe cap pentru ca asistentele medicale au încurcat sticlutele cu dezinfectant.
Plusuri si minusuri
Si nasterea la stat, si cea la particular, au avantaje si dezavantaje. Important e sa le pui bine in balanta si sa alegi in functie de ceea ce e mai important pentru tine.
Nasterea într-un spital de stat
ARGUMENTE PRO
- cele mai bine dotate sectii de neonatologie sunt în spitalele de stat
- doctorii sunt aceiasi si la stat, si la privat, doar ca la stat, cel putin teoretic, sunt platiti din buzunarul statului, iar la privat direct din al tau
- se ocupa cu profesionalism de nasterile cu complicatii si de cele înainte de termen, cazuri pe care majoritatea clinicilor private le reorienteaza tot catre spitalele de stat
ARGUMENTE CONTRA
- în cele mai multe spitale de stat este interzisa prezenta tatalui în sala de travaliu si în cea de nastere
- copilul este despartit de mama chiar si 12 ore dupa momentul nasterii
- în unele spitale exista un program fix de alaptare (la trei ore), iar bebelusilor li se da supliment de lapte praf, ceea ce îngreuneaza debutul alaptarii
- în majoritatea spitalelor, mama nu poate sta în salon cu copilul (rooming-in), ci doar îl „viziteaza” pentru alaptat
- desi nasterea este gratuita, „costurile” se ridi ca si pana la 1 000 de euro
- in cele mai multe cazuri, toaletele sunt comune si, de multe ori, degradate si murdare iar saloanele sunt supra-aglomerate.
Nasterea într-o clinica privata
ARGUMENTE PRO
- nimeni nu asteapta spaga
- tu esti personaj principal si dorintele tale sunt respectate
- ti se vorbeste frumos si politicos
- poti sa pui întrebari si sa ceri lamuriri suplimentare
- ai un asistent la dispozitia ta 24 de ore din 24
- conditiile de cazare sunt mult mai bune si curatenia este exemplara
- uneori si tatal poate ramane cu mama si copilul peste noapte
- tatal însoteste mama în travaliu si, daca vrea, chiar în sala de nastere
- primesti copilul imediat dupa nastere
- mama sta alaturi de copil înca din primele ore (rooming-in)
- nu lipsesc niciodata trusa de epidurala si tampoanele sterile
ARGUMENTE CONTRA
- daca apare vreo problema neonatologica serioasa, cele mai multe clinici particulare trimit nou-nascutul tot la un spital de stat
- unele încurajeaza nasterea prin cezariana pentru a asigura un control mult mai mare al actului medical
- costul este ridicat, inaccesibil pentru multe familii
- majoritatea nu primesc nasteri înainte de termen sau cu complicatii.
Cronica unei nasteri la stat...
Simina Badica, 29 de ani, a nascut în iunie 2008 într-o maternitate de stat un baietel care a primit la nastere nota 10.
Travaliul acasa a fost o bucurie. Eram si entuziasmata, si speriata, si nerabdatoare. Am decis sa mergem la spital. De atata nerabdare am comis o greseala decisiva. În loc sa cerem o consultatie, ni s-a facut direct fisa de internare. Dar s-a dovedit ca era un travaliu fals. Atunci ma întorc acasa!
Am zis eu repede. Nu se poate, ca v-am facut deja internare. Si daca ma externez acum? 12 ore nu mai avem voie sa va internam din nou. M-am uitat la ceas, era 3 jumate; ne-au asigurat ca poate sa urce si Mihai sa stea la usa salii de travaliu iar eu pot sa stau cu el pe hol. S-a dovedit imediat ca nu se poate.
Prizoniera în camasa alba
În 5 minute stateam pe marginea patului si plangeam. Toate paturile erau pline, sapte-opt femei cu camasa suflecata, gemeau, urlau si vomitau. Ma întrebam daca ele nu stiu ca ar trebui sa respire regulat si sa se miste ca sa le doara mai putin. Moasa mi-a facut instructajul cu o voce autoritara: „Întinde-te pe pat, da-ti jos chilotii si tine vata asta între picioare.” Dar eu vreau sa ies
sa stau cu sotul meu! Nu am dilatatie, am venit prea devreme la spital, de ce sa stau în pat cu un somoiog de vata între picioare? Scandal, moasa tranteste, eu plang, interdictie de iesire din sala de travaliu. Dintr-o femeie stapana pe mine, traind din plin apro pierea nasterii, m-am transformat într-o prizoniera în camasa alba, neputincioasa si plangacioasa.
O zi mai lunga decat noaptea
Mi-am revenit si am decis ca trebuie sa fac orice sa ies din sala aceea. I-am cerut scuze moasei, am fost mieroasa, umila si mi s-a acordat dreptul de a iesi. Mihai nu era langa sala de travaliu, nu l-au lasat sa urce, asa ca orele urmatoare am orbecait sus – jos pe holurile si scarile spitalului ca sa ajung la el. Pe la 8 dimineata salonul s-a mai animat, au aparut tot felul de doctori si au început sa le inspecteze pe gravide. Masa de consultatii era chiar în fata mea si le vedeam cum vin pe rand si urla cand sunt controlate. Moasa le încuraja, spunandu-le „Tre’ sa iasa copilul pe-acolo, ce urli cand îti baga doua degete?“ Pe la 12.30 mi s-a rupt si apa si pe la ora doua au decis sa îmi faca perfuzie cu occitocina.
Epuizarea
Din acel moment am pierdut orice contact cu lumea exterioara si singura fata prietenoasa pe care o vedeam era cea a medicului meu. Ma gandeam la binecuvantarea unei analgezii epidurale. Stiam ca poate încetini travaliul dar îmi dadeam seama ca epuizarea mea era aproape paralizanta si ca n-o sa fiu în stare de nimic la expulzie. Asa ca atunci cand am auzit „dilatatie 4“ am spus, cu toata seriozitatea si stapanirea de sine posibila, ca fara epidurala nu mai pot continua.

Am recastigat controlul asupra mea
Mi-au montat epidurala la ora 5 si cred ca usurarea pe care am simtit-o a ajutat mult si mersul travaliului care s-a precipitat în loc sa încetineasca. La ora 7, aveam deja dilatatie totala si simteam cum copilul preseaza sa iasa. Între timp s-a schimbat si tura si a venit o moasa calda si buna care a repetat cu mine cateva împingeri. Femeia care gemuse langa mine toata ziua n-a mai apucat sa ajunga pe masa de nasteri. Am auzit-o zicand „Vine“ si a nascut copilul acolo, în pat.
Regrete post-partum
Siminei ii pare rau ca cel mai fericit moment din viata ei a fost umbrit de conditiile si regulile din spital, dar si de atitudinea personalului
Nasterea propriu-zisa a fost într-adevar frumoasa
Am împins cu atata entuziasm încat din trei contractii Vlad s-a nascut. Fara sa îmi zica nimeni nimic am stiut ca este un copil perfect. În ciuda travaliului lung, a luat 10 la nastere. Mi l-au dat doua minute în brate, deja înfasat si am apucat sa îi vad fata si sa îl pun putin la san. Apoi mi l-au luat si nu l-am revazut decat dupa 10 ore, cand am fost în stare sa ma tin singura pe picioare la ora de vizita.”
Concluziile Siminei
„Mi-e ciuda de primele lui ore pe care le-am fi putut petrece împreuna, daca s-ar gandi cineva cat de importante sunt aceste prime momente. Mi-e ciuda ca un travaliu care a început atat de frumos a continuat atat de urat. Mi-e ciuda ca m-am simtit atat de neputincioasa si singura, într-un decor de abator, într-unul din cele mai importante momente din viata mea. Mi-e ciuda ca m-au facut sa ma simt vinovata, ca s-au luat decizii în locul meu, ca nimeni nu îi spunea si lui Mihai ce se întampla, ca doctorii radeau si femeile urlau, mi-e ciuda ca la iesirea din sala de nasteri ma gandeam ca n-am sa mai fac niciodata un copil, pentru ca nu as putea sa mai trec prin asta înca o data.
Ana a fost mai norocoasa
Experiente fericite au loc si in spitalele de stat. De una dintre acestea a avut parte Ana, dar cu siguranta si multe alte femei.
„Am nascut într-un spital de stat. Si nu am avut cele mai optimiste premise. Cand am început sa am contractii, medicul meu a fost de negasit. Desi stia ca trebuie sa nasc, el a plecat în vacanta, fara sa ma anunte. Am nascut cu o rezidenta care s-a dovedit a fi extraordinara. Mult mai dedicata si mai implicata. Conditiile din spital au fost impecabile, moasa si neonatoloaga au refuzat categoric orice spaga, controalele din timpul nasterii le-am facut tot la spital si, desi recunosc ca am stat la cozi, nu mi s-a cerut niciun ban pentru consultatii. Ce sa zic, am avut o nastere usoara si ieftina. Oricand as alege tot un spital de stat.” (Ana Mohora a nascut în ianuarie 2010 la un spital de stat)
Cronica unei nasteri la particular...
Despina Badescu, 29 de ani, a nascut în decembrie 2009 într-o clinica particulara o fetita care a primit la nastere nota 10.
Cred ca este foarte util înainte de a alege între stat si privat sa-ti faci o lista a lucrurilor importante pentru tine. La mine a fost foarte clar. Voiam sa pot sta cu Chira în aceeasi camera, zi si noapte, si sa o pot alapta cand vrea ea si nu cand ne dicteaza programul spitalului. Nu vazusem cum se schimba un bebelus decat în filmuletele de pe YouTube si voiam sa imi explice cineva, clar si amabil. Nu îmi puteam imagina nici in ruptul capului cum îi voi strecura medicului meu un plic cu bani în buzunarul de la halat, mi se parea foarte penibil. Voiam sa pot cere ajutorul personalului medical de fiecare data cand aveam nevoie de un sfat, chiar daca asta ar fi însemnat de 10 ori pe ora. Si voiam foarte mult o baie curata, doar a mea. Si, un lucru extrem de important, voiam sa fie si tatal Chirei cu noi doua. Voci descurajante din jurul meu mi-au soptit ca vom avea timp berechet sa stam unii cu altii acasa, dupa întoarcerea de la maternitate, si ca, oricum, voi fi prea obosita ca sa ma bucur de prezenta Chirei. Nimic mai fals! In plus, studiile spun ca primele ore petrecute împreuna sunt esentiale pentru crearea bondingului si ca un contact prelungit între mama si bebelus contribuie la declansarea secretiei lactate.
Cum a fost?
Am plecat la maternitate într-o dimineata de iarna întunecata. Asteptam de ceva timp sa ma întalnesc cu Chira, intram deja în saptamana 42... M-am internat, m-am instalat în rezerva, mi-am pus periuta de dinti la baie, am primit o camasa de noapte foarte simpatica si am asteptat sa se produca marea întalnire. S-a dovedit înca dinainte de nastere, ca fetita mea îmi seamana în cel mai mare defect al meu: fac lucrurile în ultimul moment; asa ca, la doua zile dupa internare, Chira nici macar nu se pregatea sa se nasca. Din acest motiv nu am putut sa nasc natural; asa ca a trebuit sa-mi calc pe suflet si sa fiu de acord cu cezariana. Mi-a fost teama ca voi fi frustrata, deprimata si nemultumita ca nasterea nu s-a desfasurat asa cum mi-am dorit, desi facusem toate eforturile, inclusiv pe cele financiare. Dar faptul ca tatal Chirei a putut sa stea în sala de operatie cu noi, ca am putut sa o tin în brate si sa o pun la san la nici o ora de la interventie si ca de fiecare data cand am vrut sa o vad am rugat sa-mi fie adusa la salonul post-operator a îndulcit situatia.
Cursuri intensive de maternitate
Am stat internata aproape o saptamana, dar, uitandu-ma în urma, îmi dau seama cat de important a fost faptul ca în tot acest timp Catalin a stat cu noi, ca am primit vizite de la prieteni si s-a umplut camera de flori si ursuleti de plus, ca nu am fost singura în momentele cumplite în care a trebuit amandoua sa învatam, eu sa alaptez si Chira sa suga. Probabil ca daca as fi plecat mai devreme din spital, cu Chira înca recalcitranta la supt, ne-ar fi asteptat niste nopti grele si descurajante acasa. Asa, în momentul în care am parasit spitalul, eram amandoua foarte multumite, ea înfofolita, adormita si satula, eu stapana pe mine si cu toate lectiile învatate. Probabil ca într-un spital de stat nimeni nu ar fi avut atata timp de mine. Pentru noi a fost un efort financiar si au fost cateva momente în care m-am gandit sa renunt pentru ca fac o extravaganta.
Apoi m-am gandit ca e stupid sa fac economie cand este vorba de cel mai important lucru din viata mea si am întins cardul la iesirea din maternitate cu zambetul pe buze. Am economisit cateva luni înainte de nastere si cateva dupa. Ce altceva am fi facut cu banii? Erau o parte din banii de masina...
Pe deplin multumita
Din banii economisiti pentru masina, Despina a platit factura la clinica privata. Dar spune zambind ca au fost cel mai bine investiti bani.
Concluzii Despina
Motivul principal pentru care nu am vrut sa nasc într-o maternitate de stat a fost ca nu am putut face un scenariu dinainte. Sunt ferm convinsa ca poti avea o experienta fericita si ca lucrurile pot merge exact asa cum ti-ai dorit si într-o maternitate de stat. Dar nu poti sti sigur asta... Eu tocmai de aceea am platit o factura piperata, ca sa elimin cat mai mult din hazard si sa provoc lucrurile sa se petreaca asa cum mi-am dorit eu. Nu cred ca am investit niciodata în viata niste bani mai bine ca acum.
Laptele matern este cel mai bun
Unu din trei copii din Romania se naste într-un spital, fie el de stat sau privat, care încurajeaza alaptatul natural.
Între spitalele de stat si clinicile private exista, cu siguranta, o diferenta majora: disponibilitatea personalului de a instrui cu rabdare tinerele mamici în tehnicile de îngrijire si de alaptare a copilului. O initiativa venita din partea Organizatiei Mondiale a Sanatatii si Unicef se lupta se echilibreze balanta. Initiativa se numeste „Spital, Prieten al Copilului” si îsi propune sa transforme toate maternitatile în centre de sprijinire si promovare a alaptarii.
Oficialii Unicef Romania au explicat ca în spitalele certificate astfel este sprijinita si promovata alaptarea la san, iar bebelusii stau în aceeasi camera cu mamele. Astfel, avantajul consta în faptul ca proaspetele mamici sunt familiarizate cu tehnicile de îngrijire a copilului si cu comportamentul acestuia astfel încat, în momentul în care pleaca acasa, sa stie ce au de facut.
Alaptarea aduce copiilor avantaje care nu pot fi reproduse de nicio alta modalitate de hranire. Beneficiile laptelui matern sunt vizibile din primele momente de dupa nastere si dureaza toata viata. Un copil alaptat este mai sanatos si are o dezvoltare fizica, psihica si intelectuala mai buna. Legatura care se creeaza între mama si copil în momentul alaptarii este una extrem de puternica.
În prezent, în Romania, din 204 maternitati, 35 sunt active în Initiativa, 23 certificate ca „Spital, Prieten al Copilului", 3 au primit Certificat de Angajament (îndeplinesc cel putin 7 din cele 10 criterii), 2 se afla în proces de evaluare si 7 au primit Certificat de Înscriere (aplica total sau partial anumiti pasi). În toate aceste maternitati se nasc peste o treime din copiii din Romania si aproape toate maternitatile certificate sunt de stat.
Lista maternitatilor certificate „Spital, Prieten al Copilului”
- Maternitatea Spitalului de Obstetrica si Ginecologie, Arad
- Maternitatea Spitalului Judetean de Urgenta, Baia Mare
- Maternitatea Spitalului Orasenesc Bicaz
- Maternitatea Spitalului de Obstetrica si Ginecologie, Botosani
- Maternitatea Spitalului Municipal, Campia Turzii
- Maternitatea Spitalului Judetean de Urgenta, Deva
- Maternitatea Spitalului „Cuza Voda”, Iasi
- Maternitatea Spitalului Judetean de Urgenta Ilfov
- Maternitatea Spitalului Municipal Medgidia
- Maternitatea Spitalului de Obstetrica si Ginecologie, Oradea
- Maternitatea Spitalului „Sfantul Pantelimon”, Bucuresti
- Maternitatea Spitalului Judetean de Urgenta, Piatra Neamt
- Maternitatea Spitalului Judetean de Urgenta, Resita
- Maternitatea Spitalului Municipal, Roman
- Maternitatea Spitalului Judetean de Urgenta, Sibiu
- Maternitatea Spitalului Municipal Sighetu Marmatiei
- Maternitatea Spitalului Judetean de Urgenta, Suceava
- Maternitatea Spitalului Judetean de Urgenta Targu Mures
- Maternitatea Spitalului Orasenesc Targu Neamt
- Maternitatea Spitalului de Obstetrica si Ginecologie „Dr. D. Popescu”, Timisoara
- Maternitatea Spitalului Universitar de Urgenta, Bucuresti
- Maternitatea Spitalului de Obstetrica si Ginecologie, Ramnicu Valcea
- Maternitatea IOMC – Polizu, Bucuresti
- Maternitatea „Regina Maria”, Bucuresti