Pentru unii ciuma, pentru altii muma. In vremuri in care multi romani isi cauta norocul in strainatate, Romania a devenit raiul pentru mii de oameni care fug din tara lor din cauza razboaielor, conflictelor religioase, disputelor politice sau a intolerantei. Tineri si mai putin tineri din China, Sudan, Irak imagineaza-ti ca primesti un telefon in miezul noptii, prin care ti se cere o rascumparare de 20 000 de dolari pentru sotul tau, pe care il stiai plecat la munca.

Sau ca vecinii tai primesc amenintari cu moartea, pentru ca au alta religie decat vecinii de pe alta strada, si intr-o zi casa le explodeaza, pur si simplu. Imagineaza-ti ca nu mai poti merge la piata, la biserica, in vizita la prietene si ca fetitele tale nu pot ajunge singure la scoala, pentru ca pot fi rapite, ucise in atentate, batjocorite.
Cum e sa traiesti astfel? Vei afla de la trei familii de refugiati in Romania, care isi spun povestea in paginile ce urmeaza. Vorbesc despre ei cu teama in suflet, pentru ca, desi au plecat de ani buni din
tara lor, se tem inca de repercusiuni.

SUNTEM „OSPITALIERI”
In tara noastra au fost create 5 centre regionale de acordare a asistentei pentru refugiati. Vorbim aici de Bucuresti, Galati, Radauti,
Somcuta Mare din judetul Maramures si Timisoara

FAC O PETRECERE SA ANIVERSEZE SOSIREA IN ROMANIA

Familia Abdulrazzaq a plecat acum aproape doi ani din Irak, dupa ce Mohammed (38 de ani), sotul Hudei (25 de ani), a fost rapit pe strada, cu tot cu masina. Cele doua fetite ale lor, Sara si Zeinab, aveau atunci 5, respectiv 4 ani. Huda a primit in miezul noptii un telefon, prin care i s-au cerut 20 000 de dolari recompensa. O suma imensa, care reprezenta toate economiile familiei, stranse de Mohammed din afacerile lui.
De ce l-au rapit tocmai pe el? Huda are o explicatie: „Eu sunt musulmana sunita, el e musulman siit. Nu e nicio diferenta intre aceste doua culte, in afara de denumire.
Pana la razboi, pana ca Saddam sa plece, nu era nicio problema in Irak daca cei care se casatoreau erau din culte diferite. Si parintii mei sunt unul sunit, si unul siit. Dar lucrurile s-au schimbat foarte mult odata cu razboiul, iar el a fost rapit intr-un cartier sunit; o vizita pe mama mea”. Au avut noroc, pentru ca aveau bani, de pe urma magazinului pe care il detinea Mohammed. A fost eliberat dupa trei zile, timp in care a fost legat la ochi, batut, nu i s-a dat mancare sau apa. Odata intors acasa, au luat hotararea sa plece intr-un loc mai bun.
Romania a fost prima optiune, de vreme ce aici locuieste fratele lui Mohammed, casatorit cu o romanca cu care are doi copii.

5000 de dolari o viza
„Din fericire, fratele meu are aici un apartament de doua camere in care pot sa stau cu sotia mea si cu fetitele”, spune Mohammed. El vorbeste romaneste putin mai greoi decat Huda, dar intelege la fel de bine. Fetitele vorbesc si ele bine romaneste, pentru ca au fost la gradinita. Au cerut statutul de refugiat de cum au ajuns in Romania, iar primul lucru pe care l-au facut a fost sa invete limba.
„Mi-a placut

din prima. Am ajuns la sfarsitul lui octombrie, era racoare si aer curat, si mi s-a parut mult mai frumos decat in Bagdad, unde, cand ploua, ploua cu nisip. Aici ploua cu apa, acolo cu nisip”, isi aminteste Huda razand. Nu ii pare rau ca si-a lasat tara in urma, desi au ajuns in Romania ca oameni saraci. Au vandut tot ce au avut ca sa-si „cumpere” vize (spun ca au platit 5 000 de dolari de persoana unui intermediar pentru vizele turistice de Romania, desi acestea ar trebui sa fie gratuite). Au ajuns acum intr-o tara in care Hudei nu ii e frica sa se duca la cumparaturi - in care a invatat Bucurestiul ca - in palma - unde gaseste la piata tot ce ii trebuie pentru o masa arabeasca, unde rosiile sunt mai gustoase, pentru ca „pamantul e mai dulce”.
Mohammed lucreaza ca vanzator la firma de dulciuri a fratelui sau si este platit destul de bine, daca este sa iei in calcul salariile din Bucuresti: castiga 400 de euro pe luna. Este totusi insuficient pentru o familie de 4 persoane, fara alte venituri.
Statul roman le-a garantat cate un ajutor de 600 de lei in primele sase luni de la intrarea in tara. Aceasta suma nu o mai primesc insa de un an si jumatate.

SUNTEM MULTUMITI CA AM AJUNS AICI
In Suedia, ar primi fiecare cate un ajutor de 400 de euro pentru ca sunt refugiati. Totusi, nu vor sa ajunga acolo. „Suntem multumit i ca suntem aici. Ne-a ajutat cumnatul meu cu banii pentru scoala fetitelor. Cea mare, Sara, este in clasa intai la scoala araba, unde taxa este de 1 600 de euro pe an. Nu am dat-o la scoala romaneasca, pentru ca eu nu as putea sa o ajut la lectii, si asa imi dau seama ce a invatat si ce nu. Lucrurile vor fi si mai grele la anul, cand va intra si cea mica la scoala, pentru ca aceste cheltuieli se vor dubla. Dar, din fericire, avem rude care ne pot ajuta”, spune Huda. Au mers deja in excursii, la Sinaia, si le place sa se vada cu rudele lor si cu prietenele romance pe care Huda si le-a facut repede.
Abia asteapta sfarsitul lunii octombrie, pentru ca atunci vor pregati o petrecere de aniversare a sosirii in Romania. „E o tara minunata si nu mai vrem sa ne intoarcem in Irak. Aici am vazut pentru prima data zapada. E frumos!”, spun, intr-o voce, Huda si Mohammed.