Imagineaza-ti ca esti nevoita sa renunti brusc la locul tau de munca confortabil si nu iti gasesti alt serviciu in afara de bodyguard, constructor, politista sau arbitru de fotbal. Ti se pare greu? Sunt femei care fac aceste meserii barbatesti din pasiune

Asa-i ca te miri putin atunci cand vezi o femeie invartind volanul imens al autobuzului in care urmeaza sa te urci sau cand afli ca avionul care te va duce la destinatie are la comanda o doamna finuta? Ne-am obisnuit ca unele meserii sa fie facute de barbati, iar altele numai de catre femei. Si parca ne simtim mai confortabil cand stim ca rochia pe care o ducem la croitorie intra pe mainile unei femei, iar avionul in care ne-am urcat, va fi pilotat de un barbat, esti de acord? Teoretic, fiind egali in drepturi, femeile si barbatii pot alege orice meserie vor. Practic, societatea nu este atat de evolua ta incat sa accepte aceste schimbari cu usurinta. „De ce inca se ridica ironic din sprancene atunci cand avem de-a face cu femei care practica meserii considerate masculine nu e foarte greu de descifrat, daca ne uitam un pic in urma. Orice schimba ordinea prestabilita de multe milenii de civilizatie este intampinat cu foarte multa reticenta. Sa nu uitam ca emanciparea femeii si miscarea de egalizare sunt relativ recente, raportate la intreaga istorie a omenirii. Si asa lucrurile se misca destul de «repede», daca ne gandim la faptul ca femeile au obtinut dreptul la vot prin anii ’20”, spune psihologul Andreea Dirzu. In ciuda prejudecatilor, nu exista niciun impediment pentru ca femeile din Romania sa se mobilizeze si sa faca ceea ce-si doresc. Si atunci, de ce aleg meserii considerate masculine intr-un numar atat de redus? „Unul dintre motivele pentru care exista reticenta fata de femeile ce vor sa practice meserii masculine sunt... femeile insesi. Faptul ca nu foarte multe femei fac asta inseamna ca majoritatea femeilor nu vor sa faca astfel de meserii”, explica Andreea Dirzu. Poate si pentru ca, inclusiv in profesiile considerate „egale”, din marketing sau management, statisticile romanesti spun ca femeile sunt platite mai prost ca barbatii. Totusi, nu putem trage concluzia ca romanii sunt mai misogini decat locuitorii altor tari. Doar au tendinta de a-si exprima preferintele intr-o maniera mai categorica, astfel ca pot parea mai critici fata de alte nationalitati care, desi au poate aceeasi parere, au manifestari mai rezervate. Totusi, adaptabilitatea ridicata a romanilor compenseaza, la nivel de comportament, chiar daca imaginea nationala are de suferit, mai spune psihologul. Faptul ca romanii sunt adaptabili se vede si din exemplul femeilor pe care le-am intervievat. Sunt trei femei curajoase, care s-au impus intr-o lume a barbatilor.
Cum trece o femeie peste prejudecati?
„O femeie care vrea sa practice o meserie masculina, in primul rand, isi doreste asta. Pregatirea, interesul, etapele de selectie nu mai reprezinta un baraj in calea indeplinirii dorintei. Pe langa un real interes si munca depusa, e destul de probabil ca femeile care se orienteaza spre astfel de meserii sa fie mai motivate de competitie si de sansa de a-si desfasura activitatea intr-o companie preponderent masculina”, afirma psihologul.
La munca in maruntaiele pamantului
IONELA CARSTEA, 37 ani
Sa fii mecanic de tren in subteran la metrou este o meserie care presupune multa responsabilitate. „Pe tren nu ai voie sa gresesti decat o singura data”, spune Alexandru Albescu, seful Ionelei Carstea. Cei doi fac echipa pe unul din „bombardierele” noi de la metrou. Ionela, care lucreaza pe tren de trei ani, inca nu conduce trenul efectiv, dar se pregateste intens: ca sa iei licenta de conductor de tren, trebuie sa ai 300 de ore de condus si sa dai mai multe teste: psihologic, de condus, de cunostinte mecanice. Ionela este una dintre putinele femei care lucreaza pe tren la Metrorex: este o singura femeie-conductor, iar mecaniciifemeie poti sa-i numeri pe degete, sunt sase din aproximativ 100 de angajati ai Metrorex care lucreaza pe tren. Ionela spune ca e o meserie frumoasa: „Imi place foarte mult in tren, imi place mult ce fac, imi place cand vad prin geamul de la cabina oamenii zambind”, spune ea. „N-as fi putut sa fac altceva, pentru ca eu am o fire foarte dinamica. Ma gandesc la bunica mea, care era croitoreasa. N-as fi putut sa fac croitorie”. Ca sa faci meseria de mecanic, care presupune ca trebuie sa mergi in cabina cu conductorul, sa manevrezi usile si sa te asiguri ca pasagerii sunt in siguranta, trebuie sa faci o scoala speciala. Ionela a facut liceul CFR (locul unde l-a cunoscut pe actualul ei sot, tot mecanic de tren). Inainte sa devina mecanic, acum trei ani, Ionela a lucrat ca electrician in depou. „Imi place mai mult mecanic, pentru ca este o meserie mai curata, dar raspunderea este cu mult mai mare. Lucrezi cu oamenii, dar mi se pare cam grea pentru femei, ca trebuie sa manevrezi trenul, sa fii cu ochii in patru sa nu apara evenimente neplacute”, spune Ionela.
Ce ii place la meseria ei
Ionelei ii place ca oamenii ii multumesc cand ii asteapta cu trenul sau daca ii ajuta cu informatii pe cei „pierduti in spatiu”. Evident, sunt si momente neplacute, cand pasagerii vorbesc urat sau au reactii teribiliste si se comporta periculos, de parca s-ar arunca pe sine. Mai este si programul, pentru ca lucreaza in ture si sunt zile in care trebuie sa fie la 4 dimineata in tren, pentru „tura de proba”, in care se verifica calitatea trenului, dar si starea terasamentului. „In aceasta situatie, Metrorex ne ofera cazare, avem dormitoare unde putem dormi. Poti sa te odihnesti acolo si cand ai pauza”. Spre deosebire de soferii de autobuz, conductorii de tren nu pot asculta muzica si nu pot vorbi la telefonul mobil, pentru ca trebuie sa urmareasca in permanenta ceea ce le comunica dispecerii prin statie. La fiecare cateva secunde, li se spune sa incetineasca sau sa mearga mai repede, pentru a nu lasa pauze mari intre sosirile trenurilor.
Mecanic, de trei ani
Desi nu e o meserie usoara, Ionelei ii place ce face, nu se vede practicand meserii specific feminine.
Povesti din subteran
Ionela nu a avut incidente neplacute de cand practica aceasta meserie. „Daca s-ar intampla vreun accident de genul asta, ar fi ingrozitor pentru ca te marcheaza pe viata”, spune Ionela. Se mai intampla insa sa vada tot felul de lucruri stranii in tunel la metrou: pisici pierdute fugind, caini latrand pe refugiu. Dar cel mai neplacut este cand in tunel se strecoara oamenii si umplu de graffiti parbrizul si farurile. Le ia ore intregi sa le curete, cu diluant chimic. „Mai bine ar vopsi peretii tunelului”, glumeste Ionela. Asa s-ar mai lasa furati de peisaj si n-ar mai fi nevoiti sa priveasca in continuu griul neprietenos al tunelului.
Face ordine intr-o lume de barbati
ELVIRA GANEA, 36 ani
Elvira Florentina Ganea are 36 de ani, si jobul ei a trimis-o la toate concertele importante care au avut loc in Bucuresti in ultimii ani, de la Metallica, la Massive Attack, RBD sau la Kylie Minogue. Urma sa mearga si la concertul Madonnei, dar a pre ferat sa stea acasa cu o carte buna in mana. De ce nu-i plac concertele? „Pentru ca muzica e prea tare, iar treaba mea nu este sa ascult muzica, ci sa stau cu ochii pe oameni, sa nu se intample nimic neplacut”, spune Florentina, care, de cinci ani este sefa Biroului de Ordine Publica de la Sectia 17 din Bucuresti. In aceasta calitate a fost martora la multe evenimente „istorice”, cum ar fi meciul dintre Steaua si Rapid in sferturile de finala ale Cupei UEFA. A intrat in Politie din 1996, pentru ca de mica si-a dorit sa fie politista. Tatal ei ar fi vrut s-o vada medic. „Dar mie mi se face rau cand vad picatura de sange si am dat la Drept. Am luat, iar tata n-a mai vorbit cu mine mult timp, pentru ca nu s-a putut impaca cu ideea”, isi aminteste Florentina. Spune ca multi dintre prietenii ei i-au spus ca sa fii politista, in special la ordine publica, nu e o treaba de femei. „Daca iti faci meseria cu placere, nu te gandesti la pericole sau la faptul ca ti s-ar putea intampla ceva rau cand iesi pe teren. Faci ce trebuie sa faci si te gandesti dupa aceea”, spune Florentina.
Singura sefa de la Ordine Publica din Romania
Este singura femeie din Politia Romana care a ajuns sefa a unui Birou de Ordine Publica. Are 89 de subordonati, din care doar sase fete. Una dintre ele este Elena Boca, de 23 de ani. Treaba agentilor de ordine publica este sa asigure ordinea pe raza de acoperire a sectiei (este vorba de zona centrala a sectorului 5, incluzand aici Palatul Parlamentului, Palatul Cotroceni, Primaria Capitalei, Prefectura, Primaria Sectorului 5) si in Prelungirea Ghencea. Evident, in zona centrala, pentru ca este o aglomeratie atat de mare de VIP-uri politice, multi oameni vor sa le atraga atentia acestora prin gesturi socante. „Sunt multi care se urca pe cladiri,

ameninta ca isi dau foc, si trebuie sa ii convingi cu calm sa renunte. Sau sunt alte situatii, cu oameni care se cearta - nu neaparat oameni saraci, ci si cu cei imbracati la costum avem dispute -unde trebuie sa te impui cu fermitate”, spune Florentina. Cand ies pe strada (acum Florentina sta mai mult la birou, dar in cazuri mai dificile este prima care ajunge la locul conflictului), fetele sunt insotite intotdeauna de un coleg barbat. Se intampla sa fie „fluierate” sau turistii straini sa le ceara sa faca poze cu ele. Dar raspunsul la aceste provocari este intotdeauna seriozitatea. Elena Boca spune ca, in unele situatii conflictuale, este mai bine ca din echipa fac parte si femei. „Barbatii, chiar daca sunt agresivi, se tempereaza si se poarta mai cuviincios. Cateodata raspund mai bine solicitarilor mele, pentru ca eu sunt femeie si cumva li se face rusine sa vorbeasca urat”, afirma Elena. O alta conditie pentru ca problemele din teren sa se rezolve cu bine este ca echipa sa functioneze perfect. Iar la sudarea echipelor a contribuit si faptul ca Florentina s-a straduit sa faca din Directia ei o mare familie. „In fiecare an, am organizat o petrecere de Craciun, de fiecare data am inchiriat, din banii nostri, un local, si fiecare coleg a venit cu familia, cu sotia sau cu sotul, cu copiii, ca sa se cunoasca intre ei, si atmosfera, atat la birou, cat si acasa, sa fie foarte buna”, a spus Florentina. Iar pentru ca acum chiar sunt prieteni, la sedintele care au loc in sectie, nu mai conteaza gradele sau sexul politistilor, doar cine are argumentele cele mai puternice.
Feminista si in uniforma
Florentina spune ca ii este draga uniforma, dar ca, dupa ce pleaca de la birou, ii place sa se imbrace in culori vii, in rosu mai ales, si sa poarte fuste. „Acasa, fac ce face oricare alta femeie: gatesc, spal, fac lectiile cu fetita mea”, spune „sefa” de la Politie. Fetita ei, Luana Alexandra Andreea Cristina, are 13 ani si se pregateste sa intre la liceu la anul. Florentina nu are emotii in legatura cu accesul fetei la liceu, chiar daca modalitatea de admitere se schimba in fiecare an: Luana a obtinut o medie peste 9,90 in fiecare an. Desi ii place ce face mama, fiica nu ar vrea sa se faca politist: „viseaza la spion, la astronaut”, spune cu mandrie Florentina.
Politista de 13 ani
De mica si-a dorit sa lucreze in Politie, iar la 23 de ani visul i-a devenit realitate.
Ce trebuie sa poarte o femeie-politist in misiune: Uniforma; cascheta; centura pe care sunt prinse: tomfa (bastonul de cauciuc), spray-ul paralizant, catusele, porthartul, pistolul si statia audio.
Unica in Romania
Elvira nu e o politista obisnuita. Este singura femeie din Politia Romana care a ajuns sefa unui Birou de Ordine.
Meseria ei este sa fluiere barbati
TEODORA ALBON, 32 ani
Trebuie sa fie fascinant sa scoti fluierul din buzunar, si 22 de barbati in forma maxima sa se alinieze in fata ta! Pentru Teodora, acest gest a ajuns o obisnuinta. Pentru ca, la 32 de ani, este arbitru FIFA si arbitreaza meciurile de fotbal profesionist din Liga a II-a din Romania. De ce s-a facut arbitru profesionist? „Am jucat fotbal aproape 14 ani. Am avut 61 de selectii la Nationala de fotbal feminin a Romaniei si am fost capitanul echipei de 21 de ori. Am vrut sa devin arbitru din dorinta de a ajunge la performante mai mari decat acelea pe care le-am avut ca jucatoare. Sunt campioana de cinci ori - am castigat de doua ori cu Motorul Oradea si de trei ori cu Clujana Cluj, dar am regretat mereu ca nu am ajuns cu Nationala Romaniei la o competitie importanta. Acum, ca am ajuns arbitru, visez sa particip la o astfel de competitie”, spune Teodora.
Cum devii arbitru in Romania
In prima faza, urmezi un curs pe plan local, apoi, in decursul anilor, trebuie sa sustii anumite examene pentru a putea urca in categorie. La aceste examene ai o proba teoretica, din regulamentul de fotbal, si evident proba fizica, unde trebuie sa alergi. In copilarie a practicat atletism, asa ca ii este foarte usor sa se descurce la proba fizica, mai ales ca vine si dupa cei 14 ani de fotbal profesio nist. „Pentru a fi un bun arbitru, ai nevoie de o pregatire fizica buna, o pregatire mentala foarte buna si de multa nebunie si curaj”, spune Teodora. A arbitrat pana acum peste 200 de meciuri de baieti, iar la fete arbitreaza doar la competitii internationale: a fluierat pana acum la 80 de astfel de meciuri. In campionatul nostru, pentru Teodora, cele mai importante meciuri de baieti au fost cele din Liga I. „Nu este usor sa arbitrezi la nivelul baietilor, acolo unde viteza de joc este mai mare, iar duelurile fizice au o alta intensitate decat cele din meciurile feminine”, afirma Teodora.
Tribunele o trimit „la cratita”
Teodora povesteste despre un eveniment foarte neplacut cu actualul antrenor al Nationalei de fotbal a Romaniei, Razvan Lucescu, care antrena la acea vreme Brasovul. „In urma unui meci din Liga a II-a, Dinamo 2 - FC Brasov, am fost jignita si injurata de Razvan Lucescu. A depasit cu mult limita bunului-simt, dar trebuie sa recunosc ca si eu am luat o decizie gresita in acel meci, pentru ca nu am acordat Brasovului o lovitura de la 11 metri”. Dar nu e singurul exemplu negativ. Femeile-arbitru sunt tratate prost mai peste tot in Romania, afirma Teodora. „Noi, arbitrele femei, avem parte de tratament «special» din partea tribunelor, injuraturi si trimiteri la cratita, specifice gandirii barbatului din Romania, dar atunci cand am ales sa devin arbitru de fotbal, mi-am asumat si partea neplacuta a meseriei.
Arbitrajul este o meserie grea
Scandalurile recente din fotbal, cu arestarile de arbitri, au schimbat perceptia asupra corectitudinii in fotbal. Oamenii vor face mereu glume despre arbitraj in favoarea unora sau a altora, dar Teodorei nu i se par decat glume proaste. „Jucatorii, antrenorii si toti cei implicati in viata unei echipe de fotbal muncesc pentru a castiga meciurile, pentru a castiga banii necesari intretinerii familiei, si noi, arbitrii, nu avem dreptul de a influenta in mod intentionat aceste lucruri. Datoria noastra este de a «judeca » in modul cel mai corect cele ce se intampla pe terenul de joc si de a lasa ca echipa invingatoare sa se decida in urma jocului, dar si noi putem gresi uneori”, afirma Teodora. Spune ca i-ar placea sa schimbe mentalitatea oamenilor de fotbal atat in ceea ce priveste arbitrele-femei, cât si in comportamentul unuia fata de altul, sa existe mai putine conflicte si mai mult respect. Admite ca arestarile din fotbal au patat imaginea arbitrajului romanesc.
„Trebuie sa reparam, in timp, imaginea creata, si asta numai crescand in credibilitate si calitatea arbitrajului”. Crede ca acest lucru s-ar putea intampla si daca numarul arbitrelor va creste. Prin prestatiile ei, Teodora i-a convins pe barbatii din fotbal ca si fetele pot face fata acestei meserii. „Nu este un domeniu interzis femeilor”, puncteaza Teodora.
Cum se mentine in forma
Teodora spune ca are o viata plina de sacrificii, cu foarte multe ore de antrenament, din care distractii precum discotecile sau barurile lipsesc cu desavarsire. „Fac antrenament zilnic, maximum o ora si jumatate, alergare si forta. Incerc sa mananc sanatos, nu consum alcool, incerc sa respect un program de odihna si sa duc o viata cumpatata. Am, practic, o viata de sportiv. Uneori, sunt nevoita sa renunt la iesiri cu prietenii in oras, din cauza ca in urmatoarea zi am antrenament mai greu sau trebuie sa ma pregatesc inaintea unui meci”. Este norocoasa, pentru ca imparte acelasi stil de viata cu sotul ei, Mirel Albon, antrenorul echipei nationale de fotbal feminin a Romaniei. „Am toata sustinerea lui si el este acela care, in momentele grele, ma incurajeaza si ma motiveaza pentru a nu renunta la visul meu”.
Indragostita de fotbal
Dupa 14 ani in care a jucat fotbal, Teodora nu s-a indurat sa paraseasca lumea balonului rotund si s-a apucat de arbitraj. A fluierat in 200 de jocuri de baieti si in 80 de partide feminine