In urma cu cativa ani, la o simpla cautare pe internet despre Romania, gaseai zeci de site-uri cu informatii despre copiii nimanui, orfanii lasati in voia soartei, in conditii mizerabile. Cum stau lucrurile acum, la doi ani si jumatate dupa ce Romania a intrat in Uniunea Europeana? Care sunt solutiile pe care le-a gasit statul pentru copiii abandonati sau pentru cei ale caror familii nu au bani sa-i ingrijeasca?

In momentul actual, peste 80 000 de copii se afla in grija statului. Nu sunt numai orfani, multi provin din familii care nu au mai avut posibilitatea sa-i creasca. Criza economica, se pare, a accentuat fenomenul, cel putin in zonele cele mai defavorizate ale tarii. Statisticile arata ca, in primul trimestru al acestui an, au fost inregistrati cu 50% mai multi copii intrati in sistemul de protectie al statului fata de aceeasi perioada din 2008. In conditiile in care orfelinatele sunt in mare parte desfiintate sau in proces de inchidere, nu putem sa nu ne intrebam ce se intampla cu acesti copii abandonati.
Viata in institutiile statului
„Nu mai exista orfelinate”, ne asigura si Ileana Savu, presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului, dar si reprezentantii Directiei de Asistenta Sociala de la sectorul 1. Atunci unde stau copiii institutionalizati, care nu au privilegiul de a se intoarce la familiile lor si nici de a fi adoptati? „Intr-un complex social de servicii, cum este centrul Santul Iosif”, spune doamna Savu. Centrul se afla intr-o vila eleganta de pe Kiseleff, o donatie a Casei Regale, iar directoarea, Angela Stef, de profesie educatoare, are in grija cei 34 de copii care locuiesc aici. Povesteste mandra ca toti merg la scoli sau la gradinite normale. „Avem 11 copii de varsta prescolara si 23 care sunt la scoala, inclusiv o studenta la ASE, de 21 de ani. Dintre toti acesti copii aflati la centru, 7 sunt frati, pe care familia lor nu a mai putut sa-i intretina, asa ca ei vor trai de-acum inainte aici”.
Stam prost in Europa
Romania e pe primul loc in Europa, in ceea ce priveste abandonul copiilor, conform unui studiu UNICEF. Alt studiu al acestei organizatii arata ca in 2007, 95% dintre copiii dati disparuti au fugit de acasa, din cauza problemelor familiale.
La centru fac tot felul de cursuri, de pictura, muzica etc. Copiii sunt mai degraba pasionati de jocul cu culorile, ne spune Angela Stef, aratandu-ne o serie de icoane pictate pe sticla de catre copii, reprezentand, asa cum era si normal, mandria centrului.
„Conditiile de aici sunt nemaipomenite, au patru dormitoare la mansarda, cu paturi individuale si cu dulap propriu, au sala de lectura, biblioteca. Iau aici masa, iar bucataresele sunt extraordinare si fac o mancare excelenta”, spune sefa centrului. Copiii, care abia s-au intors din tabara de la mare de la Costinesti, se joaca in parcul Kiseleff, la tobogane. Cei mari se dau cu rolele si ne intampina vesel: „Sunt bronzat, nu? Tu cine esti? Eu sunt Andrei! Eu Radu! Eu Catalin!”. Din pacate, joaca lor este deseori intrerupta de reactia, uneori brutala, a unor parinti care isi feresc copiii si dau semne ca nu inteleg de ce si cei de la centru trebuie sa vina in parc si sa se joace. „Copiii centrului sunt veseli si nu le lipseste nimic”, spune sefa centrului.
Nu le e dor de-acasa
„Pe multi dintre ei ii viziteaza parintii, care pur si simplu nu au posibilitatea sa-i intretina. Nu le e dor de parintii lor, pentru ca lor le place aici, au de toate si se au unii pe ceilalti. Avem grija de ei, ii ducem la medic, la evaluari psihologice, saptamanal”. In afara de copiii care traiesc aici permanent, la Sfantul Iosif vin zilnic 15 copii la un asa-numit „centru rezidential”, un fel de gradinita pentru copiii din familii cu venituri mici, unde li se asigura o masa calda si sunt ingrijiti gratuit. Ei vin dimineata, cu un microbuz al Directiei de Sanatate a Consiliului Local al Sectorului 1, si ajung seara acasa. „In acest timp se joaca, fac lectii, iar pentru parinti este un mare ajutor”, adauga doamna Stef. Care este reteta unei relatii reusite cu copiii institutionalizati? „Sa te porti cu ei ca si cu propriii tai copii. Daca stii sa iti intelegi propriii copii, ii intelegi si pe ei. Trebuie sa ramai mama, in orice situatie”, afirma Angela Stef.
Cat stau copii in grija statului
„Copiii raman institutionalizati pana la 26 de ani, daca sunt integrati intr-o forma sau alta de invatamant. Unii dintre ei pur si simplu nu vor sa plece din centrele noastre, chiar daca ar putea sa termine foarte usor specializarile postliceale. Ei se inscriu la diverse scoli de meserii, la bucatari, intrerup dupa cateva luni, apoi la scoala de coafura si tot asa, pana fac 26 de ani”, afirma Ileana Savu. Dupa acest moment, daca nu se pot integra in societate singuri, exista optiunea de a locui in apartamente in care sa se autogospodareasca, mai spune Ileana Savu.
Directoarea Centrului „Sfantul Iosif”, doamna Angela Stef, este mama celor 34 de copii institutionalizati aici. E de profesie educatoare, asa ca stie cum sa se ocupe de ei si sa-i faca sa se simta ca acasa.
De cinci ani, Maria imi spune mami
Maria este unul din copiii care n-a avut sansa sa vada lumina zilei intr-o familie normala. Dar a avut norocul sa o intalneasca pe Luiza Cristescu (43 de ani), care, de cinci ani, ii tine loc de mama. Luiz a este asistent maternal in sectorul 1, are atestat special de la Directia de Protectie Sociala si a fost pana acum de doua ori mama pentru copiii altora.
Ce inseamna aceasta profesie?
Inseamna ca statul ii da spre ingrijire un copil, pe care ea il creste ca si cum ar fi al ei, pana ce i se gaseste o familie stabila: ori este reintegrat in caminul sau, daca parintii indeplinesc anumite conditii, ori este dat spre adoptie. Luiza este platita, dar isi asuma si riscul de a-si „topi” inima ori de cate ori un nou copil intra in viata ei. Pana acum, a avut privilegiul sa aleaga ce copil sa creasca acasa si a ales de fiecare data fetite. „Eu am doi baieti mari acum, unul este deja casatorit si are un copil. Mi-am dorit foarte mult fetite. Am aflat despre ce inseamna sa devii asistent maternal de la televizor si asa am decis sa fac aceasta meserie”, povesteste Luiza. Prima fetita, Ana, i-a calcat pragul in urma cu sapte ani si a ramas doi ani. „Am fost foarte fericita cand a venit. Baietii mei o iubeau, o rasfatau, era ca fetita noastra.” Cand fetita a implinit 4 ani, a fost insa adoptata, iar vestea ca nu o va mai vedea alergand prin gradina ei - Luiza are o casa mare, cu curte - i-a sfasiat inima. „Mi-au luat-o repede, pe nepusa masa si am fost foarte nefericita. Am suferit foarte mult”, spune Luiza, dar cea de-a doua fetita, Maria, a venit aproape imediat.
„Maria m-a ales ea pe mine. Era intr-un grup de copii la centru si mi-a zis foarte repede «mami». Am luat-o acasa si a devenit si ea mica noastra fetita”. Lucrurile sunt putin mai dificile cu Maria, care acum a crescut. „Este de etnie roma si lumea isi da seama de diferenta, pentru ca eu sunt mai deschisa la culoare. Nu am vrut ca la scoala sa se stie ca este o fetita a carei familie a parasit-o, stie doar invatatoarea. Ea trece drept fetita mea, eu asa o consider, si ea imi spune mami”.
Riscurile meseriei
Luiza ia un salariu pentru acest privilegiu: castiga lunar 840 de lei, la care se mai adauga un spor de 15%, plus ca primeste pentru mancarea Mariei 300 de lei lunar, iar de doua ori pe an Direct ia de Protectie Sociala ii da bani de hainute si rechizite. Salariul poate fi un motiv pentru care multi asistenti maternali prefera sa nu adopte - desi se ataseaza emotional de un copil - pentru ca nu ar mai primi aceste indemnizatii lunare. Totusi, asistentii maternali au riscul ca acesti copii sa fie luati de langa ei daca sunt redati familiei sau daca sunt adoptati de alta familie. In cazul Mariei, e putin probabil ca asa ceva sa se intample. „Familia ei este foarte saraca, traiesc practic in caruta, iar la varsta ei - are acum 9 ani si este la mine de cinci ani - este greu sa mai fie adoptata, pentru ca familiile prefera copiii mici”, spune Luiza.
Mama de meserie
Luiza Cristescu iubeste copiii si spune ca vocatia ei e aceea de a fi mama. Si-a facut mari baietii, si
apoi a devenit mama pentru copiii altora. De cinci ani creste o fetita de etnie roma si inainte a mai avut in grija o alta fetita, timp de doi ani.

Planuri de viitor
Luiza este necajita ca oamenii o judeca pe Maria dupa etnie. „M-a afectat foarte mult stirea cu acel asistent maternal care a ucis un baietel rom pe care il avea in ingrijire. Am aflat apoi ca femeia avea probleme cu cei din aceasta etnie, dar ce m-a ingrijorat a fost ca nimeni nu a luat apararea asistentilor maternali, nimeni nu a spus ca nu toti sunt la fel. Abia dupa o saptamana s-au auzit si voci care ne-au sustinut”, afirma „mamica”.
Luiza este destul de multumita cu situatia din prezent si chiar face planuri de casatorie pentru Maria. „M-am gandit mult ce se va intampla dupa ce se va face mare. Va avea mereu la mine o camera si abia astept sa o vad casatorita”, spune Luiza. Iar la nunta va veni cu siguranta si Ana, prima ei „fetita”, care o viziteaza si acum foarte des si ii spune in continuare „mami”. Luiza ar mai lua oricand inca un copil sa-l creasca, e profesia care i se potriveste cel mai bine, dar spune ca mai intai trebuie ca baiatul cel mic sa plece de-acasa, ca sa elibereze o came ra. Inainte sa aiba baietii, a lucrat la Casa de moda Venus, dar acum n-ar da meseria de „mama” pentru nimic in lume.
Cum devii asistent maternal
Trebuie sa ai o locuinta, sa ai un atestat de asistent maternal (exista scoli speciale la fiecare directie de protectie a copilului) si sa treci un test psihologic, explica Ileana Savu. „Teoretic, poti sa ai si un alt serviciu, dar in principal somerii au grija de copii sau pensionarii, care nu sunt intotdeauna cea mai simpla solutie. Dar ceea ce conteaza, in principal, este sufletul. Este o meserie foarte nobila si, in acelasi timp, foarte grea”, afirma demnitarul. De ce? „Pentru ca nu este usor sa cresti un copil foarte mic sau unul cu handicap. Trebuie sa ai un suflet deosebit”, explica ea. Criteriile dupa care copiii sunt incredintati asistentului maternal sunt varsta - au prioritate cei mai mici – apoi, daca sunt frati, ei pot merge impreuna, in masura in care spatiul pus la dispozitie de asistentul maternal este suficient. Ileana Savu spune ca este verificata psihologic si compatibilitatea asistentului maternal cu copiii, un criteriu esential, pentru ca aceasta convietuire dintre copil si mama de meserie este mult mai importanta decat o casnicie.
Situatia nu mai e asa neagra cum a fost
„Lucrurile s-au schimbat enorm fata de anii ’90, cand protectia sociala functiona altfel. A fost o reforma profunda cu noua filosofie de protectie sociala, care a intrat in vigoare in urma cu patru ani. In ce consta ea? S-a trecut de la protectia copilului in institutii specializate, care era preferata inainte, la cea de tip familial: adica, copiii sunt incredintati rudelor, daca familiile lor nu pot sa-i intretina, apoi asistentilor maternali, timp in care se cauta alte solutii, cum ar fi adoptiile”, spune Ileana Savu, secretar de stat si presedinte la Autoritatea pentru Protectia Drepturilor Copiilor. In protectia statului se afla in prezent aproximativ 80 000 de copii, o cifra constanta, pentru ca nu este bine structurat sistemul de prevenire, care ar limita desprinderea copiilor de familie. „Statul trebuie sa se implice astfel incat cat mai putini copii sa fie in sistemul de protectie sociala. Protectia sociala ar trebui sa se focalizeze pe preventie la nivelul comunitatilor locale, si nu pe actiune ulterioara. De exemplu, daca depistam o familie saraca, fara mijloace financiare, atunci primaria o va ajuta cu bani, si nu numai, astfel incat parintii sa nu fie nevoiti sa isi abandoneze copiii, iar noi sa intervenim dupa ce raul a fost deja facut”, spune Savu. Unul dintre proiectele sale de suflet este cel referitor la centrele de zi, de tipul celui de la Sfantul Iosif, unde copiii vin dupa scoala. „Sunt 350 de centre de zi care functioneaza in toata tara si mai vrem sa infiintam inca 200. Ele functioneaza ca un fel de after-school din strainatate, cu o masa calda si cu un spatiu pentru copii pentru a-si face lectiile, pana cand parintii lor vin si ii iau seara acasa, iar aceste servicii nu sunt platite. Acest serviciu reprezinta mai mult decat un sprijin in bani”, spune Ileana Savu.
In grija rudelor sau a asistentului maternal?
Cand statul este nevoit sa ia copilul dintr-o familie - pentru ca e lasat singur din diverse motive, ori este abuzat, ori este neglijat - are mai multe optiuni. „Pentru fiecare copil exista un plan individual de protectie. La fiecare directie judeteana functioneaza un serviciu de management de caz, care face o analiza foarte detaliata a situatiei fiecarui copil”, explica secretarul de stat "„Pot fi lasati in plasament simplu, adica persoanele care au grija de copii nu primesc salariu si fac parte din familia lor extinsa, sunt rudele lor, care isi dau acordul ca ii vor intretine, iar noi ii monitorizam, facem inspectii. Din pacate, numarul asistentilor sociali este foarte mic pentru a-i putea urmari pe toti copiii”, spune ea. A doua solutie este sa fie incredintati unui asistent maternal. Prioritate au copiii mici, de la 0 la 2 ani. Cazurile in care acestia sunt lasati in spitale sunt foarte rare. „Asistentul maternal tinde sa tina copilul cu el, o data pentru ca sunt avantajele materiale - poate primi intre 8 si 15 milioane de lei vechi, fara sporuri, fara banii de alimente, de cazarmament (chirie), rechizite sau haine, si apoi ei se pot atasa de copii, si este foarte greu sa ii dea inapoi”, explica Ileana Savu. Desi directiile de protectie sociala vor sa angajeze multi asistenti maternali, ea spune ca numarul lor este deja prea mare - 14 500 in toata tara, iar plata lor implica un efort bugetar enorm. In plus, arata ea, plasamentul la asistent maternal este o solutie provizorie si nu este bine ca un copil sa stea prea mult intr-o situatie provizorie.
Un consiliu pentru binele copiilor
Secretarul de stat spune ca agentia sa are o colaborare foarte buna cu ONG-urile, dar mai putin cu Biserica. „Preotii au initiative individuale, nu institutionale. De pilda, ei ne-ar putea ajuta sa prevenim anumite cazuri sociale, in comunitatile locale. Noi vrem sa facem, cu ajutorul preotilor, un consiliu consultativ la nivel local care sa depisteze si sa previna cazurile sociale ce se pot agrava”, spune Ileanu Savu, care intentioneaza sa apeleze la Patriarhul Daniel pentru ajutor. Ce vrea sa obtina de la Patriarh? Sprijin pentru un fel de voluntariat institutionalizat din partea preotilor.
„Planul nostru este sa avem cel putin un asistent social in comunitate, plus acest consiliu consultativ, alcatuit din primar, medic, profesori, care sa-l ajute. Daca este o comunitate mica, ar trebui sa se implice preotesele, pentru ca multe dintre ele au terminat facultatea de asistenta sociala si sunt calificate. Daca se implica un preot care are o influenta mare asupra enoriasilor, atunci si alte persoane din acea comunitate se vor preocupa de soarta celor din jurul lor. Iar daca aceasta structura va functiona, noi vom putea sa lucram din timp la preventia destramarii unor familii”, explica Ileana Savu. „Este foarte greu ca, de unul singur, sa ajuti un om care se afla intr-o situatie dificila. Intr-o comunitate exista mai multi oameni care se pot ajuta singuri decat cei care nu pot, asa ca impreuna se pot face multe lucruri bune care sa ajute la indreptarea societatii noastre”, afirma secretarul de stat.
Reforma sistemului
Printre cei care pun umarul la imbunatatirea situatiei copiilor abandonati se numara si doamna Ileana Savu, secretar de stat in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor copiilor.