Ori de cate ori vei intreba ce sunt celulele stem, ti se va raspunde invariabil ca sunt o polita de asigurare pentru viitor. Ce au descoperit pana acum oamenii de stiinta este ca celulele stem din sange se pot multiplica si constituie cel mai bun tratament in vindecarea unor boli maligne ale sangelui

Celulele stem nu sunt o noutate, au fost descoperite in anii 60 in Canada. Ceea ce este nou este faptul ca mamele, inclusiv romancele, le pot stoca pentru copiii lor la banci speciale din Romania sau din Polonia, Slovacia sau Ungaria, iar in curand cei care vor dori sa doneze celule stem, le vor putea depune intr-o banca publica.
De ce sunt atat de importante?
Celula stem este acea celula pe care o gasesti, practic, in orice tesut din organism si care, prin diviziune, va produce doua celule care isi pastreaza caracterul nediferentiat. Deci o celula stem are capacitatea de a produce doua celule identice cu celula mama sau celule care se pot diferentia in urma unor diviziuni succesive. Ele sunt impartite in doua categorii, embrionare si adulte. Cele embrionare pot da nastere oricarui tip de tesut, dar utilizarea lor este interzisa in multe tari din motive etice (SUA au permis recent folosirea lor in cercetare), in vreme ce celulele stem din tesuturile adulte au o capacitate de diferentiere limitata. In Romania, celulele stem recoltate sunt cele prelevate din maduva oaselor, printr-o procedura asemanatoare cu cea a unei transfuzii de sange, si din sangele placentar.
Fara bisturiu
Un transplant de celule stem nu se face chirurgical, ci ca o transfuzie de sange
Niciun risc pentru mama sau fat
Orice femeie insarcinata ar trebui sa ia in calcul posibilitatea de a-si stoca celulele stem care pot fi recoltate din sangele placentar, acestea reprezentand practic o polita de asigurare pentru copil, in fata unei boli nedorite. Viitoarea mama va primi informatiile de care are nevoie de la medicul de familie si va include in analizele de screening efectuate pe durata sarcinii si pe cele pentru hepatita B, C, sifilis sau HIV, spune Speranta Arciudean, consultant medical al Cord Blood Center (prima companie din Romania autorizata sa recolteze si sa prelucreze sangele placentar). Recoltarea sangelui placentar nu prezinta niciun risc pentru mama sau nou-nascut, copilul fiind deja desprins de cordonul ombilical in momentul prelevarii. Nu este o procedura dureroasa, durata recoltarii fiind cuprinsa intre 30 de secunde si 2-3 minute, mai spune Speranta Arciudean. Cum se intampla? Practic, doctorul ginecolog va prinde cu doua cleme cordonul ombilical inainte ca acesta sa fie taiat, si dupa ce separa copilul de mama, va extrage cu o seringa, sangele placentar din cordon. Sangele astfel obtinut va fi trimis apoi la una din clinicile specializate din Romania. Daca se va intampla ca pe parcursul vietii, copilul sa aiba nevoie de celulele stem, banca va trimite „pungutele” cu celule in tara.
Poti dona si pentru altii
Zeci de romance au ales pana acum sa doneze sange placentar in beneficiul altor persoane. O astfel de banca publica a fost deschisa in septembrie 2008 la Cluj, iar o a doua a fost deschisa langa Bucuresti, in Volun tari. Unul din motivele pentru care aceste femei au ales sa nu isi pastreze celulele stem poate fi reprezentat si de costuri: exista o taxa initiala de aproximativ 1000 de euro, iar anual se plateste o taxa de intretinere de aproximativ 50 de euro. Costurile pot varia in functie de banca la care apelezi.
Opt ani de transplanturi
Doamna doctor Alina Tanase este doctor in stiinte medicale si a participat, in 2001, la primul transplant medular efectuat la Fundeni.
Costuri prea mari pentru romani
Agentia Nationala de Transplant, reprezentata de Rosana Turcu acrediteaza bancile de celule stem din tara. Agentia tine evidenta acestor proceduri si subliniaza ca transplantul de celule stem a inceput sa ia avant in Romania in ultimii ani. In 2008 au avut loc 116 de astfel de proceduri, cu 92 de transplanturi autologe (adica cu celule stem "fabricate” de propriul organism) si 24 alogenice, de la donatori inruditi. Numarul acestor proceduri este foarte mic fata de alte tari din Europa sau fata de Statele Unite, insa acest lucru se datoreaza faptului ca la noi tehnologia este mai putin avansata, dar si pentru ca procedurile sunt mai costisitoare in raport cu puterea de cumparare, decat in strainatate. In Romania, costul unei operatii de transplant autolog este de 25 000 de euro, iar alogen de 45 000 de euro. In strainatate, aceleasi operatii costa de doua-trei ori mai mult, spune Alina Tanase, medic primar transplant medular la Fundeni, doctor in stiinte medicale. Ea a participat, in 2001, la primul transplant medular efectuat la spitalul Fundeni.
Cum se face un transplant de celule stem?
„Transplantul de celule stem hematopoietic nu este o procedura chirurgicala, ci este o manipulare de celule. Noi nu umblam cu cutite si nu operam. Transplantul de celule stem se face ca o transfuzie de sange”, explica doctorul Tanase. Ea subliniaza ca transplantul medular nu are legatura cu maduva spinarii, asa cum gresit inteleg oamenii. „Transplantul de celule stem vindeca bolile de sange, bolile maligne hematologice (leucemii n.n.) sau nemaligne si nu ii poate ajuta pe oamenii care au sectionata sira spinarii. Multi vin la noi si ne cer ajutorul in aceasta situatie, dar trebuie foarte bine inteles ca nu are nicio legatura cu coloana”. Vorbind despre cele doua tipuri de transplant cu celule stem care exista (autolog –cu celule de la pacient si alogen – cu celule de la donator) doamna doctor Alina Tanase mentioneaza ca de cand s-a facut transplant medular in
Romania, toti donatorii au fost pana acum inruditi cu pacientii.
Transplantul autolog
Dupa ce doctorii stabilesc ca pacientul are nevoie de transplant, acesta este supus unui tratament cu citostatice care are rolul de a anihila celulele bolnave. Apoi se face un tratament cu „factor de crestere”, cu functia de a deplasa celulele stem din maduva (care se gaseste in oasele bazinului si in stern). Din clipa in care celulele stem ajung in sangele peri feric, ele pot fi recoltate cu ajutorul unui aparat special, de afereza, in decurs de cateva ore. Cu cativa ani inainte, aceste celule erau recoltate prin punctie, din os, dar tehnica a avansat spectaculos. „Acum noi crestem numarul de celule stem din sange, apoi facem sa circule sangele prin aparatul de afereza, care actioneaza ca un separator de celule, printr-un cateter conectat la aparat, timp de 3-4 ore. Practic, aparatul de afereza va alege celulele stem, ele vor fi stocate separat, iar sangele se intoarce in organism, fara niciun fel de durere. Pacientul va sta in aceasta perioada ca la donare de sange, se va uita la televizor, fara sa se poata misca”, spune doctorul Tanase.
Nici celulele stem nu scapa de controverse
Medicul Alina Tanase spune ca sunt multe intrebari referitoare la celulele stem care nu au inca raspuns. Un mit demolat de Asociatia Americana de Pediatrie este tocmai utilitatea bancilor private de celule stem. „Ei au spus ca daca copilul are o predispozitie la cancer atunci si celulele stem pe care le-ai prelevat din cordonul ombilical in beneficiul copilului vor avea acea predispozitie. De aceea, ei incurajeaza sistemul de public banking, adica cel in care mamele lasa celulele stem sa fie puse la dispozitia tuturor”, afirma Alina Tanase. Sigur, sunt multe necunoscute la aceasta procedura si nu poti sa stii de exemplu ce poti face in 10 ani cu celulele stem, pentru ca, cel putin in aceasta privinta, medicina evolueaza cu pasi de urias. O alta controversa este legata de utilizarea celulelor stem din embrioni, lucru interzis in majoritatea statelor occidentale, deoarece ridica probleme etice. „Practic, la prelevarea celulelor stem embrionare se inteapa embrionul care este deja format, arata uman”, spune doctora Tanase. Asadar, este ca si cum ai sacrifica o fiinta umana pentru a salva o alta, spun conservatorii. Totusi, recent, SUA a aprobat cercetarea celulelor stem embrionare, despre care specialistii spun ca sunt superioare celor adulte, pentru ca prin divizare produc doua celule cu caracter identic, nediferentiat.
Registrul donatorilor de celule stem
In luna mai, ministrul Sanatatii, Ion Bazac, a garantat cu functia infiintarea registrului donatorilor de celule stem. El a promis intr-o emisiune TV ca va realiza acest lucru pana la toamna. De ce este nevoie de acest registru si ce presupune el? „Toti cei care vor dori vor putea sa doneze celule stem, iar secretul destinatiei acestor celule este garantat. Nimeni nu va sti cui a dat sau pe cine a ajutat. Registrul va functiona ca o banca publica si va fi interconectat cu institutii similare din intreaga lume. Pentru ca daca cineva are nevoie de un anumit tip de celule stem, doctorul sa le poata cauta pe computer. Le poate gasi in SUA sau in Israel, sau in Germania”, adauga doctorul Tanase. In Romania, principiul donarii voluntare nu este reglat, asa ca daca cineva va dori sa doneze celule stem, va trebui sa astepte pana in toamna, daca ministrul se va tine de cuvant.
Transplantul alogen
In cazul transplantului alogen, donatorul va fi supus aceluiasi tratament ca la transplantul autolog, sarinduse, bineinteles, peste faza cu citostaticele. Asadar, el va fi supus unui tratament cu factor de crestere, de doua ori pe zi, timp de cinci zile, apoi va fi conectat la aparat. Dupa ce procedura s-a terminat, donatorul poate sa plece acasa. Compatibilitatea intre donator si pacient se

calculeaza nu numai pe baza grupei sanguine, care are mai putina relevanta, ci si in urma unui test de histocompatibilitate. Celulele stem prelevate din sangele placentar pot fi folosite si de rudele de gradul I ale bebelusului. Aceste celule vor contine ADN-ul bebelusului, insa compatibilitatea este determinata in urma unei analize complicate: celulele stem prelevate trebuie sa contina marcari similare cu cele din celulele de sange ale pacientului. Sansele ca acestea sa coincida cresc la membrii aceleiasi familii. Totusi, probabilitatea de compatibilitate nu este foarte mare. De exemplu, intre doi frati, poate fi de 25%. In Romania, potrivit Agentiei Nationale de Transplant au avut loc pana la finele lui 2008, 291 de transplanturi cu celule stem hematopoietice, cele mai multe dintre acestea fiind autologe. Potrivit doctorului Tanase, in proportie de 80% cei care sunt supusi acestei proceduri sunt adulti, si 20% sunt copii.
M-am gandit doar la viitorul lui Tudor
Cristina are 29 de ani si este o mamica foarte activa. Este o fosta ziarista care dupa ce a nascut a
ales sa isi schimbe domeniul de activitate si a trecut de cealalta parte a baricadei, in publicitate, desi inca duce dorul adrenalinei din presa. Pe cand era ziarist, in urma cu vreo 4 ani si se ocupa de pagina de sanatate a cotidianului „Ziarul”, a auzit de celulele stem. „Nu stiam absolut nimic despre ele si a trebuit sa ma documentez foarte atent pentru a scrie un articol. Am dat multe telefoane, am citit foarte mult, m-am documentat si asa mi-am zis, desi pe vremea aceea nici nu se punea problema, ca atunci cand voi naste imi voi stoca negresit sangele placentar”, povesteste Cristina, care in urma cu un an si noua luni l-a nascut pe Tudor. „Mi s-a parut cea mai tare inventie. E ca un cec in alb! Stii ca, daca Doamne Fereste se intampla ceva rau, copilul tau poate fi salvat! Si la urma urmei e o plasa de siguranta, nu pui raul inainte”, continua Cristina. “Odata ce am ramas insarcinata, nu a trebuit sa caut prea multe informatii despre clinici sau care sunt modalitatile de a stoca sangele placentar. Am primit primele informatii de la medicul de familie, apoi am discutat in amanunt si cu sotul meu Ciprian, care este medic”, spune tanara mamica. Nu a fost complicat cu pregatirea. A facut cateva analize, a luat contact cu clinica, iar nasterea nu i-a fost prelungita decat cu cateva minute. „Mi-au luat sange din mana cu cateva ore inainte de nastere ca sa vada ca nu am probleme noi, iar cand am nascut au venit cu o trusa in care mi-au transportat sangele”. La ceva vreme dupa aceea, a primit o fisa cu analiza celulelor stem pe care le are stocate pentru fiul sau. A platit pentru prelevarea celulelor stem 1200 de euro, iar anual mai plateste o taxa de intretinere de 80 de euro. A incheiat contract cu clinica pentru 20 de ani, ea fiind proprietarul celulelor. Dupa majoratul lui Tudor, vor decide impreuna, potrivit contractului, cine va fi administratorul celulelor. Cristina spune ca daca ar avea posibilitatea sa doneze ar dona din celulele stem pastrate, cu atata grija pentru viitorul copilului sau, si altora. Din pacate, legislatia nu permite aceasta procedura, iar cantitatea de celule stem prelevata in general la nastere, din cordonul ombilical este suficienta doar pentru un copil de maxim 30-35 de kilograme...
Fara griji
Pentru sanatatea lui Tudor, Cristina a ales sa stocheze celulele stem la nasterea copilului. Nu pentru ca e „prapastioasa”, ci pentru ca vrea sa-l stie la adapost de multe probleme.
Viata mea statea agatata de un fir de par
Celulele stem au reprezentat sansa la viata a Mihaelei, care, la numai 24 de ani, a aflat ca sufera de un tip de cancer al sangelui- teribila boala Hodgkins. Viata i s-a schimbat complet, dintr-o studenta activa la ASE, care facea bani de buzunar din marketing si care isi petrecea noptile in cluburi cu prietenii si sora ei mai mica, Ana, ajunsese sa-si duca zilele intre patru pereti, cei de acasa, sau cei ai salonului de spital, intrebandu-se ce s-a intamplat cu viata ei. „Cred ca Dumnezeu, atunci cand iti merg toate bine, iti da o palma zdravana sa iti arate ca trebuie sa revii la realitate. Cred ca asta s-a intamplat. Viata era asa cum mi-o dorisem. Luasem la facultate, luasem carnetul, aveam masina, era totul foarte bine”, povesteste Mihaela. Apoi, intr-o buna zi, la finele lui 2006 a descoperit niste ganglioni la gat. A ajuns la medic si, dupa ce si-a facut toate analizele, a aflat teribila veste. „Viata mea statea agatata intr-un fir de par. Am ajuns la Fundeni si am aflat despre celulele stem si despre transplantul medular de la doamna doctor Alina Tanase.
Asa am invatat despre autotransplant si despre faptul ca la urma urmei puteam sa ma salvez singura, adica celulele mele stem puteau sa ma salveze”.
Cosmarul citostaticelor
Dar pana la transplant era cale lunga, iar cosmarul abia atunci urma sa inceapa. Prima etapa inaintea transplantului a fost tratamentul cu citostatice. „Mi-a picat parul, nu mai aveam gene, sprancene. Nu am mai avut menstruatie. Lucrurile astea dor. Abia acum, dupa aproape doi ani, parul meu a inceput sa creasca si incep din nou sa arat ca mine”. „A fost greu cand ieseam in oras, cand ma duceam la serviciu, caci la serviciu nu am renuntat, dar la facultate, da. Purtam mereu un batic pe cap, iar unii oameni radeau pe strada si imi strigau tot felul de lucruri urate. Daca merg la piata, port si acum o masca pe gura, ca nu cumva sa fac o infectie, din cauza tratamentului de scadere a imunitatii, iar oamenii fac tot felul de glume proaste cu gripa porcina sau spun ca sunt nebuna”, marturiseste Mihaela, care este nevoita sa faca un tratament pentru ca organismul sa poata accepta celulele transplantate. Din nefericire, autotransplantul nu a reusit, iar doctorii au inceput sa pregateasca rapid cea de-a doua operatiune, in care avea sa fie implicata si sora Mihaelei, Ana.
Celule stem cu dragoste
Mihaelei nu-i reusise transplantul autolog, sora ei, Ana, a ales sa-i doneze celule stem. Din fericire,
au fost 100% compatibile.
Ultima etapa
Transplantul cu celule stem prelevate de la Ana a avut loc la Fundeni in februarie. Operatia n-a costat-o nimic, doar a dat cateva sute de lei pentru niste medicamente care nici nu erau pe lista obligatorie, dar pe care le-a luat ca sa fie „sigura”. Doctorii i-au spus atunci ca este bine, ca operatia a reusit, dar ca nu vor putea sa declare ca boala este vindecata complet inainte sa treaca 5 ani. „Acum tot ce vrem eu si Ana este sa vorbim oamenilor despre cat de mult inseamna miracolul celulelor stem. Donarea este un act nobil si toti ar trebui sa se inscrie sa doneze, odata ce va fi posibil. Ganditi-va la bietii copii care nu au nicio sansa si sunt internati la Fundeni”, spune Mihaela, care abia asteapta sa se reintoarca la munca si sa mearga din nou in club. Primul pas spre reintoarcerea la viata normala a fost sa bea un frappe acum cateva saptamani. „A fost cel mai bun din viata mea!”, rade acum Mihaela.
„As face orice pentru sora mea”
Ana este cu doi ani mai mica decat Mihaela, dar a privit inainte cu la fel de mult curaj ca sora ei mai mare, atunci cand doctorii le-au anuntat ca prima operatie nu a reusit si ca trebuie sa se pregateasca de donare. „Nici nu s-a pus problema, as fi facut orice pentru ea, o iubesc, este sora mea!”. In plus, arata Ana, donarea de celule stem este o operatie simpla, care nu doare si nu prezinta niciun pericol, nu este ca la cea de organe, cand suferi practic o operatie. „Dar chiar daca ar fi fost asa nici nu s-ar fi pus problema, ii multumesc lui Dumnezeu ca am fost compatibile”. Ana a facut analize complete inainte de donare si a fost internata la Fundeni, aproape de salonul unde era sora sa, care urma un nou tratament cu citostatice, in asteptarea transplantului. „Mi-au pus un cateter la vena femurala, care sa poata rezista presiunii sangelui care avea sa fie prelevat, si a trebuit sa stau cu el trei zile. In prima zi l-au instalat, apoi au luat sangele, apoi au avut loc analizele pentru a se vedea daca cantitatea de celule stem pe care o donasem era suficienta pentru a o salva pe Mihaela, sau trebuia sa mi se mai ia sange. Noaptea, ieseam din salonul meu, cu cateterul in picior, si ma duceam in salonul Mihaelei, cu echipament de protectie, ca nu cumva sa aduc microbi. Vorbeam, stateam impreuna putin, apoi ma intorceam si vorbeam la telefon mai mult, pentru ca in general nu este voie sa intri in zona sterila, unde stau pacientii care urmeaza sa fie supusi unui transplant.”, povesteste Ana. „Eu aveam voie cu laptopul si cu telefonul mobil, cu DVD-uri care erau sterilizate inainte sa imi fie aduse, dar nu puteam iesi. Timp de 5 saptamani,
cat am stat la etajul 7 de la Fundeni, am vazut-o pe mama doar de la geam, ea era jos, ne faceam cu mana, si vorbeam la telefon. Este si ea foarte suparata ca tata are pareza pe partea dreapta si acum si eu...”, spune Mihaela, care isi pastreaza totusi zambetul pe buze. „Eu am fost, insa, mereu optimista si am stiut ca o sa trec peste boala cumva”.