Mancatul nu e asa de simplu cum pare la prima vedere. Ce se întampla atunci cand emotionalul îti cere drepturile trecand prin stomac?

Spui adesea ca ti-e foame „de ceva bun”. Sau poate ca te apuca foamea atunci cand esti stresata; la suparare parca nici nu ai mai vrea sa stii ca exista mancare pe lumea asta. Iar cand esti îndragostita, zbori atat de sus, ca nu mai simti alte senzatii decat fluturasii din stomac. Care e relatia ta cu mancarea? Despre bulimie, anorexie si care e legatura dintre hrana si emotie iti spunem imediat. Hraneste-ti curiozitatea!
Fata în fata cu (far)furia ta
Fiecare dintre noi are o relatie speciala cu mancarea. Conform zicalei, unii traiesc pentru a manca, altii mananca pentru a trai. Pe langa gurmanzi si mofturosi, mai sunt si cei grabiti, care nu au timp sa manance, cativa alergici care au restrictii clare si cei care se abtin din diverse motive legate fie de cariera, fie de alegeri de viata, de la alimente pe care le considera nocive. Ce mancam, cum mancam si cand mancam spun foarte multe despre noi. În vreme ce unii îsi ostoiesc foamea cu un covrig, altii trebuie sa manance carne pentru a se simti satui. Cei care mananca în picioare, „la botul calului” se deosebesc fundamental de persoanele care îsi construiesc un adevarat aranjament culinar chiar si pentru o simpla gustare. La toate astea se adauga si diversele opinii ale specialistilor nutritionisti si devine alegerea fiecaruia sa adere la un regim alimentar pe culori, pe grupe sanguine, pe zodii si asa mai departe. Dincolo de o relatie echilibrata cu mancarea, exista poftele, alimentele care ne ofera confort si alinare. Dar cand în relatia cu mancarea balanta se rastoarna, avem de-a face cu lucruri mai serioase.
Cand ignori foamea...
...psihicul este afectat. Daca emotiile nu pot fi traite si exprimate, una dintre caile cele mai la îndemana este trecerea în registrul senzorial. Persoanele care sufera de tulburari ale comportamentului alimentar îsi muta, practic, intensitatea care ar trebui resimtita în planul emotional pe plan fiziologic. De fapt, în mai mult de 95% din cazuri, anorexia nervoasa începe printr-o dorinta constienta de a scadea în greutate prin dieta, adesea combinata cu exercitii fizice si, ocazional, varsaturi autoprovocate si abuz de laxative ori diuretice sau medicamente pentru scaderea în greutate. Tulburarea se instaleaza definitiv, în general, dupa luni sau ani de cercetare
atenta a marimii si formei corpului.
Bulimia se manifesta putin diferit
O persoana bulimica mananca o cantitate mare de alimente, dupa care îsi provoaca voma sau apeleaza la diuretice, laxative, pentru a-si pastra greutatea. De regula, persoanele bulimice nu pierd la fel de multe kilograme ca si persoanele anorexice. Bulimia nervoasa reprezinta un sindrom care include exces alimentar timp de trei luni în medie, teama irationala de a creste în greutate; greutatea este normala sau crescuta si apare perceptia distorsionata a aspectului exterior. Mai putin cunoscut este faptul ca aproximativ 20% nu îsi autoprovoaca varsaturi sau nu abuzeaza de laxative si diuretice, dar dupa perioada de exces alimentar urmeaza o perioada de înfometare. Aceste persoane simt ca nu îsi pot controla aportul alimentar. Diagnosticul anorexiei nervoase ia locul celui de bulimie, în cazul în care greutatea este mai mica de 85% fata de normal. Tulburarile reale apar odata cu suferinta psihologica si complicatiile medicale dupa episoadele de abuz alimentar. Viata sociala este afectata profund si organizata în functie de abuzurile alimentare secrete. Bulimia poate alterna cu anorexia.
Cauze intrauterine
Un nou studiu englezesc a descoperit o legatura intre anorexie si modul in care se dezvolta creierul in perioada intrauterina.
Anorexia si bulimia in cifre
Aproximativ 75% dintre femei „se simt” supraponderale, în timp ce doar 25% au într-adevar o greutate corporala mai mare decat ar trebui.
Aproximativ 0,5%-1% dintre femei sufera de sindromul complet al anorexiei nervoase. Doar 2%- 4% din populatia feminina întruneste criteriile pentru bulimia nervoasa.

Varsta debutului tulburarilor de comportament alimentar este între 14 si 18 ani pentru anorexia nervoasa, dar este posibil si debutul la vaste de 7 sau de 70 de ani; pentru bulimie, debutul poate fi la orice varsta, de la 7 pana la 50 de ani, cu varful incidentei între 18 si 20 de ani. În cazurile extreme de bulimie se ajunge la consumul a 10 000 pana la 30 000 de calorii pe zi. Anorexia se manifesta printr-o pierdere excesiva în greutate, cu pana la 15% sub greutatea normala.
Golul afectiv
Din punct de vedere psihologic, hrana este un simbol pentru afectivitate. Prima relatie semnificativa din viata unui om - cea cu propria mama - este mediata prin hrana. Fiind una dintre cele mai primare nevoi si prima exprimare a legaturii emotionale, hrana este puternic investita afectiv. Asta poate explica într-o buna masura de ce avem, uneori preferinte culinare atat de clare. Dincolo de gust, e ca si cum persoanele care au o reactie de atractie sau de respingere foarte puternica fata de unele alimente pot avea reactii la fel de „taioase” si în relatiile interpersonale. La fel, exista persoane care „ar înghiti orice”, nu le pasa prea mult ce mananca, nu au un gust cultivat si probabil ca sunt mai degraba pasive în relatiile pe care le au. Nu se stie ce provoaca anorexia, dar e clar ca factori precum stresul, anxietatea, tristetea sau senzatia de pierdere a controlului asupra propriei vieti conteaza. Promovarea unei anumite imagini corporale dezirabile îi poate afecta mai ales pe cei tineri, cu o structura psihica fragila, care supraevalueaza beneficiile cresterii sau scaderii în greutate.
Probleme cu imaginea de sine
Majoritatea persoanelor cu probleme de alimentatie tanjesc dupa integrare si acceptare într-un grup social. Unii considera ca nu merita sa se bucure de placerile vietii si, ca urmare a sentimentului de vinovatie, se priveaza de placerea de a manca. Prin urmare, anorexia nu este doar o problema de alimentatie sau o obsesie a kilogramelor în plus, ci este si o tentativa de a folosi aceste mijloace pentru rezolvarea diferitelor probleme emotionale. Anorexicii traiesc cu convingerea ca un trup slab le va aduce fericirea si reusita sociala, dobandind, astfel, o viata perfecta. Unii bolnavi încep dietele stricte din pricina prietenilor sau a rudelor care tin o dieta sau care fac comentarii în legatura cu imaginea lor. Persoanele predispuse sunt femeile tinere, sensibile, autocritice sau cu aspecte compulsive ale personalitatii, care provin din familii cu istorie de tulburari depresive sau din familii cu un stil de viata „îngradit” de parinti (copiii lipsiti de libertate). Practicarea sportului, baletului, modelingului, luptelor sau altor asemenea activitati poate duce de asemenea la dorinta de scadere excesiva în greutate. Adesea, familiile sufera din cauza comportamentului anorexic.
Refugiul in mancare e justificat
Actul de a manca elibereaza endorfine - hormoni ai fericirii - care au efect analgezic si calmant, iar rezultatul e ca te fac sa te simti bine în timp foarte scurt.