Daca vrei sa reusesti sa te intelegi pe deplin cu copilul tau, trebuie sa inveti din nou sa te joci.

Cand s-a nascut, l-ai privit ca pe o minune. Parea ireal - era atat de mic si neajutorat! Pe masura ce crestea, iti dadeai seama ca viata ta are un sens datorita lui si, odata cu aceasta perceptie, increderea ta in tine devenea din ce in ce mai mare. Bineinteles, toate aceste ganduri filosofice au fost presarate cu evenimente cat se poate de reale: cand i-au dat primii dintisori, cand a scapat de scutece, cand a pus pentru prima data o intrebare si... cand a spus pentru prima oara: Nu vreau . Hotarat. Cat de bine rezolvi aceasta situatie depinde de talentul tau nativ si de puterea de a te adapta din mers, pentru ca nimeni nu face scoala ca sa fie un parinte mai bun. In mare, sunt doua tipuri de comportamente posibile – in functie de cum s-au purtat parintii tai cu tine: sa vrei sa fii la fel ca ei sau sa vrei sa fii oricum, numai ca ei nu. Daca am vrea sa descoperim axiomele unei comunicari eficiente cu copilul, acestea ar fi:
1 Nu te astepta sa inteleaga ca un om mare
E foarte sigur pe el, pare ca refuzul lui e un act de vointa. Asta te poate scoate din sarite, pentru ca tu stii mai bine ca oricine ca ai dreptate. Iti pierzi cumpatul si uiti un lucru foarte important: el nu intelege lucrurile asa ca tine. Sa-l iei in serios nu face decat sa castige el batalia– plus ca, in timp, exista riscul sa devina un mic tiran.
Cum te descurci? Explica-i. Nu te lasa impresionata de tipete si lacrimi. Roaga-l sa te asculte numai putin. Te rog, lasa-ma sa-ti spun ceva – si apoi poti sa continui – e o stratagema care rereori da gres, mai ales daca e spusa pe un ton calm si respectuos. Dupa care ii explici motivele tale, cu toata sinceritatea. E foarte posibil sa fie impresionat de atentia pe care i-o acorzi si sa te inteleaga.
2 Aminteste-ti ca si tu ai fost copil candva
Te roaga ceva, si tu il refuzi – iar apoi iti pare rau, pentru ca iti dai seama ca, de fapt, o faci pentru tine. De exemplu, cand vrea sa mearga intr-o excursie cu prietenii. Ti-e teama sa nu i se intample ceva si nu-i permiti – desi in felul acesta iti protejezi doar propria ta neliniste. El se va simti ca la inchisoare.
Cum te descurci? Pune-te in locul lui. Poate ca nu-ti strica o mica intoarcere in timp. Apoi, trebuie

sa realizezi ca, daca nu renunti la frica ta, increderea lui in sine va avea de suferit. Doar nu vrei sa stea atarnat de fustele mamei toata viata.
3 Lasa pe altcineva sa fie Bau-bau
Cu siguranta ca vor exista momente in care va fi nevoie sa iei masuri extreme. Dupa cum spune si proverbul: Copil cuminte si baba frumoasa nu exista. Uneori,e greu sa-i explici deosebirea dintre bine si rau. Problema e ca, daca o sa fii prea severa, e posibil sa il indepartezi de tine. Te trezesti ca incepe sa minta, de frica sa nu declanseze o stare de tensiune intre voi.
Cum te descurci? Suna un prieten. Important este ca astfel de scene sa se petreaca rar. Gaseste un amic care e dispus sa faca acest lucru pentru tine. Daca se poate, sa fie o persoana impunatoare. Sa vina si sa-ti certe copilul, sa-l sperie putin. In felul acesta, copilul va fi tentat sa caute alinare Tot in bratele tale.Si acesta va fi momentul in care va avea urechi sa te asculte si pe tine.
Asculta-l si pe el
Incurajeaza-ti copilul sa-si exprime sentimentele si dorintele. Intreaba-l de ce vrea sa faca intr-un fel si nu in altul. Invata sa-i respecti punctul de vedere, chiar daca uneoridifera de al tau. E dificil sa renunti la parerea ta, mai alescand stii ca el depinde in intregime de tine. E ca si cum te-ai nega pe tine. Dar daca vrei sa fie, la maturitate, o fiinta integra, independenta - n-ai incotro. In plus, tine cont si de dependenta ta fata de copil. Doar nu vrei ca, atunci cand va porni pe drumul lui, sa ramai singura si fara niciun alt scop in viata. Cu cat ii vei acorda mai multa libertate si intelegere, cu atat vei avea mai mult respect din partea lui.