De ce ti-e frica n-o sa scapi!
... asa spune o vorba din batrani. Si, din pacate, ne e frica exact de lucrurile pe care nu le vrem. De care asa de mult am vrea sa scapam!
Doamne da sa nu imi pice subiectul Cutare” – iti spui infrigurata, in fata salii de examen. Si, ca un facut, tragi chiar biletul cu pricina! „Orice, numai sa nu-l vad pe X-ulescu sef, ca-mi dau demisia!” – si culmea e ca ajunge! „Sper sa nu mi se rupa ciorapii chiar acum, ca altii nu mai am” – zis si facut. Nici nu termini bine gandul, ca auzi o paraitura. Te crezi ghinionista? Hai sa zicem ca ai o minte puternica. Gandurile noastre sunt capabile sa atraga in realitate exact situatia pe care ne-am imaginat-o. Si fiecare devine, mai devreme sau mai tarziu, exact ceea ce credea.
Frica pazeste pepenii.
Un alt proverb adevarat. Frica nu e un sentiment placut. Ne tensioneaza, ne inhiba actiunile, ne reduce considerabil orice efort, oricat ar fi el de constructiv. De cate ori nu ai vrut sa-i spui gunoierului ce merita cand venea si te trezea in fiecare zi cu noaptea in cap cu zgomotul. Dar cand ai vazut ce „fioros” arata, te-ai razgandit – desi aveai dreptate. Si-a fost frica, si apoi ti-a parut rau. Renunti sistematic sa-ti spui ideile geniale in sedinta, de teama ca seful sa nu ti le respinga. Si-e frica sa inchei relatia cu prietenul care te „toaca” mereu de bani, te temi sa-i spui iubitului sa nu mai bea... Si asa mai departe. Daca analizezi putin, o sa vezi ca frica te tine, totusi, intr-un fel, la adapost. Daca ai face acele lucruri de la care te opreste frica, te-ai expune intr-un fel in care ai putea sa fii ranita. Fie ca este vorba despre o palma reala primita de la un gunoier galagios, fie doar de niste cuvinte pe care nu vrei sa le auzi din partea sefului sau prietenului – sunt situatii pe care undeva, in adancuri, vrei neaparat sa le eviti. Ca in proverbul cu pepenii: „pepenii” tai pe care ti-i „pazesti” cu frica sunt sentimentele pe care nu vrei sa le vezi ranite. Si cum la nivel emotional lucrurile nu se vad intotdeauna foarte clar, apare la fel de neclar: frica. Problema e: cat de bine iti face sa nu te exprimi, pana la urma? Pentru ca, desi sentimentele tale nu vor sa fie ranite, altceva si mai adanc din tine vrea sa evolueze. Si atunci gasesti resurse sa elimini frica si sa actionezi in directia pe care ti-o doresti. Si din nou frica a fost „buna”. Mai intai te-a ajutat sa constientizezi problema, si apoi te-a tinut in frau ca sa nu actionezi dintr-un impuls necontrolat. Iar cand lucrurile au fost clare, ea s-a dat deoparte. Bine a zis cine a zis: „curajul nu inseamna absenta fricii, ci depasirea ei”.
Povestea cu drobul de sare.
Mai tii minte, din copilarie? Cu femeia care plangea de frica sa nu-i cada drobul de sare peste leaganul bebelusului? Si ca si cum atat nu era de ajuns, cand a inteles „primejdia”, mama ei a inceput si ea sa jeleasca. Barbatul casei s-a oripilat de atata prostie si si-a luat lumea in cap. Dar pe drumul lui a intalnit atatea situatii cu oameni si mai prosti, ca s-a intors, resemnat, acasa. Morala? Toti suntem la fel. Ne temem de lucruri care, vazute din alt punct de vedere, nu contin niciun pericol. Ce mare lucru era, pentru femeia din poveste, sa mute drobul de sare de pe soba, sau leaganul copilului din raza drobului de sare? Dar asa ceva ar fi insemnat sa-si modifice intreaga schema de gandire – ceea ce ar trebui sa facem si noi, de fiecare data cand ne aflam intr-o situatie in care ne e frica. De fiecare data cand te blocheaza frica, incearca sa vezi situatia dintr-un alt punct de vedere. Imagineaza-ti-l pe seful cel rau imbracat in pijama cu elefantei roz. Gandeste-te la tine ca la o sursa de avantaje pentru el, si nu invers.

Esti ceea ce gandesti.
Te-ai uitat vreodata cu atentie pe fetele oamenilor batrani? Expresia pe care ei au capatat-o in timp arata exact gandurile pe care le-au avut cel mai des. Uita-te la bunica ta. Aceasta figura care te face sa te simti in siguranta s-a consolidat in timp, datorita gandurilor pe care ea le-a intretinut mai tot timpul: de fiinta puternica si iubitoare, capabila sa poarte grija intregii familii. La fel se poate spune si despre unchiul caruia i se citeste posomorala pe fata. Ce sa-i faci: daca are mereu numai ganduri negre? Gandurile noastre sunt energii care atrag situatii corespunzatoare. Daca te trezesti intr-o dimineata „cu fata la cearsaf”, nu te mira daca toata ziua o sa-ti mearga rau. E putin probabil ca un eveniment fericit sa apara pe fondul unei tensiuni mentinute aproape permanent. Oamenii fericiti sunt predispusi la situatii placute. Asa ca foloseste-ti frica doar ca sa-ti constientizezi slabiciunile si apoi construieste-ti o atitudine pozitiva fata de lucrul pe care vrei sa-l obtii. Vezi cum proverbul „De ce ti-e frica, nu scapi” se dezumfla ca un balon dezlegat? Totul e sa intelegi ca frica nu este sfarsitul unei actiuni, si sa mergi dincolo de ea.
Cum scapi de...
...frica de a vorbi in public. Iti dai seama ca are in spate o alta: teama de a nu fi taxata pentru ca ai spus ceva gresit. In primul rand, te asiguri ca ceea ce urmeaza sa exprimi este corect si de calitate. Dupa care, exersezi cu prietenii. Dupa care, realizezi ca cei care te asculta sunt bine intentionati.
...frica de a nu fi parasita. Inainte de a te lasa cuprinsa de angoasa, fa o evaluare cat mai obiectiva a calitatilor tale. }ine minte ca oricine isi doreste sa fie cu o persoana care ii ofera mereu sprijin si incurajari. Gandeste-te, in primul rand sa oferi, nu sa primesti.
...frica de a nu pierde lucruri. Da-ti seama ca daca vei ramane mereu cu aceleasi lucruri, nu vei avea sansa de a cunoaste si alte variante. Si-ar fi pacat sa ratezi atata diversitate...
Teama de a lua in greutate
Daca stilul tau de viata e echilibrat, n-o sa rupi cantarul doar pentru ca ai mancat o prajitura. Relaxeaza-te!




Parerea cititorilor despre acest articol
mda....interesant
f adevarat... cred ca mai ales sectiunea "esti ceea ce gandesti" ar trebui sa ne dea de gandit si sa incercam sa fim oameni pozitivi
Fiecare persoana are macar o superstitie desi multi nu recunosc acest lucru. Personal, frica de a vorbi in public mi se pare teribila... si trebuie multa vointa si stapanire de sine sa treci peste...