Vinovatia e principiul care sta la baza functionarii majoritatii familiilor romanesti - am putea spune sarcastic. Cum ne afecteaza, de fapt, vinovatia si ce e de facut?

Sentimentul de vinovatie poate fi ceva destul de comun, mai ales intr-o cultura cum e cea romaneasca. Atunci cand teama de pedeapsa, fie ea parentala sau divina, e la ordinea zilei, vinovatia are loc berechet sa se manifeste. Probabil ca nu ne ajuta prea mult nici constiinta de sine manifestata la cote inalte si o obisnuinta dusa pana la grad de virtute de a neglija propriile nevoi. Astfel ca, in asemenea conditii socio- culturale propice, vinovatia isi face loc nestingherita in vietile si interactiunile noastre.
Vinovatia buna si vinovatia rea
Cand apare cel mai des sentimentul de vinovatie? Vinovatia apare atunci cand simtim sau credem ca am gresit fata de cineva. Desi, in esenta, sentimentul de vinovatie poate fi perfect justificabil si
benefic uneori, exista si cazuri in care vinovatia apare, desi nu ar trebui sa apara. Atunci cand faptele sau non-actiunile noastre ranesc pe cineva fizic sau moral ori atunci cand cineva ne cere un
ajutor pe care din diverse motive nu il acordam, e firesc si adaptat sa apara un sentiment de vinovatie. Aceasta e vinovatia buna, care ne ajuta sa avem relatii sociale normale, sa regretam si sa ne revansam fata de altii atunci cand gresim. Si asta ii ajuta si pe altii sa faca la fel pentru noi. De cealalta parte sta vinovatia rea, aceea care apare insidios, pe nepusa masa, atunci cand ne e lumea mai draga si mai ales in situatii ambigue, in care e neclar daca ar trebui sau nu sa ne simtim vinovati. Asa ca, atunci cand vinovatia nu e de fapt justificata de incalcarea unui principiu moral apare vinovatia rea, care nu ne lasa sa ne traim viata asumat si linistit.
E destul de dificil sa reperezi o vinovatie rea tocmai pentru ca e destul de greu de definit. De exemplu, atunci cand ne simtim vinovati pentru ca nu am acceptat invitatia unui prieten care ne-a chemat pentru ca avea nevoie sa vorbeasca cu cineva, ne putem simti vinovati. Dar, in acelasi timp, daca ne ignoram propria stare de iritare sau frustrare ori lipsa de empatie nu ar fi tot o chestiune de vinovatie fata de noi insine? Si uite asa suntem prinsi intre nevoile noastre si nevoile celorlalti. De cele mai multe ori, e vorba de o dilema pe care o putem adresa altfel, prin confruntarea cu ceea ce e bine si pentru noi in momentul de fata. Altfel, nu vom putea face fata mereu indeplinirii nevoilor altora, daca rezervorul nostru este mereu pe minus si nevoile noastre ignorate. Sincer, cat de bine crezi ca poti sa raspunzi nevoilor celorlalti atata timp cat tu te simti neimplinita? E ca si cum te-ai apuca sa gatesti o masa imblesugata si delicioasa in timp ce tie iti e foarte foame - suna a tortura un pic, nu-i asa?
Veni, vidi, vinovatie...
Vinovatia este un sentiment specific uman (cel putin pana in momentul de fata, asta e definitia larg acceptata). E una dintre emotiile care ne deosebeste de alte fiinte si apare atunci cand simtim ca un percept moral a fost incalcat. In absenta principiilor morale sau a unor reguli nu se poate simti vinovatia. A te simti vinovat presupune sa fi gresit cu ceva fata de cineva aprioric. Astfel ca, vinovatia a aparut ca nevoie a grupurilor sociale umane pentru a putea asigura buna functionare a colaborarii in cadrul grupului.
In afara perspectivei evolutioniste, exista si varianta religiei, care pune la baza moralei crestine vinovatia ca sentiment principal.

Sacrificiul, teama de pedeapsa divina, vinovatia, toate acestea fac parte din mecanismul prin care Biserica functioneaza si imprima moduri de viata de secole intregi. La extrema cealalta, absenta oricarei urme de vinovatie este sinonima cu psihopatia. Se pare ca psihopatii nu pot simti vinovatie pentru actele comise fata de alte persoane pentru simplul fapt ca nu pot empatiza!
Renunta la ideal si perfectiune
Pentru ca sunt doar niste concepte si nu standarde de viata, deci nimeni nu poate atinge, de fapt, astfel de culmi.
Ce poti face ca sa treci peste?
Invata sa discerni intre vinovatia buna si vinovatia rea. E normal si sanatos sa te simti vinovat daca ai gresit fata de tine ori fata de cineva drag sau important pentru tine si sa repari situatia. Dar sa te simti vinovat atunci cand nu ai, de fapt, un motiv rational pentru asta sau cand e in joc propria ta stare de bine ori propriile nevoi intemeiate, nu e in regula. Incearca sa treci situatia respectiva prin intrebari de genul: La ce renunt daca fac actiunea respectiva? Pe cine va rani actiunea sau lipsa mea de actiune? In ce mod? Poate fi reparat sau nu pe viitor un astfel de lucru? Ce e mai important pentru mine in toata aceasta situatie?.
Chiar daca ai gresit, incearca sa treci peste. Nu e cazul sa fii lipsita de empatie, dar nici sa petreci prea mult timp gandindu-te la lucruri care s-au intamplat deja si care nu mai pot fi schimbate acum. Cel mai sanatos e sa accepti ce s-a intamplat, sa iti ceri scuze sau sa indrepti situatia atat cat poti si sa treci peste.
Fa schimbarea pe care o doresti mai degraba mai devreme decat mai tarziu. Daca sentimentul tau de vinovatie se datoreaza unei situatii care dureaza de mai mult timp, (de exemplu nemultumirea familiei ca lucrezi prea multe ore pe saptamana si nu mai ai timp de ei) e mai bine sa actionezi mai devreme decat mai tarziu. In primul rand, pentru ca cel mai probabil va fi nevoie de o situatie dramatica pentru a te putea face sa te gandesti serios la asta. In al doilea rand, pentru ca in timp vinovatia se poate dilua si poate chiar sa dispara pentru tine, in timp ce pentru familia ta va ramane o sursa de nemultumire si de tensiuni.
Incearca sa treci peste
Poate suna cinic, dar sa stai si sa rumegi asupra consecintelor unei actiuni deja savarsite nu mai face bine nimanui!