Cu totii avem frici. Avem temeri si cand suntem mici, si cand suntem mari, doar continutul lor este diferit. Comune pentru toate varstele sunt fricile inchipuite. Cam cat de mare dusman pot fi acestea?

Sursele anxietatii sunt variate, multiple si, uneori, par ca ne lovesc din toate partile. Important este cum facem sa trecem peste ele, cata importanta e cazul sa le acordam si care sunt cele mai bune metode de relaxare pe care le putem adopta.
Despre nasterea fricilor inchipuite
Contrar asteptarilor, anxietatea nu este ceva cu care ne nastem. Ne nastem cu instinctul de conservare, cu instinctul de fuga, dar anxietatea (teama fara obiect) este ceva invatat. Frica este o emotie pura, care are la baza instinctul de conservare: ea e innascuta pentru ca a fost utila in conservarea speciei umane. Anxietatea, in esenta, este deconstructiva. Cel putin la prima vedere, anxietatea nu ne ajuta la nimic. Este doar un prilej de manifestare a stresului, astfel ca singura functie pe care o poate avea intr-un sens constructiv este legata de un echilibru inerent al psihicului. Insemnand ca ceea ce ne „aduce” anxietatea este posibilitatea psihicului de a descarca o tensiune pe care nu o poate explica sau gestiona la momentul prezent si care nu este accesibila la un nivel constient. Astfel ca, cel putin la un nivel constient, anxietatea mai degraba destructureaza atat la nivel comportamental, cat si la nivel psihic. De altfel, nu trebuie sa ne uitam mai departe de dezvoltarea normala a copiilor pentru a avea niste informatii utile pe aceasta tema. Stim cu totii ca, atunci cand sunt mici, copiilor nu le este frica. Pentru ca nu au reprezentari clare despre ce le poate face sau nu rau si despre ceea ce inseamna raul, durerea, absenta si toate celelalte lucruri care pot genera anxietate.
Astfel ca, la copii, anxietatea este ceva dobandit, nu ceva cu care se nasc. Se stie, de asemenea, ca chiar daca nu pot intelege la un nivel rational si cognitiv tot ce se intampla in lumea adultilor, copiii au o sensibilitate crescuta pentru tot ce inseamna nivel emotional. Asa se creeaza premisele pentru invatarea si imitarea adultilor in ceea ce priveste „obiceiurile” emotionale, fie ele mai bune sau mai putin bune.
Obiceiurile care ne urmaresc
Impactul pe care il are asupra copilului faptul de a fi martor la anxietatea exprimata a adultului este suficient de mare incat sa zdruncine perceptia si emotionalitatea foarte sensibile, in cazul acestuia.
Este, asadar, de inteles cum simplul fapt de a fi martorul unui eveniment emotional de acest gen poate avea astfel de consecinte pentru marea deschidere emotionala a copilului de varsta mica.
In concluzie, bazele pentru o anxietate generalizata din viata adulta isi pot avea originile la varste foarte fragede. Uneori, astfel de „mosteniri” emotionale ne pot bantui toata viata sau pot fi doar o potentialitate,

care in absenta unor contexte semnificative, precum diverse evenimente de viata sau alte conjuncturi, se pot manifesta sau nu.
Recapata-ti optimismul!
Nu ajuta la nimic sa vezi doar partea goala a paharului si sa-ti faci griji nefondate. In schimb, o viziune optimista asupra vietii te scapa de problemele imaginare.
Criza de anxietate
Inima bate cu putere, presiunea sanguina creste, respiratia se accelereaza. Ca urmare, creste cantitatea de oxigen in sange, apare un dezechilibru intre dioxidul de carbon si oxigen, dar si vasoconstrictie periferica ce reduce sangele si oxigenul care ar trebui sa ajunga la extremitati, dar sunt trimise catre creier.
Fricile copilariei
Iata cateva dintre cele mai frecvente frici ale copilariei si caracteristicile lor principale:
Frica de intuneric este comuna ca varsta de aparitie pentru copiii de 2-3 ani. Este construita mai mult pe baza a ceea ce s-ar putea ascunde in intuneric (fantome, monstri etc.). Poate fi educata incet, prin jocuri in care copilul are ochii acoperiti si mai mult se simuleaza intunericul.
Frica de apa nu exista in mod natural, avand in vedere mediul prenatal. Frica de apa se construieste ca urmare a contactului brutal al copilului cu apa. O abordare plina de rabdare si cu acceptarea progreselor lente poate da roade.
Frica de baubau sau de omul rau ori de vrajitoare este, de asemenea, o frica generata si alimentata de adulti, initial in scopuri educative: ca sa nu vorbeasca cu strainii, ca sa adoarma noaptea, ca sa manance tot din farfurie etc. Cea mai potrivita atitudine este aceea care presupune realismul: a nu ii prezenta copilului o lume plina de false pericole, dar nici vreuna de basm incantator.
Umbre din trecut
Anxietatea isi are, de multe ori, originile in copilarie, asa ca e important sa nu le transmitem celor
mici starile care ne alarmeaza pe noi, adultii.