Exista momente cand fiecare dintre noi se confrunta cu dezamagirea. Cum facem fata si cum trecem peste?

Ritmul vietii tale linistite si placute e uneori întrerupt în mod neplacut, neasteptat si aproape brutal de ceea ce numim momente mai putin bune. Acestea pot lua forma unei pierderi, a unei tristeti sau, poate, a unei dezamagiri. Experimentam dezamagirea atunci cand cineva sau ceva pe care contam se dovedeste a fi altfel decat credeam. O astfel de traire e traversata diferit de fiecare, si peste ea nu se trece usor.
De ce doare atat de tare?
Primul impact cu dezamagirea este destul de puternic. Pentru ca e vorba despre o confruntare cu o realitate care nu este ceea ce parea a fi. Problematic este faptul ca realitatea construita anterior este ceva pe care contai, ceva ce parea „sigur”. Siguranta este ceea ce cautam mai mereu în viata, relatiile si interactiunile noastre, poate tocmai pentru ca viata este, în esenta, destul de imprevizibila. E si normal ca atunci cand inevitabilul se produce ne loveste din plin. Pentru ca realitatea pe care o „încarcam” cu aspiratii, asteptari, iluzii, dorinte, lucruri neterminate nu poate sa fie altfel decat dureroasa atunci cand „se opreste”. Sentimentul cel mai pregnant este cel al tradarii unui pact mai mult sau mai putin nerostit. Si totusi...
Dincolo de efectul destabilizator pe care îl poate avea asupra fiecaruia în mod diferit, dezamagirea poate fi privita, pana la urma, si ca fiind ceva pozitiv si destul de sanatos. Daca e sa luam în considerare unele teorii, dezamagirea este una dintre cele doua emotii care stau la baza procesului decizional. Iar asta se verifica usor si în realitate: cate nu sunt cazurile de schimbare (uneori, radical pozitiva) a vietii unor oameni în urma dezamagirii? Pana la urma, o dezamagire este ceva care poate sa te împinga în prapastia depresiei, dar si într-o hotarare pentru o viata noua si mai buna.
Punct si de la capat
Uneori e nevoie de o dezamagire ca sa intelegi ca viata ta mergea intr-o directie gresita. Si ca s-o iei de la capat cu zambetul pe buze.
Ce este dezamagirea?
Daca e sa pornim de la cuvantul în sine, o „dezamagire” presupune un fel de trezire la realitate, o dezamagire, ca si cum amagirea initiala este risipita, si realitatea e dezbracata de impresii false. Si daca ar fi sa abordam aceasta explicatie, de unde vine dificultatea trecerii peste o dezamagire?
Daca o dezamagire înseamna de fapt o trezire la realitate (asa cum nu ne dorim sa o vedem) de ce ne doare atat?
Dezamagirea doare atat de mult tocmai pentru ca oamenii au nevoie sa construiasca o rea litate asa cum îsi doresc, care poate nu corespunde suta la suta cu ceea ce e real.
Gandeste-te
La ce ai gresit, dar nu insista prea mult si nu-ti face

procese de constiinta interminabile. Da-ti voie sa gasesti si solutiile.
Treci peste, cu cap... si suflet
Sa treci peste o dezamagire are sens si efect cu adevarat pe doua niveluri. Unul este cel rational si, ar zice unii, rezonabil. Si sfaturi despre nivelul asta poti gasi mai peste tot: sa evaluezi situatia, sa cantaresti optiunile pe care le ai, sa iei decizia care se potriveste cel mai bine cu caracteristicile si stilul tau.
Toate lucruri valide si adevarate. Dar insuficiente! Pentru ca o dezamagire nu te loveste doar la nivel mental, ci mai ales - si poate mai profund - la nivel emotional. Un prim pansament e cel dat de rational - sa stii ca ai facut deja ceva pentru „problema” pe care o traversezi. Daca te gandesti la asta, îi dai importanta cuvenita, îi dai atentie, e ca si cum îi recunosti existenta. Apoi, a te împaca cu tine în noua situatie este, în patru cuvinte simple, ce ai de facut. Doar ca asta ia timp(nu poti trece peste o dezamagire cat ai zice „peste”), rabdare si indulgenta. Tine doar de tine sa simti care e ritmul tau. Totusi, daca simti ca „dureaza” mai mult decat e cazul, este indicat sa te adresezi unui specialist.
Top 3 greseli
E important ca nu cazi în capcana lucrurilor care te împiedica sa treci peste:
(Pre)Judecata. A te blama, a te face singura (sau singura) vinovata de consecintele actiunilor tale nu e numai nedrept, dar si nerealist. Nu e cazul sa te transformi în propriul tau calau.
Persistenta. A ramane legata de starile emotionale negative (normale pentru primul impact) nu e constructiv pe termen lung. Nu e cazul sa fugi de asta, dar nici sa îti ocupe mereu întregul camp al constiintei.
Eschivare. Atitudinea de la baza nu e neaparat forta psihica, ci mai degraba teama de confruntare a unei probleme mai profunde. Traieste-ti durerea si elibereaza- te de ea. Toate la timpul lor.