Da, desigur, cum sa nu, imediat. Altceva? Cam astea sunt cuvintele care te trimit direct spre încatusarea în obligatii si promisiuni. Te lasi sau il iei pe NU în brate?

E foarte dragut sa fii amabila. Faptul are si o serie de avantaje si multe laude si multumiri atasate. Dar, in realitate, e si un prilej sa te încarci cu responsabilitati care, de fapt, nu sunt ale tale. Sigur ca e frumos sa faci lucruri pentru altii, sa nu ai un interes atunci cand faci un serviciu cuiva. Dar se considera încalcarea granitelor personale sa ti se ceara aceste favoruri în mod explicit. Afla cand e cazul sa spui „nu” si de ce e mai bine asa.
Gandeste-te si la tine
Adesea, oamenii cu care ai mai multe sauvmai putine tangente cauta sa primeas ca favoruri de la tine fie ca fac asta voit, fie ca nu. În fond, fiecare are nevoie de cat mai multe confirmari ca e apreciat, special si ca astfel i s-ar cuveni o serie de avantaje. Asadar, de ce e important sa înveti sa si refuzi? Pentru ca nu ai timp sa multumesti pe toata lumea. Nici nu ai cum si nici nu e cazul sa îti propui.
Pentru ca ai si tu lucrurile tale de facut - daca te apuci sa faci ce are nevoie toata lumea din jurul tau, de treburile tale cine se mai ocupa? Pentru ca e pur si simplu neproductiv si nu e (nici) necesar sa fii la cheremul tuturor, asta daca nu cumva în fisa postului tau actual scrie „valet”. Un alt motiv important pentru care e cazul sa refuzi astfel de servicii este faptul ca frustrarea ta va atinge cote mari daca nu faci decat sa rezolvi lucruri pentru altii, în timpul tau si din energia ta psihica.
Oricat ai vrea sa fii amabila, energia ta psihica e limitata; foloseste-o cu masura si pentru cine trebuie. Altfel, te trezesti la sfarsitul unei zile ca esti suparata pe toata lumea si nu întelegi de ce.
Ghid de navigare in sarcini
Sunt unele pe care e cazul sa le accepti, altele carora e recomandabil sa le zici „pas”. Cum zici NU?
Tine-ti agenda aproape. Aminteste-ti cate ore are ziua si cum sunt ele împartite pentru tine. Cate ore esti la serviciu, cate acasa, cat timp vrei sa aloci celor dragi, cat timp treburilor prin casa, cat timp tie. Mai e loc si de altceva azi? Atunci, da, cu placere. Altfel te înscrii la o portie de frustrare.
Fii ferma, dar politicoasa. Atunci cand refuzi un serviciu fii sigura ca spui ceva de genul: „Imi pare rau, nu pot sa te ajut. Nu se potriveste cu programul meu”. Nu ai nicio obligatie sa dai vreo explicatie sau vreo socoteala. Daca ti se cere cumva, e nepoliticos din partea cui cere asta. Asa ca un astfel de refuz e, în general, acceptat ca fiind suficient.
Ia-ti un ragaz. De multe ori luam decizii asa cum le luam din cauza presunii de a da un raspuns; de jena, din obligatie acceptam unele lucruri pe care în mod normal nu le-am face. Asa ca data viitoare cand primesti o astfel de cerere, ia-ti un pic de timp: „Trebuie sa ma mai gandesc, te caut eu.” Un pic de reflectie asupra problemei te va ajuta sa ai o alta perspectiva. Asa nu risti sa dai un raspuns împinsa doar de „urgenta” momentului.

Esti doar una
Prea multa amabilitate te poate aduce in situatii-limita. Si atunci pe unde-ti scoti camasa? Mai bine refuza solicitarile care te incarca suplimentar. Esti amabila sa...?
Rugamintile mieroase sunt uneori mai bine ascunse de o atitudine relaxata: „Nu e neaparat nevoie sa faci asta, dar daca îti face tie placere”, de un ton autoritar sau superior: „nu am timp, pot conta pe tine cu asta sau nu?”, de putina manipulare: „mi-ar fi foarte de ajutor, asa cum si eu am facut aia pentru tine atunci”. Si fatetele pot continua. Ideea e sa le poti obseva ca atare si sa poti distinge o adevarata nevoie a cuiva, nedisimulata. Ca sa percepi corect, cauta urmatoarele semne pentru o „cerere curata”: e mai degraba o întrebare decat o solicitare; e o verificare a disponibilitatii tale si nu o impunere; nu exista consecinte: „daca nu faci asta, atunci...”; ti se cere ceva clar si definit, nu confuz; exista o motivatie pentru cererea respectiva, nu e lansata doar ca sa fie sau pentru vreun serviciu pe care ti l-a facut tie persoana cine stie cand.
Ia-l pe NU în brate
De mici învatam de la parintii nostri ca „nu e frumos sa spui nu”, ca „e bine sa fii amabil”, suntem conditionati sa fim copii „cuminti, care fac tot timpul ce li se spune”. Cu o asemenea mostenire pe umeri, e greu sa refuzi. Pentru ca atunci cand o faci, parca ti se reactiveaza toate acele mesaje la un loc si te simti - da, ai ghicit! – vinovata. Si atunci mecanismele de manipulare ale celorlalti gasesc un teren fertil. Ceea ce ar trebui sa ne fi învatat parintii nostri sau ce ne suntem noi datori sa învatam este sa fim asertivi. Daca ai un milion de lucruri de rezolvat la birou si apare ceva care poate astepta - chiar daca ar fi frumos sa-l rezolvi pe moment - nu e un capat de tara daca spui „pas". Nu pentru totdeauna, ci pentru o scurta perioada de timp, in care iti termini si tu treaba. Si atunci vei avea si tu timp si dispozitie sa le faci pe plac celorlalti.