Se zice ca norocul ti-l faci singur. Dar atunci cum ramane cu ceasul rau, pisica neagra? Ce sta în puterea ta si ce vine de la ei în termeni de noroc?

O aruncare de zar. Uneori, asa poate sa para viata, iar imaginea unor zei atotputernici care joaca destinul umanitatii ca forma de divertisment e cu noi de mult timp. Dar, ca sa trecem de mitologie - care are farmecul ei incontestabil, dar nu e suficienta ca explicatie – sa mergem putin mai adanc în viata. Ceea ce se întampla concret în viata noastra este ca avem zile bune si zile proaste; sau cel putin asa ne place sa le numim generic. Zile cu evenimente care ne plac si pe care alegem sa le numim bune, si zile în care micile necazuri par sa se tina lant - zile pe care le categorisim drept zile proaste. În definitiv, sunt doar niste etichete subiective: zilele, în sine, nu sunt mai bune sau mai proaste, pentru ca fiecare le vede astfel prin propria lentila prin care poate privi lumea de afara. Ceea ce se schimba este tocmai lentila prin care vedem lumea si interpretam zilele.
Nu e vreo noutate ca în timp ce unii raman cu lentila pesimista perioade lungi de timp (si, culmea, se mai si mira cand lentila prafuita si zgariata le arata lumea într-un fel care numai placut nu poate fi), altii pastreaza lentilele roz si vad realitatea deformat, desi totul în jur e cenusiu.
Ce-si face omul cu mana lui
Odata extremele delimitate, putem sa ne concentram mai abitir asupra marii zone de obisnuit, în care e mai probabil sa ne regasim. Asadar, ni se întampla sa schimbam lentilele prin care vedem zilele si sa constatam (cu destul de multa usurinta) „calitatea” unei zile de a fi buna sau nu. Ba, mai mult, am dezvoltat tot felul de semne care sa ne confirme sau sa ne infirme alegerea unei lentile sau a alteia. De exemplu, daca autobuzul pleaca din fata noastra sau metroul îsi închide trufas usile fix în nasul nostru e clar - nu va fi o zi buna. Daca se mai întampla sa fie si luni e tragedie! Asa ne va merge toata saptamana! Asta ca sa nu mai mentionez toate superstitiile colective si individuale de care facem uz, aproape fara sa ne dam seama, pe parcursul unei zile. Toate acestea capata o importanta si mai mare daca ziua care ni se desfasoara în fata e „importanta” - a se citi o zi în care avem o întalnire, un proiect, un eveniment sau o sarbatoare. Se vede cu ochiul liber (chiar si fara lentila, sic!) ca avem asteptari mari de la unele zile. Ca si cum o simpla zi si semnele pe care le cautam la fiecare pas ar putea sa ne influenteze „norocul”.
Semne superstitii
Exista in traditiile fiecarui popor tot felul de gesturi asociate cu ghinionul sau cu norocul, in care oamenilor le place sa creada tocmai pentru ca au impresia ca asa controleaza destinul.
Depinde cum privesti
Poate cel mai important atu pe care îl avem este propria noastra perceptie despre realitatea pe care o traim. Una e sa privesti lucrurile la modul implaimplacabilitatii destinului - „asta e, nu am ce face”-, si alta e sa fii acolo în prezent si sa fii în viata ta - „sa vedem ce e de facut acum”. Într-un sens mai larg, atat norocul, cat si ghinionul, ni-l facem cu mana noastra. Desigur, sunt tot felul de lucruri care ne înclina spre deresponsabilizare.
Primul ar fi ca e pur si simplu mai usor sa stai deoparte decat sa te implici. Apoi, lucrurile negative le retinem mai usor decat pe cele care se întampla „asa cum ar trebui”. Mintea umana e construita
de asa natura pentru a retine (mai usor) si a evita lucrurile neplacute decat pentru a retine lucrurile pozitive. Astfel ca vom tine minte mult mai usor necazurile si zilele proaste decat pe cele bune, care în mintea noastra sunt înregistrate în categoria „obisnuit”.
Un pas in spate?
Care e beneficiul unei astfel de pozitii în viata? E destul de simplu de înteles. Atata timp cat oricine (sau orice altceva) în afara de mine e responsabil pentru ceea ce mi se întampla, nu e vina mea. Adica, daca „am o zi proasta”, e pentru ca am început cu stangul si atunci nu îmi merge bine, dar maine va fi o noua zi, astazi e o zi pierduta.

În traducere libera, nu sunt eu responsabil/a pentru ceea ce mi se întampla. OK, poate e adevarat ca ai pierdut autobuzul si ai întarziat la serviciu, dar asta nu e un motiv sa te dai batuta pentru restul zilei. Adevarul e ca dulcea deresponsabilizare ne permite sa ne asezam la o distanta confortabila fata de propria noastra viata si sa o analizam asemenea unor comentatori sportivi care nu pot intra în teren, dar au pareri competente. Dar noi nu suntem martori la propria noastra viata si, spre deosebire de comentatorii sportivi, avem sansa sa intram în teren si sa schimbam lucrurile.
Despre noroc, diverse
Norocul are o nuanta mai personalizata si e luat mult mai în serios de oameni pentru ca:
Are nuante: norocul tau poate fi interpretat atat în sens pozitiv, cat si în sens negativ. Noroc bun sau lipsit de noroc.
E mai mereu asociat cu o persoana: norocul e al cuiva, fiecare cu norocul lui.
Exista o componenta mistica: ursitoarele îti dau norocul la nastere, fiecare om are o „zestre” de noroc.
Întamplarea sau sansa e mereu legata de noroc: de cele mai multe ori, e ceva ce nu poate fi prevazut.
Norocul se leaga, înca din cele mai vechi timpuri, de castig si de jocuri: de aceea are un loc important în viata oamenilor.
Despre cum sa îti influentezi realitatea
E destul de clar ca lucrurile se pot schimba. Si asta pentru ca realitatea este, in parte, ceea ce e deja acolo si, pe de alta parte, ceea ce facem noi din ceea ce ni se ofera. Un prim pas ar fi obiectivarea. Obiectivarea tine de a vedea destul de clar pana unde se întinde realitatea care ne este data si de a putea estima de unde poate începe cel mai devreme actiunea noastra asupra realitatii. Adica, în exemplul cu autobuzul pierdut, realitatea este ca autobuzul a plecat si ca asta, cel mai probabil, se poate solda cu o întarziere. Varianta „ghinionista” de a interpreta lucrurile este aceea în care te gandesti ca astazi e „una din zilele alea” si nimic nu îti va merge bine. Printr-un mic truc al mintii noastre care se cheama profetie autoîmplinita, lucrurile chiar asa vor sta. Si asta nu pentru ca mintea noastra poate schimba cursul evenimentelor, ci pentru ca, din nou, e vorba de lentila prin care privim si traim. Este mai probabil sa se întample lucrurile pe care le asteptam decat acelea pe care nu le luam în considerare (si deci nu ne „uitam” dupa ele în realitate). Varianta în care iei lucrurile asa cum sunt - autobuzul a plecat (într-un mod în care nu e legat de tine sau de norocul tau, ci de programul regiei de transport în comun, de conditiile meteo, de numarul de oameni care se aflau deja în autobuz etc.) norocul e deschis. Si asta pentru ca mintea e libera sa gaseasca alte optiuni fara a fi parazitata de lentila ghinionista care leaga totul de tine, fara a te lasa de fapt sa te implici vreun pic în rezolvare. Alte optiuni ar fi sa te gandesti la o alta varianta de drum, la cat de important e sa ajungi la timp în contextul de fata si daca nu cumva e mai nimerit sa iei un taxi sau poate metroul (daca e aglomerat traficul).