Cu totii o dorim; vorbim despre ea, o invocam, dar de cate ori o pretuim atunci cand o experimentam? Despre fericire, teama de a o pierde si care e responsabilitatea ta în toata povestea, aici

Daca încerci sa obtii un raspuns scurt cu privire la ce îsi doresc oamenii (într-un sens foarte general) de la viata, probabil ca vei obtine un cor strabatut de fiorul convingerii si milioane de glasuri vor produce la unison acelasi cuvant: fericire. La fel ca multe alte notiuni cu veleitati filosofice si atat de încarcate de sens, probabil ca e destul de clar ca pentru fiecare fericirea înseamna altceva, denumeste o anumita stare pe care a experimentat-o sau pe care o imagineaza ca pe ceva ce ar putea veni la un moment dat si contine în „tolba” ei unul sau mai multe domenii ale vietii (pentru optimisti, poate chiar pe toate!).
Tolba fericirii
Ideea de fericire este pe cat de ravnita, pe atat de diferita. Într-un sens, acest lucru e destul de încurajator, altfel ar fi destul de greu ca toata lumea (la propriu!) sa vrea aceeasi „bucata de prajitura”. Asa cum stau lucrurile, prajitura pare sa fie destul de mare si suficient de variata (ea are diferite etaje si straturi) încat sa sature sau macar sa amageasca pe toata lumea. În fond, doar unii ar vrea sa se situeze pe etajul unei fericiri asezonate cu peisaje rustice si boeme, poate un cort si multa libertate, în timp ce altii s-ar catara bucurosi pe un etaj al luxului burghez, infinit mai palpabil si concretizat în contexte si obiecte de anumite marimi si marci. Diferite fatete – aceeasi fericire! Desi fiecare are o viziune personala asupra fericirii, exista si lucruri care sunt comune. Aceste lucruri comune tin de acele nevoi care mai degraba sustin fericirea decat o produc; pentru ca fericirea nu este ceva care se întampla pur si simplu, ci apare doar în contextul în care anumite conditii bune de viata sunt îndeplinite. Adica fericirea „are loc” doar într-un context în care sunt îndeplinite conditiile unei vieti satisfacatoare – acoperis deasupra capului (si aici exista diferite tipuri de acoperisuri, începand de la cort si mergand pana la tigla de culoarea coralului),
venit, viata sociala, statut marital, statut socio-economic, profesie etc. Evident, pentru fiecare persoana aceste dimensiuni ale vietii pot însemna lucruri diferite: de exemplu, cineva se poate
considera fericit cu o profesie care îl solicita putin si îi ofera libertate, în timp ce un altul va fi fericit cu o profesie care implica responsabilitati si e solicitanta. Pe scurt, fiecare tolba a fericirii arata
diferit si are un continut divers; totusi, materialul din care e creata tolba are niste aspecte comune: tolba fericirii e construita din „materialul” comun al unei vieti satisfacatoare, chiar daca asta înseamna unele nuante diferite pentru oameni diferiti.
Cu bratele deschise
Asa trebuie primita fiecare zi insorita, dar si fiecare veste buna. Nu te sfii sa-ti exprimi fericirea prin multe gesturi si cuvinte, cat mai exuberante!
Partea întunecata
O alta trasatura comuna pentru fericirea oamenilor este aceea ca oricand vedem fericirea mai bine cu „ajutorul” unei substante de contrast – adica lipsa fericirii sau starea de tristete. Nu e nimic
mai adevarat decat faptul ca daca nu am avea si momente care nu sunt fericite, nu am putea aprecia momentele bune. Evaluarea fericirii se întampla, asadar, în mod paradoxal si as adauga chiar putin pervers, tocmai atunci cand starea de fericire sau conditiile ei se îndeparteaza sau chiar ne fac cu mana din trecut. Într-un sens, e normal sa fie asa: cand esti fericit, multumit, constiinta ta e „ocupata” cu aceasta stare si o experimenteaza din plin, dar nu o evalueaza. Ceea ce ar conduce specia umana spre un scop destul de clar: experimentarea fericirii, iar în absenta ei, întoarcerea atentiei spre acest scop. De altfel, atunci cand suntem în partea întunecata, cea mai multa energie este consumata pe idei, strategii, comportamente care fie ne creeaza o stare momentana apropiata fericirii (secretia de serotonina atunci cand mancam ciocolata sau facem sport), fie ne îndreapta spre o stare anterioara (cum sa ne împacam cu iubitul sau cum sa recastigam o suma de bani pierduta). Asta nu face decat sa demonstreze (asa cum e banuit si experimentat de majoritatea oamenilor) ca, de fapt, capacitatea noastra de adaptare la noi conditii ale vietii este nu numai elastica, dar si rezistenta în acelasi timp. La limita, asta se verifica si la oamenii care traiesc experiente extreme care se soldeaza cu stres post-traumatic si care, dupa un timp, îsi regasesc echilibrul si acorda un sens pozitiv întregii experiente negative prin care au trecut.

Si nu stiu daca e real ce se spune – ca nu poti sa te bucuri cu adevarat de ce ai avut pana cand nu pierzi lucrul respectiv; as zice mai degraba ca esti prea ocupata sa te bucuri de acel lucru ca sa mai evaluezi fericirea pe care o genereaza. O fi asa de rau?
Procentele fericirii
In urma cercetarilor asupra fericirii ale lui David Lykken, conform wikipedia.org, exista cateva cifre în care se masoara posibilitatea fericirii:
50% din potentialul fericirii pare a fi determinat genetic, de vreme ce gemenii separati la nastere par a avea procentele fericirii corelate în proportie de 50%, indiferent de mediul în care traiesc.
10-15% din cat e de fericit un om pare sa depinda de împlinirea unor factori care tin de circumstantele vietii, de exemplu, starea de sanatate, împlinirea nevoilor bazale, statutul socio-economic si marital.
40%, adica un procent semnificativ din cuantumul fericirii, este produs de factori care difera de la o persoana la alta. Asta poate include prezenta altora pentru extroverti, miscarea si sportul pentru persoanele active, discutii filosofice cu cineva important pentru altii.
Canta!
De fericire, oricand si oriunde. E firesc sa dansezi si sa te bucuri din plin de fiecare clipa!
Directia fericirii(exterior versus interior)
Una dintre distinctiile cele mai semnificative ale fericirii oamenilor este locul în care o cauta fiecare. Pentru unii, fericirea este „localizata” mai degraba în exterior – acesti oameni se bucura de prezenta altora, cauta împlinirea prin lucruri care nu le apartin sau pe care le simt mai departe de ei: lucruri materiale – alti oameni, contexte si situatii. Într-un cuvant, fericirea lor e localizata în afara. Astfel de oameni simt cu adevarat viata ca pe o serie de contexte mai mult sau mai putin favorabile la care sunt mar tori si partasi uneori. Fericirea e ceva care apare si dispare, fara vreun control din partea lor si fara a sti cand vine, cum vine si, mai ales, cat tine. Acesti oameni vad fericirea ca pe un dar din afara. Altii considera fericirea ca fiind situata în interior – nu conteaza atat prezenta altora, cat propria stare buna, propriile ganduri, experiente si, în esenta, raspunsuri la ceea ce se întampla în afara. Acesti oameni sunt mai centrati pe ei însisi, pe nevoile lor, pe ce vor sa se întample si pe cum se simt. Chiar daca si ei sunt conectati la ce se întampla în afara,
par a trece prin filtrul propriu mai mult decat prima categorie. Partizanii fericirii care vine din interior sunt mai atenti la partea care „depinde de ei” în ecuatia fericirii. Au niste repere putin mai clare despre ce si cum îi va face fericiti, dar nu au certitudinea ca asa va fi. Asteptarile lor sunt mai conturate, dar nu neaparat si îndreptatite. Niciuna dintre cele doua directii nu e mai buna. Exista si varianta în care teama de fericire poate sa umbreasca existent a unei persoane – atunci cand ti-e teama de fericire pentru ca nu o vei putea duce sau simti ca vei plati pentru asta într-un fel sau altul, vei ajunge într-o oarecare masura sa te auto-sabotezi. Si nu te mira daca sansa la fericire îti va fi luata de mai multe ori.
Facts:
Interesul cu privire la subiectul „fericire” a crescut enorm, de vreme ce în SUA o simpla numaratoare indica 50 de titluri de carti despre fericire publicate în anul 2000, în vreme ce în 2008 numarul acestora depaseste 4.000, conform psychologytoday.com. In ceea ce priveste motivele care ne fac fericiti, un studiu publicat de curand in revista Psychological Science sustine ca oamenii sunt mai fericiti cand petrec timp vorbind despre idei, trairi si lucruri importante, decat daca poarta discutii marunte, categorie in care intra si barfele despre colegi.