Noaptea poate fi un sfetnic bun, la fel de bine cum poate fi si un interval în care se întampla lucruri ciudate. Intuneric, liniste si... vorbe?

Vorbitul si somnul par a fi din realitati diferite. Chiar daca somnul e mai degraba expresia constientului „adormit”, iar cuvintele si limbajul sunt asociate cu veghea si constiinta treaza exista, totusi cazuri în care acestea se întrepatrund. Care sunt „simptomele”, de ce se întampla asa, care sunt explicatiile medicale si psihologice, precum si potentialele consecinte, afli de aici.
Cum se manifesta?
Vorbitul în somn este o parasomnie, adica e o tulburare a somnului, materializata printr-un comportament atipic. Daca vrei sa îi spui si altfel, afla ca poarta si denumirea de somnilocvie. Vorbitul în somn are o plaja destul de larga „de acoperire”: de la cateva sunete pana la cuvinte sau discursuri întregi, care pot sa fie sau nu inteligibile pentru cine asculta. Unii pot parea ca vorbesc singuri, în timp ce altii par a avea adevarate dialoguri. Intensitatea sunetelor variaza de la soapte abia perceptibile pana la strigate. Un „recital” de sunete sau de cuvinte dureaza cam 30 de secunde, dar se poate întampla de mai multe ori în aceeasi noapte. Vorbitul în somn poate sa apara în fiecare noapte sau ocazional. O alta caracteristica a vorbitului în somn e ca persoana care are astfel de simptome nu îsi va aminti nimic a doua zi dimineata, daca o vei întreba despre „discursul” nocturn.
VORBITUL IN SOMN 50% DINTRE COPIII ÎNTRE 3 SI 10 ANI VORBESC IN SOMN, DAR MAREA MAJORITATE „SE VINDECA” DE ASTA ODATA CU PUBERTATEA
4% DINTRE ADULTI SUFERA DE SOMNILOCVIE; SE PARE CA SOMNILOCVIA ESTE EREDITARA
Explicatii...medicale
Somnilocvia poate sa apara ca simptom de sine statator sau în combinatie cu alte tulburari ale somnului, cum ar fi somnambulismul, teroarea nocturna sau tulburarile alimentare legate de somn. Daca e vorba despre un discurs dramatic, emotional sau chiar profan, plus manifestari fizice si chiar violenta, avem de-a face cu o tulburare a somnului specifica, mai precis o afectare a etapei REM a somnului, sau cu teroarea nocturna. REM (rapid eye-movement) este o etapa a somnului în care are loc visarea, care este evidenta prin miscarea rapida sub pleoapele închise a globilor oculari, de unde si denumirea. Teroarea nocturna este diferita de cosmar pentru ca apare în fazele non-REM ale somnului, si cei afectati nu îsi amintesc ce i-a speriat. De asemenea, par sa nu raspunda la ceea ce se întampla în mediu si la încercarile celor din jur de a-i calma. O astfel de criza poate dura între 10 si 15 minute. Specialistii spun ca vorbitul în somn poate sa apara în orice etapa a somnului si, ca atare, nu e mereu legat de visare si continutul viselor. Exista o serie de factori care pot induce sau favoriza aparitia somnilocviei: stresul emotional, anumite medicamente, abuzul de unele substante, anumite tulburari mentale sau febra. Tratamentul pentru vorbitul în somn este considerat necesar doar daca împiedica somnul propriu sau al celor cu care împarti camera, patul, sau daca apar manifestari fizice si violente sau simptomele sunt foarte intense (tipete, strigate), ori daca îsi fac aparitia anxietatea si teama. Un specialist în tulburarile somnului, psiholog sau psihiatru te poate asista în acest caz. Înregistrarea audio a episoadelor poate fi o recomandare, la fel cum este si tinerea unei evidente a somnului. Specialistul îti va cere sa tii cont de momentele în care dormi, de nivelul de stres si oboseala, de cata cafeina consumi si de regimul tau de exercitii fizice. Toate acestea pot influenta cat de mult si de des vorbesti în somn si daca nu cumva cauza pentru somnilocvia ta se gaseste altundeva - poate fi vorba de o alta tulburare, pe care e musai ca medicul sa o descopere si sa o trateze.
Vorbele din spatele somnului
Dar ce înseamna vorbitul în somn din punct de vedere psihologic? Ca sa pornim pe urmele acestui mister, sa facem precum detectivii si sa o luam pas cu pas de la ceea ce stim, ca sa putem apoi formula ipoteze si, în final, sa încercam sa ne apropiem de adevar. Se stie ca somnul presupune „adormirea” constiintei. Inseamna ca alta instanta decat constiinta este „la putere” în timp ce dormim. E vorba de subconstient. De aceea, somnul a fost si este considerat, pe buna dreptate, ca fiind o portita catre caile misterioase ale inconstientului. Somnul ne este foarte „fidel”, pentru ca reprezentarile, gandurile si franturile de viata care se transforma în

vise sunt tot ale noastre, doar ca mai mult sau mai putin constientizate. Daca aveai impresia ca toate lucrurile carora nu le dai importanta se pierd undeva în eter, esti departe de adevar. De fapt, tot ce te înconjoara are mai mult sau mai putin un ecou psihologic în tine. Tot ceea ce, la un nivel constient, poti sa îndepartezi din ganduri, din raza ta vizuala sau din simtiri, nu dispare cu totul, ci este împins în mod abil în zona subconstientului, unde se va „decide” ce se întampla cu continutul respectiv. Practic, tot ceea ce este gandit, simtit, trait într-o zi constituie un potential material pentru visele tale. Faptul ca noaptea toate barierele constiente cad înseamna ca în timpul somnului ai acces la tot ce nu ai „permis” în timpul zilei sa te tulbure.
Copii, cei mai vorbareti in timpul somnului
Specialistii spun ca la copil, unde se si întalneste incidenta cea mai mare a somnilocviei, cauzele acestei tulburari a somnului pot fi obiceiurile proaste înainte de culcare, precum si anxietatea de separare. Copiii care au probleme cu somnul interpreteaza mersul la culcare ca pe o separare, si de aceea fac tot posibilul ca sa întarzie momentul sau sa determine adultul sa doarma cu el. Oboseala nu face altceva decat sa întareasca iritabilitatea, si de aici si pana la adevarate drame înainte de culcare nu e decat un pas. Astfel, o rutina a activitatilor care preced somnul poate ajuta la reducerea simptomelor. Copilul trebuie sa aiba zilnic aproximativ aceeasi ora de culcare si sa fie pregatit pentru somn prin cateva activitati precise, în care este asistat de adult. Vestea buna e ca, desi vorbitul în somn la copii este foarte frecvent, odata cu înaintarea în varsta, acest comportament are tot mai mult sanse sa dispara. Acestea fiind zise, la urarea clasica de „somn usor, vise placute”, putem adauga si „fara multa vorbarie”.
Oboseala, bat-o vina!
Cauza a multor tulburari de sanatate, oboseala se face responsabila si pentru luarile nocturne de cuvant. Concluzia o tragi singura.
Mecanisme ascunse în întuneric
Asadar, faptul ca exista anumite tensiuni neexprimate în timpul zilei, care ajung atat de puternice încat se exprima „vocal” noaptea, e un bun indicator al prezentei unei anxietati. Controlul excesiv din timpul zilei în ceea ce priveste exprimarea corporala, verbala sau emotionala poate conduce la efluviul de exprimare nocturna. Toate acele dialoguri neterminate, lucruri care au ramas nespuse, temeri care nu au fost recunoscute nici fata de propria-ti persoana, griji alungate din minte, dezamagiri nerecunoscute, frica de a esua si asa mai departe, toate pot fi material pentru vorbitul în somn. Cateodata, poate fi vorba de lucruri care sunt atat de adanc înradacinate, încat sunt con- tinuturi inconstiente - asa se poate explica (macar partial) fenomenul celor care vorbesc în somn în alta limba, limba pe care în starea de veghe nu o cunosc. Asadar, controlul excesiv si anxietatea din timpul zilei pot fi considerate explicatii psihologice ale somnilocviei.
Ti se intampla si tie?
Nu te auzi vorbind, dar cei din familie iti pot spune. Crede-i: de obicei, persoanele care vorbesc in somn nu isi amintesc acest lucru dimineata. Oricum ar fi, nu e o tragedie. Ai fi printre cei 4% dintre adultii care sufera de somnilocvie. Normal ca te intrebi ce e de facut. Un tratament nu exista, dar specialistii iti recomanda urmatoarele: sa te bagi in pat la aceeasi ora, sa dormi suficient in fiecare noapte, sa nu exagerezi cu mancatul la cina si sa incerci sa elimini factorii de stres din viata ta.
Stresul te da de gol
Nociv pentru sanatatea fizica, dar mai ales pentru cea a psihicului, stresul te face sa scoti noaptea pe gura tot ceea ce ai „cenzurat” in timpul zilei.