Primul pas este sa-l faci sa înteleaga corect ce sunt banii. Nu este suficient sa spunem ca se obtin cu greu si ca avem nevoie de ei. Notiunea de bani este pe atat de abstracta, pe cat este de materiala lumea pe care o mijlocesc

Stii ce sunt banii? Desigur, ai sa raspunzi. Atunci incearca sa formulezi o definitie. Sper ca n-ai uitat de genul proxim si de diferenta specifica. Te apropii de o definitie, daca ai mentionat termeni precum: schimb, valoare, simbol.
Frate, frate...dar branza-i pe bani!
La inceput a fost trocul. Acest schimb „in natura” era un schimb direct de produse. Oamenii schimbau intre ei produse sau servicii, in functie de nevoi. Se dadeau mere pentru porumb, orez pentru grau sau lapte pentru oua. Croitorul facea haine cizmarului, care-i facea acestuia incaltari. Brutarul oferea paine frizerului care-l tundea. Si exemplele pot continua. Doar ca nu intotdeauna produsele schimbate aveau aceeasi valoare. Mai mult, la un moment dat, acest schimb a devenit greu de realizat. Era putin probabil ca fiecare sa gaseasca ori de cate ori avea nevoie de ceva, o persoana la fel de dornica sa faca schimbul propus. Potrivirea nevoilor era greu de realizat. Se impunea o mai buna articulare dintre cerere si oferta.
Astfel, in urma cu aproximativ trei mii de ani, banii au inlocuit trocul, ca instrument de schimb. Asa au ajuns oamenii sa foloseasca „moneda de schimb”. Primele monezi aveau valoare in sine, fiind intai batute din metale pretioase, de aur sau de argint, ori fier. Ulterior, s-au folosit aliaje fara o mare valoare in sine. Mult mai tarziu, s-au tiparit bancnotele de hartie, cu filigran.
Treptat, banii au capatat o valoare simbolica. Din nevoia de evaluare a produselor si serviciilor s-au nascut si preturile. Oamenii isi ofereau serviciile sau produsele pentru un pret. Dupa vanzare, cu banii obtinuti, isi cumparau exact ce aveau nevoie, atunci cand aveau nevoie. Asa se tin banii in circulatie, de cand lumea. Dar de unde aveau bani si cei care nu aveau produse sau obiecte de vanzare? Isi ofereau serviciile celor care produceau la scara mai mare anumite produse. Ajutorul lor era rasplatit cu bani. Acesta ar fi echivalentul „salariului” din zilele noastre.
Trebuie clarificat acest aspect: banii se castiga prin munca. Adica sunt oferiti la schimb pentru serviciile prestate. Niciodata nu este prea devreme pentru aceasta lectie. Provoaca-l pe cel mic sa-si ofere „serviciile”, in schimbul „produselor” pe care le solicita! Aceasta metoda se aplica de la jocuri si dulciuri, pana la „banii de buzunar”...
De la sosete, la valori imobilliare
Valoarea banilor tine de experienta si se asimileaza in timp. Cu cat eforturile de a castiga bani sunt mai mari, cu atat devin mai pretiosi. Totodata, reperele au un rol la fel de important. Ca parinti, ne revine datoria de a oferi repere. Este valabil si in privinta banilor. De fiecare data cand cumparam ceva copiilor sau impreuna cu ei, putem profita de ocazie

sa facem o comparatie. Spre exemplu, atunci cand solicita o jucarie exagerat de scumpa, nu este suficient sa-i spui ca „este prea scumpa”. Foloseste un termen de comparatie: „costa mai mult decat geaca ta frumoasa si calduroasa” sau „cu aceiasi bani cumparam zece alte jucarii X (preferatele tale)”. Evita exagerarile, dar tine cont de aceasta nevoie de concretete a celui mic. Cu timpul, copiii isi vor insusi valoarea banilor. Pana atunci, au nevoie de interventia constanta a adultilor. Bursa valorilor este inca departe, asa ca fiecare tranzactie financiara necesita o traducere adecvata. Reformulati sumele in termeni de obiecte familiare lor, cu fiecare ocazie. O masina poate costa cat o casa, dar de regula o casa valoreaza cat mai multe masini... Sau, poate exemplul este prost ales pentru tara noastra?
Ia-i o pusculita
Deprinderea de a economisi de la o varsta frageda va aduce copilul mai aproape de sanatatea financiara necesara in anii de mai tarziu.
Stabilirea prioritatilor: nevoia inaintea dorintei...
Dupa ce se face asocierea dintre bani si schimb, urmeaza deosebirea dintre dorinta si nevoie. Parintii au datoria sa se ingrijeasca de nevoile copiilor. Printre acestea, enumeram: hrana, siguranta, adapost, sanatate, educatie. Ai observat corect, jucariile nu figureaza pe aceasta lista, nici etichetele de firma („trendy brands not included”).
Ierarhizarea corecta a nevoilor incepe de sus in jos, de la cei mari la cei mici. In functie de felul in care stabilesti tu prioritatile, copilul isi va forma niste obiceiuri. Asteptarile copiilor sunt intotdeauna alimentate de parinti. N-ar fi corect sa dam vina pe copii, pentru ca-si doresc nenumarate lucruri costisitoare si inutile ori pentru ca ne rasplatesc cu adevarate crize nervoase in mijlocul vreunui hipermarket.
Lista de cumparaturi este o solutie foarte eficienta, in cazul copiilor mai mari de 4-5 ani. Redactata impreuna acasa, te va scuti de privirile incomode atintite asupra ta. Cu alte cuvinte, o buna pregatire prealabila scade simtitor sansele aparitiei crizelor mai sus mentionate.