Traim cu frica-n san, într-o lume plina de pericole. Ca parinti, ne revine misiunea dificila de a ne pregati copiii pentru aceasta viata, cu bucurie în suflet si admiratie pentru frumos

Valorile de baza pe care orice parinte vrea sa le insufle copiilor sunt: bunatatea, cinstea, rabdarea, toleranta, compasiunea, respectul, disciplina si responsabilitatea. Dar cum facem sa le pastram sufletele curate si sa-i ferim de rautate, invidie, discriminare, minciuna, lene, înselatorie si nesimtire? La varste fragede, copiii sunt foarte maleabili si usor de modelat. Cei mici sunt foarte deschisi fata de nou, receptioneaza tot ce vad si aud, ca niste adevarati bureti informationali. Familia ofera o sursa bogata de informatie si exercita o prima influenta puternica. Parintii, bunicii, fratii, educatorii si prietenii apropiati sunt modele pe care copilul le copiaza instinctiv si de la care învata ce e bine si ce e rau.
Raul si binele din povesti
Pe scena fiecarei povestiri se poarta cate o lupta simbolica. Fie ca este între un print si un zmeu, o printesa si mama ei vitrega, un mos generos si o baba zgarcita, orice conflict se încheie cu un castig de partea binelui.
Pe taram de basm, imaginatia nu are limite. Libertatea de închipuire deschide calea catre inimile copiilor. Caci ei învata cu ajutorul emotiilor mai mult decat prin ratiune. Pentru ca reusesc sa transmita mesaje solide despre puterea salvatoare a binelui si forta distructiva a raului, povestile sunt un instrument educativ valoros. Alege cu grija povestile pe care le citesti copilului si profita de fiecare ocazie pentru a-i revela cate ceva din morala pe care o contin.
Priveste-l in ochi
Ochii sunt oglinda sufletului, si emotiile autentice se citesc în priviri. Contactul vizual trebuie sa mijloceasca dialogul cu cei mici. De cate ori purtati o discutie, asezati-va la acelasi nivel, astfel încat sa va priviti în ochi cu usurinta, în timp ce faceti schimb de idei. Încurajand acest obicei, veti pune bazele unei relatii de încredere. Acest indicator va va fi de mare folos mai tarziu. Orice copil inteligent cocheteaza cu minciuna, la un moment dat. Dar, ca sa înteleaga din prima ca nu este un comportament acceptabil, trebuie sa observati la timp ce se întampla. Tentativa de a minti va fi tradata de dificultatea mentinerii unui contact vizual. Evitarea privirilor este o tendinta specifica rusinii care însoteste minciuna.
Adevar sau provocare? Copiii se nasc cinstiti. Tendinta lor naturala este de a spune adevarul. Minciuna se învata pe parcurs, ca urmare a unor erori educationale, precum abuzul de pedeapsa.
Prima forma de minciuna este „secretul”. De aceea, mai bine nu-i încurajati pe cei mici sa va fie complici în tainuirea adevarului.
Te rog. Multumesc. Îmi pare rau. Aceste „cuvinte magice” nu trebuie sa lipseasca din vocabularul nimanui. Primii care le folosesc sunt parintii, de la care copiii le preiau. În numele respectului reciproc, vorbeste-i copilului asa cum ai vrea sa-ti vorbeasca el tie, înca din prima zi!
Dupa fapta si rasplata? Ne putem creste copiii în spiritul tolerantei, fara sa neglijam valoarea binelui.

Cu totii avem dreptul sa gresim din cand în cand. Dar cea mai importanta lectie este despre asumarea consecintelor si încercarea de a îndrepta raul provocat.
Nu-ti permite sa ti se urce la cap
E bine sa stie ca exista limite, care trebuie respectate, iar in caz contrar, ca exista si consecinte care nu ii vor fi pe plac, cu siguranta.
Un copil are nevoie de reguli, ca sa se simta în siguranta, dar are nevoie sa înteleaga logica fiecarei reguli, pentru a nu se simti constrans si nedreptatit. În caz contrar, va respecta regula doar de teama pedepsei, va descoperi minciuna si încerca sa-si ascunda greselile. Abia atunci cand încep sa se simta vinovati greselile lor, copiii nu mai au nevoie de pedepse, pentru ca au început interiorizeze morala. Înainte de a aplica o pedeapsa pentru încalcarea unei discutati despre consecinte si încercati sa îndreptati lucrurile. A repara raul contribuie mai mult la dezvoltarea unei constiinte morale sanatoase decat puterea de a suporta cu stoicism frustrarea unei pedepse. Scopul disciplinei nu este sa aplice reguli si pedepse, ci sa cultive o constiinta morala.
Prima regula: Nu-i spune Nu!
Prima îndatorire a oricarui parinte este sa-si fereasca puiul de acele pericole care-i ameninta integritatea fizica. Pe termen scurt, mediu si lung, folosirea avertismentelor s-a dovedit mai eficienta decat imperativele negarii. În loc sa-i spui ce sa nu faca, spune-i direct ce vrei sa faca: „nu pune mana” se înlocuieste cu „ia mana”, „nu lua” cu „lasa” etc. Numirea consecintelor lasa sa cada accentul pe latura pozitiva a permisiunilor. Chiar si în situatii critice, care limiteaza timpul de reactie, în loc de „nu” mentionati la fel de scurt ce se poate întampla: „arde”, „doare”, „cade”. Evitarea interdictiilor este de preferat si pentru ca exista riscul sa functioneze ca sugestii paradoxale. Poate ca prichindelul cu figura angelica nici nu s-a imaginat în posturile de care te temi. Daca n-a bagat înca degetele în priza, de ce-ai vrea sa-i dai idei?
Fii un model
Daca tu ii vorbesti urat chiar si „doar“ atunci cand greseste, asteapta-te sa faca si el la fel. Mai bine discutati pasnic, disecati problema si gasiti solutii.