Daca ai impresia ca-i faci celui mic vreun serviciu, sa stii ca te amagesti. Dimpotriva: sabotand autoritatea unui parinte, cea mai mare parte a raului se rasfrange asupra copilului

Ca sa nu subminezi autoritatea celuilalt parinte, trebuie sa intelegi cat este de folositoare copilului. Chiar daca autoritatea este una dintre formele de exercitare a functiei parintesti, respectul se construieste pe relatia de incredere parinte-copil, si nu invers. Inainte sa-ti respecte cuvantul, copilul va fi incredintat ca tu stii mai mult si mai bine. Cu acest statut privilegiat, parintii ajung sa fie investiti de catre copii cu adevarata autoritate, pe care urmeaza sa o exercite asupra lor.
De aceea, autoritatea este una dintre caracteristicile definitorii ale rolului parental ideal.
Parinti pe viata...
Copilul nu se imparte, nu poate face obiectul disputei dintre cei doi soti, nici in timpul casatoriei, nici in eventualitatea unui divort. Explicatia este simpla: natura a decis ca este nevoie de doi parinti pentru orice copil. Orice copil are doi parinti, si acestia sunt cei mai buni, pentru ca sunt singurii care i-au dat viata.
De aceea, oricare ar fi destinul, dincolo de orice drama, imaginea mamei si a tatalui lasa urme adanci, pe care le purtam cu noi toata viata.
Respectul se invata in familie
Ce faci cand anulezi cele spuse de un alt membru al familiei? Il discreditezi.
Poate ca-si merita criticile, ca nu are dreptate, ca tu stii mai bine. Dar copilul are nevoie sa creada si in celalalt membru al familiei si, pentru asta, respectul tau este esential!
Ca mama, fereste-te sa-i spui
- N-am ce sa-ti fac, daca nu te lasa tata...
- Eu sunt de acord, deci pe tata trebuie sa-l convingi...
- Bine, dar ramane secretul nostru si nu trebuie sa afle tata...
Consulta-te cu partenerul
In ochii copilului, opinia parintilor trebuie sa fie echivalenta cu votul unanim. Pozitia fiecaruia dintre voi nu se comunica. Relevanta este numai concluzia la care ati ajuns, impreuna si de comun acord. In calitate de parinti sunteti o echipa, si nimic nu face exceptie.
Regula "centura de siguranta"
Ca sa pui binele celui mic mai presus de orice, trebuie sa-i cunosti adevaratele nevoi. Una dintre nevoile de baza este siguranta. Regulile sunt primele care delimiteaza cadrul in care copilul isi
desfasoara existenta. Regulile traseaza limite, iar copiii au nevoie de limite ca sa se simta in siguranta.
Nu va spalati rufele in public
Tensiunile nu trebuie sa se rasfranga asupra copilului. Problemele de cuplu va privesc exclusiv, ca adulti. Copilul v-a marcat devenirea din cuplu in familie. De aceea, in chestiunile de familie nu este loc de orgolii personale.
Orice ati avea de impartit tine strict de intimitatea

voastra, si copilul nu trebuie sa asiste la certuri. Discutiile in contradictoriu sunt permise, cu o conditie: sa ramana intre voi!
Un fals acord este mai bun decat un dezacord...
Consensul este singurul care conteaza, pentru ca traseaza granite clare. Fata de dorintele copiilor, parintilor li se suspenda permisiunea de a avea pareri personale. Capacitatea de a va pune de acord in privinta educarii copilului devine o chestiune ce tine de calitatea comunicarii in cuplu. Orice neintelegeri ar aparea, odata pusa in fata faptului implinit, nu mai ai de ales. Trecand peste
nodul din gat si cuiul din talpa, inghite-ti galusca cu zambetul pe buze! De dragul copilului, abtine-te de la orice remarca sarcastica si nu genera discutii aprinse in public.
Nu exista tabere
Cand vine vorba de concesii, tentatia este mare. Cel mai de pret dar al unei mame este fericirea puiului sau. Te-a coplesit vreodata sentimentul nedreptatii, respectand o interdictie devenita brusc indoielnica? Te-ai intrebat atunci ce rost are sa-i rapesti celui mic o bucurie de dragul unei reguli inutile? Senzatia ca poti face o exceptie inofensiva este o capcana inselatoare. Mai grav este cand un asemenea pas conduce catre o greseala si mai mare. Revizuirea unei reguli este acceptabila, daca este in consensul ambilor parinti. A pastra secretul reprezinta un pact tacit impotriva celuilalt parinte. Raul pe care-l provoci este pe masura slabiciunii de care dai dovada. Oricat de criticabila ti s-ar parea prestatia lui ca tata, tine cont de faptul ca unghiul din care privesti este subiectiv, un unghi din care rolul de sotie se confunda usor cu cel de mama. Resentimentele sunt generate de frustrari adunate in timp. Prilejul pe care ti-l ofera protestul exploziv al copilului privat de o placere reprezinta un banal pretext.
Daca inca mai crezi ca-i faci celui mic vreun serviciu, te amagesti. Dimpotriva: sabotand autoritatea unui parinte, cea mai mare parte a raului se rasfrange asupra copilului.