Vorbeste sasait, nu-l pronunta pe r sau refuza sa se exprime? Daca are mai mult de 3 ani, poti cere ajutor de specialitate

Intarzierea vorbirii este principalul motiv de ingrijorare al parintilor. Fiecare copil se dezvolta in ritmul sau propriu, dar exista niste repere orientative care delimiteaza retardul de limbaj de normalitate. Dupa varsta de 3 ani nu ar trebui sa existe probleme in executarea unor solicitari simple ori dificultati majore in articularea sunetelor. Daca vocabularul ramane saracacios si vorbirea foarte neclara, aproape imposibil de inteles, dupa aceasta varsta este indicat un control medical care sa excluda posibilele probleme functionale, eventual de auz. Apoi, se va lua in considerare si o vizita la cabinetul de logopedie.
Respecta-i ritmul
Nu-l forta sa faca lucruri pentru care nu este pregatit sau fata de care nu manifesta inca interes. Ai rabdare cu el si totul va fi bine!
Nu vrea sa vorbeasca?
Mutismul reprezinta refuzul de a comunica, fie in anumite situatii, fie cu anumite persoane. Copilul intelege ce i se spune, poate sti la fel de bine sa citeasca si sa vorbeasca, dar nu vrea. Prin refuzul de a iesi din tacere, copiii trag un semnal de alarma. Sprijinul unui psiholog este bine-venit in aceste cazuri, el fiind un bun translator al mesajelor tainice.
Vorbeste, dar nu il intelegi? Claritatea exprimarii este afectata de tulburarile de pronuntie. Sunete izolate pot fi in mod constant omise, pronuntate incorect sau inlocuite cu alte sunete. In functie de sunetul afectat, aceste dislalii au denumiri specifice: sigmatism pentru „s”, rotacism pentru „r”, capacism pentru „c” etc. Frecventa dislaliilor este mai mare in randul baietilor (34%), comparativ cu fetele (26%) in perioada prescolara, dar aceste diferente se estompeaza odata cu inaintarea in varsta.
Daca aerul care ar trebui sa insoteasca pronuntia vocala se scurge pe nas, apare vocea nazala, mai popular cunoscuta ca „fonfaita”. Cand, in timpul vorbirii, sunetul nazal se scurge pe traiectul bucal, sonoritatea este stearsa, iar sunetele nazale, precum „m” si „n” sunt omise ori sunt inlocuite cu „b” sau „d”. Vegetatiile adenoide (polipii), deviatia de sept sau malformatiile valului palatin pot fi responsabile pentru aceste rinolalii. Dislalia functionala care afecteaza vocea si rezonanta sunetelor se numeste rinolalie. Vorbirea neclara si bolborosita, insotita de mari dificultati in coordonarea gesturilor se datoreaza unor leziuni cerebrale severe si se numeste disartrie. Cursivitatea vorbirii este afectata de tulburarile de ritm si fluenta.

Tahilalia este vorbirea agitata, extrem de rapida si precipitata, iar opusul acesteia este bradilalia, caracterizata printr-o lentoare nefireasca a pronuntiei. Spasmele aparatului fonoarticulator, pauzele blocante, prelungirea unor sunete, repetarea unor silabe - sunt semnele caracteristice pentru balbaiala. S-a constatat ca decalajul dintre posibilitatile de gandire si cele de exprimare afecteaza fluenta verbala. Anxietatea, stresul, pedepsele si pretentiile excesive ale parintilor favorizeaza aparitia acestei tulburari de limbaj.
Cauzele tulburarilor de limbaj
Pot fi: deficientele anatomice sau anomaliile aparatului de articulare, leziunile sistemului nervos central sau deformarile cavitatii bucale, implantarea defectuoasa a dintilor, precum si problemele de auz (hipoacuzii).
Daca a manifestat o tendinta de a folosi mana stanga si i s-a impus ca regula sa scrie cu mana dreapta, activitatile de scris-citit vor fi perturbate. Datorita lateralizarii cerebrale, copiii sunt stangaci sau dreptaci din nastere, in functie de emisfera dominanta. Este o greseala sa ii fortam.
Deficientele de auz sunt printre primele cauze care trebuie analizate in cazul tulburarilor de limbaj. O slaba dezvoltare a auzului fonematic atrage dupa sine dificultati in reproducerea corecta a sunetelor. Perturbarile activitatii de vorbire pot fi corectate, daca nu exista leziuni organice. Daca nivelul dezvoltarii intelectuale este normal, se urmareste imbunatatirea atentiei auditive si antrenarea corecta aparatului fonoarticulator.
Invata prin joc
Logopedul poate ajuta copilul sa pronunte mai corect si sa-si imbogateasca limbajul, prin diverse exercitii si jocuri, unele chiar distractive.