Întrebarile incomode puse de copii pot fi surprinzatoare, dar disconfortul si stanjeneala sunt cauzate doar de mintile adulte, care gandesc deseori prea departe. Copilul nu are interese erotice înainte ca aceasta notiune sa fie formata

Cand apare curiozitatea, începe etapa „de ce”-urilor, de regula pe la 3-4 ani. Exista cazuri în care cei mici percep stanjeneala celor mari ca pe o reactie negativa, se contamineaza si ajung sa creada ca e gresit sa întrebe anumite lucruri. Este indicat sa avem initiativa de a deschide anumite discutii, cu conditia sa nu coplesim copilul cu detalii pe care nu le poate întelege. Manifestarea unei deschideri autentice pentru dialog înseamna disponibilitate si duce la apropiere. Odata trezit interesul, daca parintii nu sunt disponibili, copiii cauta raspunsurile în afara familiei. Principalul efect secundar este ca aceasta reorientare vine cu pretul unei distantari, deseori ireversibile.
Nu-l bulversa
Da-i raspunsuri pe care le intelege, dar care sa fie si reale in acelasi timp. Astfel iti va fi mai usor mai tarziu, cand va cere lamuriri suplimentare.
Da-i un raspuns bun
Evita presupunerea gresita ca orice întrebare solicita un raspuns „delicat”. Un raspuns corect vizeaza clarificarea perspectivei deja existente în mintea copilului. Înainte de a întreba, copiii fac niste presupuneri, au întotdeauna „o banuiala”. Indiferent ca este mai fantezista sau mai realista, porneste de la ideea copilului. Daca nu corectezi perceptiile distorsionate, noile informatii se suprapun pe cele deja existente, ceea ce sporeste confuzia. Cel mai bun punct de plecare pentru formularea raspunsului potrivit este sa întorci întrebarea. Afla ce stie deja despre subiectul adus în discutie si vei întelege corect întrebarea.
Explicatiile suficiente se opresc acolo unde este satisfacuta curiozitatea, si discutia ramane deschisa, pentru adaugiri si completari ulterioare, pe masura ce apar noi nedumeriri. Oricat ar parea de stanjenitoare, la orice întrebare trebuie sa raspundeti cat mai corect si pe întelesul copilului!
Spre exemplu, cand cel mic întreaba pentru prima data „cum a venit pe lume”, se va multumi cu „burtica ma mei”. Daca vrea sa stie anume „cum ajung bebelusii în burtica”, raspunsul cel mai potrivit este acela care face referire la „iubirea dintre un barbat si o femeie, pregatiti sa devina parinti”. În continuare, se expliciteaza contributia tatalui. Un raspuns pe întelesul unui copil de patru - cinci ani ar fi: „tati a pus cu drag o samanta la mami în burtica, într-un loc special, numit uter.” Mai tarziu, va dori sa stie cum a iesit din burtica, pentru ca din fericire nu îsi pun toate aceste întrebari deodata, ci treptat.
Detaliile potrivite varstei
Copilul care crede la 3 ani ca „mami a înghitit

un sambure din care a crescut bebe” se va simti usurat sa afle ca lucrurile nu stau chiar asa. Poate va capata curaj sa manance strugurii cu tot cu samburi... Zvonul ca bebelusii nu ies prin buric se raspandeste cu repeziciune în randul micilor prescolari. În loc sa-i lasam sa creada ca au iesit pe aceleasi cai prin care se elimina resturile alimentare, le putem face un serviciu, spunandu-le ca exista un canal special pentru nasterea bebelusilor. Interesul pentru acest gen de cunoastere porneste de la ei însisi, din centrul propriului lor univers, de la dorinta lor de a sti cum au capatat viata si care este adevarata legatura cu familia, cu parintii, cu bunicii, cu fratii si surorile.
Este cel mai bun prilej sa insuflam sentimentul apartenentei la familie, sa vorbim despre iubire, devotament si respect. Valorile morale si legaturile afective preced explicatiile stiintifice.
Cand sunt copii pregatiti sa afle adevarul?
A profita de naivitatea celor mici poate sa le zdruncine încrederea. Chiar daca sunt usor de pacalit cand sunt mici, nu uitati cat de repede cresc. Cum altfel sa se simta decat dezamagit copilul care descopera ca a fost mintit de cei în care avea cea mai mare încredere? Se recomanda multa precautie în privinta versiunilor „stilizate” despre adevarurile fundamentale. A lasa un copil sa creada ca a fost gasit de parinti sau abandonat într-un mod misterios de o pasare calatoare genereaza mai multe confuzii decat ar parea la prima vedere. Copiii au nevoie de sentimentul apartenentei la propria lor familie. În loc sa le cultive aceasta siguranta, o asemenea poveste nu face decat sa o zdruncine.
Fii deschisa la comunicare
Nu cauta motive sa amani discutiile pe teme sensibile! Copilul va sesiza ca este o problema si va fi stanjenit.