Autonomia copiilor se cultiva prin obiceiurile pe care le formam si prin regulile pe care le impunem. Iar autonomia deplina cuprinde toate planurile vietii cotidiene

Intrebare: sa risti pretentii exagerate sau sa-l cocolosesti, considerandu-l vesnic mic si incapabil? De teama ca ar cere prea mult copilului înainte ca acesta sa fie pregatit, multi parinti gresesc în directia opusa. Ceea ce prea putin se stie este ca subsolicitarea este la fel de nociva dezvoltarii ca
si suprasolicitarea. Asadar, indulgenta fara limite si strictetea exagerata sunt erori educative la fel de grave. Asemenea atitudini extreme din partea parintilor stau la baza problemelor comportamentale pe care le vom întalni, mai devreme sau mai tarziu, la cei mici.
Raspuns: Un plus de fermitate se justifica, atunci cand este în folosul cultivarii obiceiurilor sanatoase! Dar fara sa se transforme în chin si teroare...
Mancatul, prima provocare
Initiativa apare putin dupa ce începe diversificarea alimentatiei. Atunci, mamicile se confrunta cu o prima ale gere dificila, între a pastra curatenia si a-i lasa copilului bucuria de a manipula lingurita cu mancare. Unii refuza sa mai manance daca li se îngradeste aceasta libertate. De regula, în jurul varstei de un an, tentativa de a manca singuri se impune de la sine. Pana la doi ani, daca li s-a permis manevrarea linguritei la fiecare masa, copiii vor ajunge sa se descurce destul de bine. Desigur, pana la perfectionarea deprinderilor, sprijinul unui adult va veni în completarea eforturilor, în mod constant. În jurul varstei de 3 ani, copilul este capabil sa manance singur, cu lingurita sau cu furculita. Asocierea invitatiei la masa cu obiceiul de a se spala pe maini ofera un bun prilej de a împusca doi iepuri dintr-un foc!
Puterea exemplului
Arata-i tu ce trebuie sa faca. Atunci cand vede la cei din jur, mai ales la cei pe care-i iubeste, copilul isi insuseste cu drag un obicei sanatos.
Spalatul pe dinti
Face parte din setul deprinderilor de igiena corporala. Specialistii pledeaza pentru igiena orala timpurie, ceea ce presupune periajul zilnic, de la aparitia primilor dintisori. Înainte sa devina obicei, o actiune trebuie sa fie repetitiva si programata. Ultimul lucru seara, înainte de culcare, si primul lucru dimineata, dupa trezire – spalatul pe dinti face parte din rutina zilnica.
Daca întreaga familie se conformeaza acestui ritual, sansele de a întampina opozitie din partea copilului scad simtitor.
Sustine-l si aproba-l
De la 3 la 6 ani, aprobarea este echivalentul iubirii si criteriul diferentierii trasaturilor de personalitate. Dezvoltarea tendintelor dominante oscileaza între initiativa si vinovatie, în functie de stilul disciplinar care se adopta în familie.
În acest interval de varsta, orice dezacord are potential devastator. Cu cat se confrunta cu mai multe interdictii si critici, cu atat creste, în sufletul copilului, sentimentul vinovatiei si al fricii de pedeapsa. Asa se face ca ar putea sa para timid,

cand de fapt este speriat si neîncrezator, coplesit de teama de a gresi, care echivaleaza cu riscul de a pierde afectiunea parintilor. Prin contrast, un copil apreciat si sustinut va avea initiativa si o abordare îndrazneata, privind lumea ca pe un loc sigur. De aceea, educatia pozitiva se dovedeste foarte eficienta. Lauda si încurajarea sunt cele mai clare mesaje de aprobare. Pentru un plus de eficienta, accentul trebuie pus pe recunoasterea si stimularea conduitelor dezirabile.
Mizeaza pe puterea exemplului Puterea exemplului ramane parghia de baza, principalul instrument de convingere. Parintii sunt primele modele de actiune. Indiferent de calitatea implicarii, de nivelul educatiei sau de prezenta în viata familiei, un parinte este întotdeauna un model pentru copilul sau. De aceea, orice ai vrea sa-ti înveti copilul, ofera-i ocazia sa vada la tine si garantat va începe sa te imite.
„Copiii au mai multa nevoie de exemple decat de critici." (Joseph Joubert)
Imbracatul
Explica-i copilului ca principalul rol al hainelor este de a proteja corpul si a mentine confortul termic, de aceea trebuie adaptate temperaturii din mediu. Daca se clarifica acest aspect, aveti premisele unei discutii civilizate. Tinutele vestimentare se adapteaza în functie de împrejurari – într-un fel ne costumam la serbare si altfel mergem îmbracati la gradinita sau în parc. Dupa ce aranjati garderoba pe categorii, stabiliti ca veti pregati împreuna hainele seara, pentru a castiga timp a doua zi dimineata.
Chiar daca pot sa se dezbrace singuri de pe la 2 - 3 ani, la aceasta varsta nu se pot si îmbraca, pentru ca nu dispun înca de coordonarea care sa le permita acest lucru. Treptat, sprijinul necesar se reduce în favoarea autonomiei, care castiga din ce în ce mai mult teren, pana la varsta de 5 - 6 ani. Într-o dimineata, s-ar putea sa ai placuta surpriza de a gasi copilul cu un zambet plin de satisfactie: „Uite, mami... m-am îmbracat!”
Ai rabdare daca e mic
Abia pe la cinci-sase ani va fi in stare sa se imbrace corect si sa isi puna bine pantofii in picioare.
Pana atunci, ai rabdare si da-i o mana de ajutor.