O raceala de la prea multa înghetata sau o carie de la prea multe bomboane? Of, bunicii...

Astfel de placeri care se soldeaza cu neplaceri genereaza primele disensiuni dintre parinti si bunici. Se încearca evitarea conflictului si se pune în discutie „setul de reguli”. Tratativele diplomatice care au ca punct de plecare binele copilului au mari sanse de succes. Este important sa nu lasati neîntelegerile sa escaladeze si sa nu intrati în competitie cu parintii sau cu socrii. Un concurs de puericultura în familie nu va avea niciodata castigatori! Accentul trebuie sa cada pe interesul comun, pe posibilitatea de a-l creste frumos, împreuna, pe cel mic. Delimitati placerea de necesitate, rasfatul de exces si analizati împreuna riscurile si consecintele fiecarei actiuni. Celebra parabola a copilului revendicat de doua mame este ilustrativa în acest sens. O mama buna va pune binele copilului înainte de toate, mai presus de propriile ei dorinte. Cel mai important pentru cei mici este sa se simta iubiti si ocrotiti de parinti. Dar dragostea si grija bunicilor vine, în completare, ca un desert delicios dupa o masa copioasa.
Interesul copilului primeaza
A tine bunicii la distanta numai pentru ca îsi rasfata nepotii este în dezavantajul tuturor, dar în primul rand al copiilor. Prin prisma atasamentului si a disponibilitatii de timp, bunicii se pot dovedi
cei mai buni camarazi ai copilului si un ajutor de nadejde pentru parinti. Cu bunavointa, se gasesc mereu solutii. Iar ca fiinte umane vulnerabile si demne de respect, copiii au dreptul la cele mai bune tratamente din partea adultilor.
Dreptul la educatie si nevoia de iubire neconditionata sunt primordiale. În disciplinarea celor mici, cheia succesului este consecventa. O buna întelegere între membrii familiei asigura un cadru adecvat cresterii si educarii. Acordul existent în privinta regulilor de baza ajuta la învatarea corecta a reperelor valorice pe care încercam sa le transmitem. Adica, schimbarile de macaz genereaza confuzie. Oricum, adultilor care pretind ca îsi exercita exemplar rolurile familiale de parinti sau bunici le revin si unele obligatii. Iar a se pune de acord în privinta regimului alimentar sau a programului de odihna este întodeauna spre binele copilului. De aceea: copiii au drepturi si nevoi... care trebuie puse mai presus de orice dezacord dintre parinti si bunici.
Parintii sunt modelele copilului
Parintii sunt primii si cei mai importanti adulti, actorii principali pe scena vietii. Pana la 2-3 ani, copilul nici nu poate sa perceapa sentimentul apartenentei familiale în afara figurilor parentale. Abia dupa aceasta varsta se contureaza notiunea de bunici, ca fiind parintii parintilor lor. Treptat, se construieste conceptul de familie si se asimileaza legaturile de rudenie. O atmosfera calda, bazata pe consens si respect reciproc, este în beneficiul întregii familii. Copilul capata încredere si curaj în mediul confortabil si securizant din familie, unde prinde radacini. Sentimentul apartenentei la familia extinsa contribuie la buna dezvoltare psihica, dar reperele primordiale raman parintii. Mama si tata constituie modele de viata cu rol decisiv în dezvoltarea identitatii copilului. Într-o buna relatie cu parintii, copilul are toate sansele la o dezvoltare fizica si psihica înfloritoare. De aceea: sabotajul este strict interzis în familie!
Ce bine e la bunici!
Acestia au mai mult timp si mai multa disponibilitate sa ii acorde copilului toata atentia lor. Sa il rasfete cu bunatatile preferate si sa ii spuna mai multe povesti.
Mai aproape de nevoile lor
Bunicii par sa aiba un talent special in a face sa vibreze corzile sensibile. Altfel spus: descopera vulnerabilitatile si le speculeaza. Timpul acordat, vorbele de încurajare, mangaierile fizice, serviciile si cadourile oferite sunt forme de manifestare ale afectiunii. Un copil este mai receptiv fata de una dintre aceste categorii de comportament decat fata de celelalte. Acestea sunt cele cinci limbaje ale iubirii – în traducere: acele corzi sensibile. Fiecare copil rezoneaza mai usor cu una dintre aceste modalitati de exprimare. Preferinta pentru un anumit limbaj al iubirii este o particularitate care trebuie

cunoscuta. Principalul limbaj al iubirii este calea cea mai eficienta de comunicare. Atunci cand se simte iubit, copilul devine mult mai receptiv. Disciplina pozitiva se construieste pe temelia solida a iubirii parintesti împartasite si recunoscute. De aceea: principalul limbaj de iubire asigura baza educarii sanatoase a copilului!
De ce apar divergentele?
„Si drumul spre iad este pavat cu bune intentii...” Divergentele care apar între parinti si bunici graviteaza în jurul opiniilor subiective cu privire la „ce este bine”. În mod paradoxal, binele copilului devine marul discordiei. Cu toate ca se porneste de la un interes comun, uneori, se delimiteaza doua fronturi, si copilul se transforma în camp de lupta pentru adulti. Cand bunicii încalca limitele stabilite de parinti, copiii se bulverseaza. Cand sunt martorii criticilor dintre parinti si bunici, copiii ajung victime colaterale. Tensiunea dintre cele doua tabere se descarca si se resimte cel mai acut asupra celor mici, care au nevoie deopotriva de parinti si de bunici. Imaginile unora trebuie protejate de ceilalti, macar în ochii copilului. De aceea: copiii nu se disputa... si nu se castiga cu false favoruri!
O legatura speciala
Teama ca abaterile admise pe terenul bunicilor strica educatia copilului este neîntemeiata. Cei mici au capacitatea de a se orienta în functie de situatie. Chiar daca la bunici se culca mai tarziu si mananca o prajitura în plus, acasa vor respecta regulile deja deprinse, fara probleme.
A fi bunic este un statut privilegiat, pentru ca a avea nepoti seamana cu a avea din nou copii, dar în conditii mai avantajoase.
Bunicii considera întotdeauna ca acesti copii ai copiilor lor le apartin prin extensie. Desigur ca exista si deosebiri, dar parca tocmai acestea înclina balanta în favoarea bunicilor. Bunicilor le revin mai putine responsabilitati si mai mult timp liber. Dintr-o postura destul de relaxata, despovarati de grijile apasatoare, bunicii se simt liberi sa vina în întampinarea celor mici. Foarte disponibili, deschisi la joc si plini de umor, vor castiga repede teren. Bunicii cuceresc usor inimile nepotilor, pentru ca manifesta un interes autentic pentru parerile si ideile copiilor, le acorda atentia si respectul de care au nevoie. Se spune ca bunicii se pun la mintea copiilor, dar fac mai mult decat atat...
De ce avem nevoie de bunici?
Studiile despre relatiile pe care copiii le au cu bunicii au demonstrat cat de mult pot contribui acestia la succesul lor de mai tarziu. Se pare ca implicarea activa în preocuparile si interesele nepotilor determina cresterea adaptabilitatii si faciliteaza o buna dezvoltare, pe mai multe planuri: emotional, comportamental si social.
Din relatia cu bunicii, copiii beneficiaza de întelepciunea batranilor, îsi cultiva sentimentul de respect si compasiune, învatand din experienta ca îmbatranirea este un proces natural.
Bunicii sunt cei cu care adolescentii discuta mai deschis despre planurile lor.
În momentele de cumpana, bunicii joaca un rol important în mentinerea stabilitatii, fiind „stalpii de rezistenta” ai familiei.
Ajunsi la varsta a treia, cei care au ocazia sa se simta utili si sa se bucure de nepoti sunt mai sanatosi, se mentin în forma si se simt mai plini de viata.