Imagineaza-ti ca de maine se legalizeaza în tara noastra poligamia. Si ca sotul tau te ademeneste cu ideea unei menajere care sa-ti usureze muncile casnice. Comparatia este exagerata intentionat, pentru a întelege ce se petrece în sufletul micutului care se trezeste cotropit de concurenta...

Intrucat nu cunoaste alta realitate decat cea a „singurului copil”, notiunea de „rival” nu mai este o exagerare, pentru ca acolo unde este provocare si competitie, vorbim de rivalitate. Atentia si iubirea parintilor sunt doar primele bunuri de valoare, care fac obiectul disputei. Urmeaza apoi nesfarsita lista a beneficiilor, de la timpul alocat si cantitatea sau calitatea jucariilor pana la permisiunile acordate, bugetul de buzunar, etichetele articolelor vestimentare sau noutatea dispozitivelor electronice. Nu este nimic în neregula cu un copil care considera ca i-ar fi mai bine fara frati sau surori. Exclusivitatea este prin definitie mai securizanta. Nelinistea pe care o provoaca aparitia a înca unui copil este foarte fireasca, imposibil de contestat. În cel mai fericit caz, atributiile se împart si beneficiile se împartasesc sau se reduc proportional. Cat de usor sa fie sa accepti o asemenea realitate, prin definitie frustranta? O buna pregatire a unui copil pentru sosirea unui frate lasa sa cada accentul pe avantaje, dar fara sa omita aspectele mai putin placute.
Nasterea unui copil este un eveniment important în viata oricarei familii, dar acolo unde nu este primul, abordarea copiilor mai mari necesita întotdeauna un plus de consideratie.
Cu multa grija si rabdare, copilul mai mare poate fi ajutat sa înteleaga situatia si sa o accepte ca pe un lucru nu doar normal, ci si foarte frumos, demn de bucurie. Încurajand copilul sa-si exprime sentimentele, temerile si confuziile, se va stabili o buna comunicare, bazata pe respect reciproc, ceea ce va va consolida relatia.
Pregateste terenul
Ideal ar fi sa acordati mai multa importanta preocuparilor si realizarilor celui mic. Pentru ca are nevoie de siguranta, mai multe laude si încurajari vor prinde bine. O legatura afectiva solida este securizanta, iar în preajma unei asemenea schimbari este indispensabila unei adaptari optime. În functie de context si de felul in care este pregatit, fiecare copil întampina sosirea pe lume a unui fratior sau a unei surioare într-un fel aparte. Pana la doi ani nu aveti foarte multe explicatii de oferit, din cauza capacitatilor limitate de întelegere. Desi pare cea mai potrivita perioada pentru nasterea celui de-al doilea copil, pe termen lung avantajul nu se extinde tocmai de la sine. Fiind înca prea mic pentru a întelege, parintii se considera scutiti de pregatirea prealabila. Insa, se neglijeaza astfel impactul emotional pe care îl are modul de desfasurare a lucrurilor în cadrul familiei. Este foarte important sa se mentina rutina obisnuita, sa i se acorde la fel de multa atentie, iar mai tarziu sa se încerce mentinerea unei relatii de egalitate. Diferentele mici de varsta nu justifica diferente mari de statut. Fratele cu un an mai mare nu poate fi considerat cu adevarat „fratele mai mare”. De aceea, în jurul varstei de patru ani, cand, odata cu simtul proprietatii, apar primele conflicte, nu ar trebui sa fie facute discriminari pe baza varstei. Mai tarziu, apare tentatia parintilor de a supraresponsabiliza copilul mai mare. Riscul principal în asemenea cazuri este acela de parentalizare în detrimentul dreptului la propria copilarie. Nicio diferenta mai mica de sapte ani nu îndreptateste un parinte sa paseze unui copil parte din responsabilitatile majore unui alt copil al sau.
De ce reactioneaza asa?
Dupa niste ani de exclusivitate, în care se presupune ca nevoile i-au fost optim satisfacute, timpul permite instalarea plictiselii si aparitia dorintei pentru un camarad de joaca. Desigur, este tentant de speculat aceasta cerinta venita din partea celui mic. „Îsi doreste un fratior sau o surioara ca sa aiba cu cine sa se joace...”, spun multi dintre cei care decid sa mai faca un copil. Parintii profita, facandu-i astfel pe cei mici partasi la decizia de a-si mari familia. Si copiii sunt membri cu drepturi depline în cadrul familiei, asa ca este firesc sa aiba un cuvant de spus.
Însa discernamantul si capacitatea de asumare a responsabilitatii asociate dreptului la vot implica un grad de maturitate, de care copiii ajung sa dispuna abia în adolescenta, în cel mai fericit caz. Este un act de lasitate din partea unui adult sa-si justifice o decizie majora, precum aducerea pe lume a unei vieti, exclusiv printr-o dorinta copilareasca a primului nascut. Chiar în vietile ordonate ale adultilor se întampla uneori ca „socoteala de-acasa sa nu se potriveasca cu cea din targ”. Asa ca n-ar trebui sa ne surprinda ca un copil care a spus ca-si doreste un fratior sa se razgandeasca ulterior. Schimbarea de opinie merge uneori pana la o respingere vehementa. „N-avem nevoie de el, duceti-l înapoi...” sau „Ma duc sa-l arunc la gunoi!”
Trei ani intre ei? Trateaza problema cu seriozitate
Daca diferenta de varsta este de trei - patru ani, situatia este foarte delicata. Aceasta perioada este dintre cele mai dificile pentru aparitia celui de al doilea copil. Pe fondul egocentrismului si negativismului specifice varstei, aparitia unui frate va amplifica tensiunile deja existente. De regula, aceasta este varsta la care gelozia atinge cote maxime. Este nerealist sa-i sugerati ca va avea un partener de joaca, pentru ca deziluzia va fi pe masura. Abia dupa un an sau doi acest lucru va fi posibil.

Iar daca diferenta de varsta este mai mare de trei ani, cel mai probabil este ca acest lucru sa nici nu se întample vreodata. Realitatea trebuie sa fie prezentata cinstit copilului, tocmai pentru a nu-l expune unor dezamagiri dureroase. Faptul ca în primele luni de viata bebelusul este dependent de îngrijirea si atentia parintilor nu poate fi tinut secret. Oricum va avea ocazia sa asiste la calmarea plansetelor, la schimbatul scutecelor, la alaptare, la baita de seara. Curand, va observa ca bebelusul reuseste astfel sa capaciteze întreaga atentie asupra lui. De aceea, este mai bine sa stie dinainte la ce sa se astepte. Altfel, poate sa regreseze si sa se comporte ca un copil mic si neajutorat, ca sa obtina atentia care considera ca i se cuvine. Brusc, un astfel de copil nu se va mai descurca singur în acele activitati pe care le stapanea foarte bine pana atunci. Poate ca nu va mai adormi singur, se va trezi noaptea plangand sau chiar va face din nou pipi pe el, nu se va mai putea îmbraca singur, nu va mai manca singur. Prin toate acestea, copiii nu încearca sa-si aduca parintii, deja coplesiti de situatie, în pragul disperarii, ci doar îsi revendica teritoriul, drepturile si nevoile. Este un semnal ca trebuie reasigurat mai mult si mai convingator de dragostea pe care, in continuare, au atata nevoie sa o primeasca. Probabil ca este neplacut sa ajungi din centrul universului undeva pe o orbita oarecare.
Diferenta de cinci-sapte ani
Daca fratele mai mare are între cinci si sapte ani, exista avantajul capacitatilor superioare de întelegere. Exercitiul comunicarii din relatia parinte-copil faciliteaza mult pregatirea pentru momentele importante din viata celui mic. Cu cat acordati mai multa importanta acestui aspect, cu atat copilul se va obisnui mai repede cu ideea si se va acomoda mai usor cu schimbarile. La aceasta varsta, copiilor li se poate insufla entuziasmul si se dovedesc capabili sa împartaseasca cu bucurie din emotia asteptarii unui bebe. De mare ajutor este felul în care prezentati lucrurile. Spre exemplu, este de asteptat sa apara probleme si reticenta la un copil caruia i se spune ca „Mami si tati mai asteapta un copil, care o sa fie fratiorul tau sau surioara ta, pe care o sa-l iubim la fel de mult ca pe tine...”. În schimb, va porni cu un avantaj copilul care este antrenat cu vestea ca „...in familia noastra va sosi un ‹‹bebita al nostru›› si ne vom putea bucura de mai multe lucruri frumoase împreuna, cu totii”. Sansele sunt mai mari în acest caz ca dupa nastere copilul mai mare sa doreasca sa se implice si sa se comporte ca un sprijin de nadejde. Facand apel la mica maturitate pe care si-o dezvolta prescolarul, atingeti coarda sensibila, care se va dovedi a fi de folos tuturor. Cu toate acestea, trebuie avut grija la supraresponsabilizare. Dintr-un exces de zel, justificat de propriile anxietati de a pierde din teren în fata parintilor, cel mic va încerca sa para mai mare si mai capabil decat este de fapt. Limitele sunt importante, dar trebuie impuse cu mai multa delicatete decat pana atunci, pentru a nu se simti respins. „Multumesc, m-ai ajutat foarte mult. O sa te mai solicit la nevoie. Acum, te poti duce la joaca, daca vrei.”
Nu-i „impartiti”
In unele familii se produce fenomenul „împartirii copiilor”. Un exemplu clasic pentru o astfel de scindare ar fi „ea este fata tatei” si „el este baiatul mamei”. Desi pare în mod evident gresit, exista si o explicatie. Orice copil are nevoie de ambii parinti si daca tot are si un frate sau o sora, nu trebuie sa fie precum doi împarati ai aceluiasi regat, pe care l-au împartit artificial. În familie, copiii sunt copii pentru ambii parinti, nu unul mai mult decat celalalt pentru fiecare. Oricum apar periodic anumite preferinte, apropieri sau stari conflictuale, asa ca nu ar fi potrivit sa se si „legalizeze” aceste fragmentari ale familiei, care se doreste a fi unita, de ce nu, unificata?
De obicei, rivalitatea fraterna este o competitie pentru aprecierea primita din partea parintilor. Conflictul se manifesta ca o competitie pentru a atrage atentia si a detine rolul principal. Copiii cauta sa faca pe plac, sa raspunda asteptarilor pentru a obtine admiratia gratificatoare, devenind asa cum se asteapta parintii sa fie. Principala problema este tocmai aceea ca se anuleaza notiunea de iubire parinteasca neconditionata si iubirea se transforma într- un trofeu ce se castiga cu greu. Daca afectiunea ar fi oferita neconditionat si îndestulator, principala cauza a conflictului dintre frati ar fi eliminata.
„Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, asa ca a creat mamele!”, spune un proverb evreiesc. Nu uita asta!
Nu-l neglija!
Chiar daca micutul e mai neajutorat, nu-l uita pe cel mare si dozeaza-ti afectiunea astfel incat sa-i multumesti pe amandoi!