La varste mici, copiii inca nu dispun de abilitatile necesare care sa le permita exprimarea civilizata a dezacordului. De aceea, copilul se opune instinctiv situatiilor frustrante, intr-un mod care ne pare total necooperant, chiar salbatic uneori

Inainte de a stapani pe deplin principalul instrument al gandirii si al controlului voluntar, copiii comunica prin atitudine si gesturi mai mult si mai bine decat prin cuvinte. Spre exasperarea parintilor, de multe ori au o atitudine de opozitie generalizata, numita “negativism”. In aceasta perioada, au o atitudine sistematica de impotrivire fata de solicitarile venite din exterior, respingand inclusiv ofertele atractive. Ca orice proces complex, traiectori dezvoltarii emotionale este marcata de momente dificile.
Pas cu pas spre un â€nu” hotarat
Prima etapa de negativism apare in jurul varstei de 2 ani. Asa incepe cucerirea primelor bastioane ale propriei identitati, prin opozitie cu vointa celorlalti. Independenta asigurata de posibilitatile mersului ofera autonomie. Curiozitatea neobosita de a explora si de a experimenta deschide apetitul pentru nou. Dar pe masura ce perspectivele de actiune se largesc, regulile restrictive se inmultesc. Depasirea limitelor devine astfel o interdictie care ingradeste libertatea de miscare. Adultii ar trebui sa intervina cu restrictii numai in masura in care viata si integritatea fizica a copilului este amenintata. Altfel, orice interventie este abuziva. Cand se opune vointei tale, copilul isi revendica dreptul de a beneficia din plin de aceasta noua achizitie care este mersul, principala modalitate de a-si potoli setea de cunoastere. La varste mici, copiii inca nu dispun de abilitatile necesare care sa le permita exprimarea civilizata a dezacordului. De aceea, copilul se opune instinctiv situatiilor frustrante, intr-un mod care ne pare total necooperant, chiar salbatic uneori. Plange, tipa, loveste si se tavaleste, pentru ca ambitia de a obtine ceea ce- si doreste nu asculta de vocea ratiunii.
Nu-i mai spune nici tu nu!
Vei constata, probabil cu surprindere, ca adresezi negatii mai des decat credeai. Ai nevoie de atentie ca sa te observi si cu un minim efort de autocontrol trebuie sa incepi prin a substitui scurt si cuprinzatorul “Nu” cu ceva mai bun. Ideea este sa pozitivezi orice negatie. Spre exemplu: “Nu mancam dulciuri inainte de masa” se poate reformula cel putin la fel de convingator in “Mancam dulciurile dupa masa”. Observi ca perspectiva este deja mai cuprinzatoare si nici mesajul nu mai e negativ? Mesajul este pozitiv si contine o aprobare explicita. Placerile interzise provoaca frustrare si revolta, in timp ce amanarea lor ordonata cultiva rabdarea si autocontrolul. Deci: pune accentul pe “da”!
Nu vrea sa manance?
Lasa-l in pace si permite-i sa experimenteze foamea! In cateva ore va cere singur de mancare. Altfel, insistentele tale il vor inversuna si mai mult.
A carei ratiuni, de altfel? Dorinta iese la suprafata cu o forta uimitoare, opune rezistenta presiunilor si recurge, fara scrupule, la toate metodele posibile de convingere. Prin urmare, opozitionismul poate fi inteles ca un proces evolutiv perfect firesc si chiar necesar.
De pe la 4 ani se manifesta primele semne de afirmare a personalitatii, refuzul fiind o modalitate simbolica de protest fata de limitele si impunerile sufocante.
Dar primele mari dificultati apar odata cu intrarea la scoala, cand se ridica problema acceptarii noii autoritati, in persoana invatatoarei. Uneori, se substituie autoritatea parentala si asa apar primele conflicte in casa. Totusi, adolescenta este perioada care sta sub semnul marelui negativism, ce poate capata forma revoltei impotriva lumii intregi. Din fericire, majoritatea adolescentilor gasesc sprijinul de care au nevoie, in ciuda tuturor neintelegerilor pe care le au cu parintii.
Te rapune
Lupta contra armatei de “nu”-uri poate fi cea mai epuizanta confruntare din viata ta, deoarece “adversarului” si lipseste argumentul.

Ai pierdut controlul?
Dar cand lucrurile scapa de sub control, nu mai ramane nimic si nimeni care sa ii intre in voie copilului. Orice initiativa este sortita esecului, orice oferta este respinsa categoric. In cazuri extreme, copilul actioneaza in opozitie cu ceea ce i se cere, de parca ti-ar face in ciuda. Reconsolidarea relatiei presupune descoperirea unui limbaj de comunicare.
Regulile- kit de supravietuire!
Motivul pentru care este atat de important sa ne supraveghem copiii este acela ca ei nu constientizeaza adevaratele pericole. Principalul scop al regulilor impuse trebuie sa fie acela de a le proteja viata. Orice ameninta integritatea reprezinta un risc care trebuie asigurat cu o regula. In rest, ingradirile abuzive nu au justificare si nu toti copiii au acelasi grad de toleranta la frustrare. Chiar daca exista ore fixe pentru masa, copilul captivat de joaca sau de un desen animat poate primi cateva minute de gratie. Altfel, este de asteptat sa se impotriveasca, daca nu va capata, in scurt timp, si o aversiune pentru mancare. Priveste rebeliunea copilului tau ca pe o provocare, deoarece este un bun prilej pentru a consolida relatia dintre voi. Cu siguranta sunt anumite aspecte pe care le vei afla cu surprindere, despre noile lui preocupari, adevaratele ratiuni din spatele impotrivirilor!
Pregateste terenul!
Copiilor le vine greu sa treaca de la o activitate la alta, mai ales atunci cand una este mai placuta decat cealalta. Se stie ca obisnuinta cu rutina unui program este securizanta si le ofera confort celor
mici. Multi copii pastreaza din obiceiurile alimentare si de somn pe care le deprind in primele luni de viata. O tendinta similara este si aceea de a persista in acele activitati generatoare de placere. Daca vrei sa-l iei de la joaca la baie si la culcare, ar fi de mirare sa nu spuna “Nu vreau!”. Exista o metoda simpla, care diminueaza considerabil sansele de a se opune la fel de vehement. Aplicata de timpuriu are eficienta garantata, fiind un fel de masura preventiva. Este vorba de o perioada “tampon”, in care sa primeasca un avertisment. “Vezi ca in zece minute urmeaza sa plecam” este un anunt care ofera ragazul necesar pentru a se obisnui cu ideea. Da-i ocazia sa se pregateasca, sa incheie activitatea inceputa, mai ales daca este una captivanta. Tehnica numaratorii inverse este si mai eficienta, mai ales ca notiunea timpului este inca foarte relativa. In plus, faptul ca “a expirat timpul” este mai usor de acceptat decat “Haide odata, am spus ACUM!”. Asa confruntarea directa intre voi practic dispare, pentru ca nu aveti nimic de impartit.
Evita directivele si da-i de ales
Sub masca indaratniciei, copiii isi revendica de fapt dreptul de a decide si de a-si apara interesele. Acest aparent razboi al nervilor este de fapt o lupta pentru putere. Nu poti acorda oricand libertate deplina copilului, insa de cele mai multe ori iti este la indemana sa-i oferi niste alternative din care sa aleaga. In loc de “Hai sa mananci!” poti sa intrebi “Ce preferi sa mananci, omleta sau macaroane?” Pare un fel de a-i crea o iluzie, dar nu este asa, pentru ca tocmai de asta are nevoie. Invatarea responsabilitatii incepe cu asumarea propriilor alegeri.