Pentru copii, mersul la cresa sau la gradinita reprezinta prima mare schimbare din viata, iar succesul depasirii acestui „hop” depinde, in cea mai mare masura, de tine

Pe toata perioada sarcinii, copilul este parte din trupul viitoarei mamici. Mama simte cum creste si tresare de bucurie la fiecare miscare. Dupa nastere, mamele sunt coplesite de noutatea experientei, si toata grija si atentia raman concentrate asupra bebelusului, pentru urmatoarele cateva luni de zile. Treptat, intervin si alte persoane in viata copilului, insa tot mama ramane cea care stie intotdeauna perfect ce e bine pentru puiul ei. Tatal, bunicii sau bona preiau o parte din griji, in limita timpului disponibil si cat sa mai permita si mamei cate un scurt ragaz. Abia intoarcerea mamei la serviciu si lasarea copilului in grija bunicilor, a bonei sau a educatoarelor de la cresa sau gradinita este prima despartire cu adevarat importanta.
Pregateste-te pentru schimbarea care urmeaza
Da, tu esti prima care trebuie sa se pregateasca pentru aceasta schimbare. Fie ca este vorba de cresa sau gradinita, pe langa toata alergatura pe care o presupune procedura de inscriere, este foarte important sa te impaci cu gandul ca ai facut cea mai inteleapta alegere, pentru binele copilului tau. Probabil ca nu mai este o noutate faptul ca exista o legatura subtila intre starile mamei si manifestarile copilului. Asa ca cea mai mica neliniste a ta si orice framantare sufleteasca se va face resimtita si-i va induce o stare negativa, uneori pana la refuzul de a coopera.
Pregateste-l si pe el pentru schimbare
Intai de toate, trebuie sa te asiguri ca ai un copil apt pentru gradinita. Formeaza-i acele deprinderi care sa corespunda programului si cerintelor acestei institutii. La gradinita, copiilor li se cere sa se poata descurca singuri la toaleta, sa poata manca singuri si sa aiba deja un vocabular care sa le permita sa inteleaga si sa se faca intelesi atat in raport cu educatoarele, cat si cu ceilalti copii. Pentru ca activitatea zilnica se va desfasura dupa un program bine stabilit, cu mesele servite la ore fixe, ar fi de folos sa-ti inveti copilul cu o oarecare disciplina in aceasta privinta, precum si cu somnul de dupa-amiaza, in masura in care se poate. La fel de util este si exercitiul interactiunii sociale. Un copil sociabil se educa prin favorizarea contactului cu cat mai multi adulti si copii, pe care-i poate intalni prin vecini, in parc sau in vizite. In cazul in care descoperiti mai multe locatii la fel de atractive, puteti vizita impreuna gradinitele respective. Ar fi bine daca si copilul ar putea sa aiba un cuvant de spus si sa aleaga dintre variantele propuse. Cel mai indicat este sa incepeti aceasta pregatire cu un an inainte, ca sa faceti aceste tatonari intr-un ritm lejer. Mergeti impreuna la cumparaturi si alegeti ghiozdanelul, incaltamintea, pijamalele, tot ce va fi dedicat gradinitei. Inscrierea in aceeasi gradinita cu un copil cunoscut este, in mod evident, de mare ajutor. Daca nu reusiti acest lucru, incercati sa intrati in legatura cu parintii care si-au inscris copiii la aceeasi gradinita. Cateva intalniri intre copii inainte de inceperea gradinitei vor contribui la crearea unui context favorabil, pentru ca vor aduce o doza de familiaritate noului mediu. De asemenea, incearca sa-i starnesti curio zitatea si sa-i orientezi imaginatia intr-o directie pozitiva: jucati va „dea gradinita”. Incurajarile de care are nevoie sunt de tipul: „Acum esti suficient de mare si de istet incat sa poti merge la gradinita”, „La gradinita, copiii au ocazia sa se joace impreuna cat timp parintii lor sunt la serviciu, ca sa nu ramana singuri acasa...” sau „La serviciu castigam bani si o sa-ti putem cumpara mai multe jucarii...”, „Am incredere ca esti pregatit/a sa ai si tu serviciul tau, care este gradinita...”. In acelasi sens, mai poti face afirmatii precum: „La gradinita se gasesc cele mai interesante jocuri si jucarii” sau „Educatoarele stiu cele mai frumoase jocuri, cantecele si povesti pentru copii”.
Antreneaza-l din timp
Pentru ca si copilasi mai mari de 3 ani pot sa experimenteze frica produsa de absenta parintilor, e bine sa il obisnuiesti, din timp, cu absentele tale ocazionale.
Ofera-i sprijin si afectiune
Este posibil sa inceapa sa aiba cosmaruri, sa se trezeasca noaptea plangand sau sa faca pipi in pat. Daca sunt deja obisnuiti sa doarma singuri, copiii au nevoie doar de confirmarea ca se bucura in continuare de toata grija si atentia parintilor. Poti sa-i spui povesti frumoase, sa astepti pana adoarme si sa-i dai asigurari ca, desi vei dormi in continuare in patul tau, vei veni imediat daca te cheama sau ca are permisiunea sa vina la tine cand se trezeste. Vorbeste-i cat mai mult despre partile bune, dar asculta si toate nemultumirile pe care le exprima. Daca iti povesteste ca si alti copii plang, te poti folosi de acest lucru ca sa subliniezi ca au nevoie de consolare: „Ajuta-i tu sa nu mai planga, explica-le ca este serviciul vostru, ca aveti noroc cu asa o gradinita frumoasa si o educatoare draguta, in loc sa ramaneti singuri acasa in timp ce parintii sunt la serviciu...”! Se poate intampla ca o perioada sa se dea in spectacol in fiecare dimineata. Se va impotrivi si va refuza, se va agata cu disperare de tine si ti se va parea ca educatoarele te pacalesc cand iti spun ca, dupa ce pleci, se linisteste. Incearca sa nu prelungesti prea mult despartirile de dimineata, sa fii relaxata, hotarata, fara sa ridici tonul sau sa faci gesturi brutale. Daca ajungeti sa plangeti dimineata „cot la cot”, iar momentul despartirii capata proportii coplesitoare, atunci merita incercat sa-l duca altcineva la gradinita, macar o perioada.
Numai bine despre gradi...
Nu-l ameninta si nu-l speria in niciun fel cu lucruri care tin de gradinita, ci incearca sa lauzi, ori de cate ori ai ocazia, ceea ce se intampla acolo.

Intelege si accepta-i motivele de nemultumire
Chiar daca inceputul poate parea promitator, pe parcurs este foarte po si bil, totusi, sa intervina dificultati de adaptare. Majoritatea copiilor isi ex prima, intr-o forma sau alta, refuzul de a mai merge la gradinita dupa primele zile. Acest refuz dureaza circa doua saptamani si nu e obligatoriu sa apara din prima zi. Este suficient sa planga un copil ca sa-i contamineze si pe cei mai linistiti Pe acest fond, tot contextul capata o conotatie negativa. Intr-o singura zi, copilul poate sa-si piarda tot entuziasmul pe care l-ai alimentat cu luni de zile inainte. Dupa ce afli motivele de nemultumire, mergeti si discutati impreuna cu educatoarea despre eventualele probleme, incercand sa gasiti o cale de a imbunatati situatia. Spre exemplu, daca somnul de dupa-amiaza este problematic, incercati sa propuneti o solutie care sa valorifice acel interval de timp, fara sa deranjeze copiii care dorm. In timpul alocat somnului, se pot organiza alte activitati in liniste, cum ar fi sa deseneze, sa se joace sau sa asculte o poveste. Pe masura ce incep sa resimta discrepantele fata de atentia primita acasa, frustrarea copiilor creste. E lesne de inteles ca dintr-o data primesc mult mai putina atentie, si dorintele inceteaza sa mai fie porunci, iar poftele nu se mai satisfac la minut. Uneori, apar diferente fata de cerin tele din familie, ceea ce duce la aparitia unor confuzii. Pe fondul confuziei se dezvolta nesiguranta, uneori si negativismul infantil, comportamentele explozive si reactiile de protest. Daca solicitarile sunt contradictorii, este de datoria ta sa mentii o legatura stransa cu educatoarea, ca sa-i asiguri copilului o educatie coerenta. Este nevoie de rabdare si consecventa pentru a asigura asimilarea corecta a unor reguli si valori care sa se aplice atat la gradinita, cat si in familie. Desi acomodarea se produce treptat, manifestarile au o inertie proprie, asa ca e posibil sa fie din ce in ce mai rau, si apoi totul sa se linisteasca dintr-o data, ca prin minune. Nu te panica daca zile in sir plange si se impotriveste, pentru ca intr-o buna zi, din senin, te poate surprinde cu o schimbare radicala in bine. Important este sa te mentii ferma pe pozitii si sa nu cedezi la primele proteste. Arata-i ca intelegi cat ii este de greu si ca are tot sprijinul si toata increderea ta ca va reusi sa se obisnuiasca, pentru ca nu exista drum de intoarcere, toti copiii merg la gradinita. Daca totusi manifestarile persista mai mult de o luna si nici la gradinita nu se linisteste pe parcursul zilei, este de luat in calcul si varianta amanarii cu un an.
De dragul beneficiilor...
Gradinita confera o largire a sistemului de relatii. Aici se imbogatesc si se diversifica primele relatii sociale, se experimenteaza noi limite in raport cu alti adulti, precum si cu copii de varsta apropiata. In cadrul acestor grupuri, regulile si consemnele sunt mai usor de acceptat si le asimileaza trep tat, devenind din ce in ce mai putin frustrante si coercitive. Gradinita vine si in intampinarea potentialului de dezvoltare intelectuala si pregateste intrarea in scoala, cu un set de cunostinte si deprinderi utile si necesare.
In ce fel este gradinita traumatizanta
Cresa si gradinita raman solutiile cele mai viabile atunci cand parintii sunt nevoiti sa se descurce singuri si intoarcerea la serviciu nu mai poate fi amanata. Desi cu gandul inca acasa, mama se intoarce la ceva familiar, la stilul de viata obisnuit de dinainte de nastere. Pentru copil, insa, este prima schimbare de macaz. Se schimba mediul, persoanele si regulile, intr-un cuvant, „decorul”. Pentru a evita suprasolicitarea, inceputul gradinitei nu trebuie sa se suprapuna cu nicio alta schimbare majora din viata copilului, precum aparitia unui frate, divortul parintilor sau schimbarea domiciliului. E important sa se evite orice afirmatie de tipul: „Las’ c-o sa vezi tu la gradinita...”, care va face copilul sa se simta amenintat de aceasta perspectiva. Din cauza solicitarilor diverse pe care le presupune gradinita, uneori copiii manifesta tulburari de somn sau de comportament. Despartirea de mediul familial si, mai ales, de mama provoaca o suferinta puternica, si copiii mai sensibili pot dezvolta chiar forme de anxietate. De exemplu, anxietatea de separare se manifesta prin reactii de protest: refuzul de a manca sau de a dormi singuri, imbolnaviri repetate si negativism. Pe langa frustrarea de a nu mai fi in centrul atentiei si solicitarea psihica, copiii se tem instinctiv ca vor fi abandonati. Desi la trei ani nu au inca notiunea timpului, este important sa se respecte o oarecare rutina. Evitati sa intarziati, daca s-a obisnuit sa plece printre primii. Reperele temporale sunt totusi date de program si de cursul evenimentelor, asa ca este indicat sa fie bine stabilite orele pe care le poti respecta. Unii recomanda programul scurt, astfel incat copiii sa plece acasa la pranz in primele saptamani. Poate fi o solutie, daca exista posibilitatea de a mentine acest program, macar in primul an.