Generatoare de mari conflicte si numeroase controverse, libertatea în doi este, totusi, o discutie care apare în orice cuplu, mai devreme sau mai tarziu

Cate bordeie, atatea obiceie” – asa zice o vorba înteleapta. Se aplica si cand vine vorba despre problema spinoasa a libertatii într-o relatie de cuplu. Pentru ca, de cele mai multe ori, ce e regula de aur pentru unii nu numai ca nu se aplica, dar nici nu intra în discutie pentru altii. Si e normal sa fie asa, daca ne gandim ca fiecare cuplu e diferit si ca în fiecare cuplu sunt doua persoane diferite, unice si irepetabile. Si totusi, vine un moment în orice relatie în care libertatea e pusa pe tapet. Ce se întampla atunci?
Un drum cu dublu sens
Daca ne punem ochelarii moralisti, libertatea este ceva de dorit si de asteptat într-o relatie echilibrata, între doua persoane mature. Dar asta e doar teorie. Repede, sa ne dam jos ochelarii moralisti, înainte sa ne apara un rid de neîncredere în dreptul sprancenei stangi. De fapt, fata de libertatea în relatii avem o atitudine de ambivalenta: e ceva ce ne dorim, ceva care suna bine.
Dar si mai bine ar fi daca ai avea tu libertatea si el te-ar iubi asa libera si minunata cum esti, fara sa simta nevoia sa fie si el liber, nu? Pentru ca, de ce sa nu recunoastem, iubirea implica si sentimentul posesiunii în doze mai mari sau mai mici. Si e si normal sa fie asa – altfel lucrurile nu ar merge „conform planului”. Asa ca libertatea e un concept care suna bine, – dar e atat de complex si are atatea nuante, încat aproape ca e nevoie de un desfasurator atunci cand vorbim despre asta cu partenerul nostru. E important ca, atunci cand aveti discutia despre libertate, sa porniti de la ce înseamna „libertate” pentru fiecare dintre voi. Pentru ca daca veti avea o discutie folosind cuvantul respectiv si pentru el libertate înseamna timp liber petrecut separat, iar pentru tine libertinaj, e clar ca fiecare va întelege altceva din discutie. Asadar, porniti de la propriile viziuni asupra libertatii. Nu e chiar cel mai usor lucru din lume pentru ca (soc!) mai mult ca sigur ca aveti viziuni diferite asupra subiectului. Totusi, vestea buna e ca este posibil sa fie un concept negociabil pentru fiecare dintre voi; iar daca nu e, cel mai bine e sa afli de asta din timp. Dar pana la finaluri mai mult sau mai putin dramatice sa trecem putin în revista lucrurile esentiale despre ceea ce presupune libertatea în relatiile de cuplu.
Sufocarea dauneaza grav sanatatii
De-a lungul timpului, in cuplu apar compromisuri, renuntari si constrangeri, insa atunci cand acestea se transforma in "inchisoare", pana la despartire nu mai e decat un pas.
Solo de chitara
A acorda libertate presupune sa fii liber. Altfel, nu e decat un demers frustrant sa îl eliberezi pe celalalt, în timp ce tu esti legata „si de maini si de picioare”. Plus ca, la un nivel metaforic, nici nu ai cum sa îl eliberezi pe celalalt, daca tu esti ocupata cu propriile tale lanturi. Asa ca, primul pas spre libertatea în cuplu este libertatea individuala. Dar si acesta e tot un concept frumos si stralucitor, numai bun de pus pe un piedestal. Problema e ca viata nu se petrece prin muzee, pe piedestale. Si libertatea individuala trebuie adusa la un nivel cat se poate de concret. Sigur ca drumul de pe piedestal si tocmai pana jos în viata reala nu neaparat scurt; si de cele mai multe ori, nu e nici placut, dar e absolut necesar sa faca parte din viata ta si sa nu fie doar o piesa de muzeu cu care te mandresti, dar pe care nu o simti de fapt a ta. Asadar, ca sa coboram din corcodusul metaforic si sa ne pozitionam mai teluric, ca sa obtii libertatea individuala foarte posibil sa suferi. Apoi, ca suferinta sa aiba totusi un sens, ea trebuie integrata în ceva mai concret, cum ar fi niste indicii ca esti „liberata”.
Passo doble
Abia dupa ce libertatea ta e sadita, cultivata si chiar putin rasarita din pamant (nu se întampla peste noapte) poti sa începi sa te gandesti la a oferi libertate la randul tau. De fapt, daca libertatea ta a dat rod, orientarea spre a oferi libertate va veni de la sine, pe nesimtite, ca o noua atitudine fata de lume si fata de viata. Si în contextul unui cuplu în care putina posesivitate e de asteptat, lucrurile pot fi

negociate, asa cum aminteam mai la început. Evident, exista riscuri. Un scenariu include posibilitatea ca partenerul tau sa refuze libertatea: e mult mai sigura situatia în care alegi ruta sigura si nu faci ceea ce vrei de fapt – traiesti o viata fara riscul de a descoperi ceva despre tine care ar schimba cursul lucrurilor, poate chiar natura relatiei. Si atunci vei refuza libertatea – de frica. Un alt scenariu este ca libertatea sa fie nu numai acceptata, ci si luata foarte în serios. Asta înseamna ca îti asumi un nou risc – celalalt sa accepte „cartea verde” pe care i-o acorzi si sa calce stramb. În fond, nici aici nu e nimic gresit; desi, aparent iesi în pierdere, de fapt poate iesi în castig – acela de a-i fi dat persoanei de langa tine libertatea de a fi ea însasi si ca ai aflat la timp daca tu vrei sau nu sa accepti un astfel de comportament. Face parte din a-ti asuma riscuri. Dar daca esti cu adevarat libera, vei trece si peste asta. Cea mai mare ezitare în exercitarea libertatii vine tocmai din faptul ca opusul iubirii nu e ura, asa cum se crede; opusul iubirii e frica. Iar libertatea personala si în doi exact asta face: dizolva frica – atat cat este lasata.
Semnele libertatii
Un prim indiciu ar fi acela al acceptarii. Asta înseamna ca daca ai ajuns la nivelul de libertate individuala, esti în stare sa accepti orice ar veni din afara ta ca pe ceva care nu depinde de tine exclusiv, care are alte mecanisme si ratiuni de a exista. Atentie, a accepta nu este a tolera. A accepta ce vine din afara înseamna si bune si rele. Pentru ca atunci cand lansezi o propunere partenerului tau, el poate foarte bine sa accepte sau sa refuze – si asta are sau nu legatura cu tine. Stii ca nivelul tau de acceptare e unul bun atunci cand nu iei personal un refuz. Cand totul e la locul lui în ecuatia libertatii tale, nu ai nevoie sa te gandesti de doua ori daca ce faci tu e bine – nu mai ai nevoie de confirmare la fiecare pas – acesta ar fi un al doilea indiciu; un al treilea indiciu ar fi acela ca îti asumi responsabilitatea pentru fiecare lucru pe care îl faci, chiar daca asta înseamna ceva care nu e neaparat acceptat sau aprobat de toata lumea. Stii exact ce vrei si nu îti refuzi nevoia de a petrece un timp singura într- o zi daca asta simti. Respectarea propriilor nevoi fara a-i deranja pe altii e un al patrulea indiciu. Desi pare un lucru simplu, alegerea între a fi atenta la nevoile tale si a le pune deoparte pentru mai tarziu e cruciala. E ca si cum ai alege între un pumn strans care simbolizeaza rezistenta ta la propriile nevoi – cauzeaza doar tensiune si nu multumeste pe nimeni – si o palma deschisa care ar semnifica deschiderea la împlinirea propriilor dorinte. În acest din urma in caz, observi si tu ca: 1. dispare tensiunea cauzata de strangerea pumnului si 2. se deschid o serie de alte posibilitati. Evident, daca tu esti împacata cu tine si împlinita, automat vei fi mai toleranta fata de ceilalti. Empatia este urmatorulm indiciu al libertatii individuale. Asta înseamna ca îti e mult mai usor sa te pui în pielea altuia si sa întelegi ca el are un moment prost (chiar daca tu în timpul asta vroiai sa mergi la film).
Testul de libertate
Daca vrei sa-i verifici „increderea” in tine, anunta-l ca organizezi o iesire de weekend la mare
cu prietenele. Indiferent de reactie, iti uram sa ai parte de vreme frumoasa pe litoral.