Modulatia din voce, coada unei priviri, o adiere straina. Stii ca se întampla ceva cu el. Minciuna iese întotdeauna la suprafata

E considerata de unii o bine cuvantare si de altii un adevarat blestem, dar intuitia femini na rareori da gres cand vine vorba despre (sur)prins barbatul cu o minciuna. Cand îti vine randul sa descoperi ca el umbla cu cioara vopsita, aproape imediat prima senzatie e de respingere, parca nu ai vrea sa ai intuitia a ceea ce se întampla. Dar deja e prea tarziu, îndoiala a încoltit. Ce te faci, ca orice ar fi, vei trai cu îndoiala ca el poate nu e onest cu tine. Si atunci încep jocurile, testele, ba nuielile. Totul culmineaza cu confruntarea. Asadar, el te minte. Tu ce faci?
De ce mint ei?
Deja am stabilit faptul ca barbatii mint pentru ca e în natura lucrurilor; totusi, asta s-ar putea sa nu prea „tina” în tribunalul relatiei voastre ca proba suficient de solida. Asa ca am adus aici cele mai des întalnite motive pentru care partenerul tau spune minciuni. Depinde de tine sa sanctionezi si sa amendezi minciunile dupa cum crezi de cuviinta; nu uita sa iei în considerare si „cazierul” lui la capitolul adevar sau minciuna. Pentru ca li se pare normal. Înca de la varsta pubertatii, toate actiunile barbatilor sunt îndreptate într-o unica directie: cum sa le convinga pe femei ca ei le merita atentia. Si, pentru a îndeplini acest scop, au aflat ei, baieti fiind, si au dus sfatul asta pana la varsta adulta - e acceptabil sa si minti.
Pentru iluzia libertatii cand se simt constransi. Barbatilor le place sa creada ca ei detin controlul si puterea nu numai într-o relatie, dar si în ceea ce priveste viata lor. Asa ca, atunci cand simt ca sunt controlati si se simt constransi în relatia de cuplu, vor spune minciuni care, macar simbolic, îi fac sa creada ca detin controlul.
Pentru a te „proteja”. Oricat de cliseu ar suna asta, majoritatea barbatilor care mint o fac cu... buna intentie. Ei cred ca daca ai auzi adevarul gol-golut s-ar putea sa nu îi faci fata sau sa nu întelegi situatia si sa „faci caz”. În traducere libera, le e teama de reactia pe care ai putea sa o ai si, decat sa o înfrunte, prefera sa înfloreasca adevarul. Si asa minciuna nu e ceva condamnabil, nu? Pentru ca toata lumea face asta. Cumva, la nivel de societate, a devenit de la sine înteles ca adevarul trebuie cosmetizat. Tine de bunul-simt si cine nu face asta e un insensibil. Unde mai pui ca în acerba competitie masculina, barbatii sunt cu ochii pe ce fac alti barbati de succes si se pare ca, daca unul minte, ceilalti se vor simti îndreptatiti sa o faca. Si, pana la urma, unele minciuni frumoase sunt uneori atat de dorite de noi, femeile...
Cu ochii pe el...
Daca ai ajuns sa-l urmaresti prin cele mai neasteptate locuri, e clar ca aveti o mare problema de incredere in cuplu. Ar trebui sa te gandesti de doua ori inainte sa cazi in ridicol. Adevarul e ca barbatii mint Adevarul e ca barbatii mint mult. Adevarul trist e ca barbatii mint prost. Tragedia e ca, atunci cand barbatii mint, femeile afla. E cumva în natura lucrurilor, pentru ca barbatii vor sa iasa basma curata din orice situatie, în timp ce femeile sunt antrenate de vreo doua sute de mii de ani sa sesizeze orice schimbare pe chipul uman - în principiu pentru a putea întelege nevoile copiilor lor, dar „calitatea” asta s-a extins. Minciunile au numeroase scuze, scopuri, forme si grade de gravitate. Totusi, cand partenerul tau te minte chiar si în cele mai banale privinte ti se aprin de beculetul îndoielii si nu vei mai avea pace pana in momentul confruntarii. Un motiv pentru care barbatii mint este acela ca vor sa evite un scandal - poate fi doar perceput ca amenintare potentiala sau folosit ca si scuza daca sunt prinsi cu ocaua mica. Adevarul e ca un barbat minte atunci cand nu vrea sa se complice; de asta, nici minciunile lor nu sunt, de regula, prea complicate. Asta în afara de cazul mincinosilor patologici (cunoscuti si sub numele de mitomani), unde lucrurile stau cu totul altfel. De fapt si de drept, barbatii au nevoie disperata sa minta: cineva trebuie sa o faca pentru ca relatiile amoroase sa se întample - altfel, perspectivele, creierele si anatomiile noastre atat de diferite nu ar avea nicio sansa sa ne uneasca.

Ce te faci?
Probabil ca, daca l-ai prins cu o minciuna majora, care era non negociabila înca de la primele acorduri ale relatiei, lucrurile sunt destul de transante. În mod paradoxal, femeile sunt mai îngrijorate de minciunile mici sau de lucruri care nu sunt atat de importante, tocmai pentru ce ar putea sa însemne de fapt. Cand esti confruntata cu o minciuna gogonata sau prea mica pentru a conta, reactia fireasca e uimirea - si asta te dezarmeaza. Nu mai stii bine ce sa crezi exact; poate e doar o prostie careia nu trebuie sa îi dai importanta. Poate doar ti s-a parut ca te-a mintit. Dar apoi, abia cand te-ai linistit, mai faci o încercare timida gandindu-te sa îi mai dai o sansa la onestitate - si tocmai atunci te loveste iar cu minciuna si reapare golul în stomac pe care îl stii atat de bine si te doare. Si iar ai ajuns de unde ai pornit.
Si daca ai de-a face cu baronul de Munchhausen in persoana?
Poti sa pornesti o discutie si, da, poti sa îl confrunti. Dar adevarul e ca nu prea mai conteaza ce se întampla în dialogul respectiv. Deja jocul se poarta la un nivel mai jos, între încrederea ta în el care începe sa scada si chiar scade cu fiecare „dovada”, si încrederea lui în el însusi, care începe sa se clatine. Si de asta el va cauta sa îsi restabileasca pozitia ones ta în fata ta - si nu prea gaseste alta solutie decat mentinand povestea initiala, cusuta cu ata alba, în timp ce tu, la suprafata te zbati în argumente logice, iar pe dinauntru esti complet disociata si consternata. Si, în fond, sunt doar doua lucruri pe care o femeie le poate face în situatia asta: sa creada ca e ceva fundamental gresit în legatura cu ea - si atunci le va învinovati si le va urî pe toate femeile, inclusiv pe ea însasi sau ii va dispretui pe toti barbatii. Si, ca alegerea sa fie mai usoara, e posibil sa apeleze la vechile modele parentale si la tot ce a învatat despre minciuni, femei si barbati în copilarie.
Marea confruntare!
L-ai prins cu mata in sac? Daca il confrunti cu probe incontestabile si el continua sa nege, e clar ca iti insulta intelectul. Cine se crede?
Cuvinte inselatoare
Conform unui studiu realizat de doi doctoranzi de la Universitatea Metodista de Sud (preluat de pe psychologytoday.com) exista patternuri de limbaj care sunt folosite cu precadere într-un discurs mincinos: Mincinosii folosesc mai rar persoana întai în discursurile lor. Astfel ca daca auzi multi de „eu” si „al meu” e foarte posibil sa nu fie vorba despre un discurs mincinos, ci, în cel mai rau caz, despre un egocentric. De asemenea, vor lipsi din discursul unui om mai putin onest cuvinte din vocabularul emotional, cum ar fi „suparat”, „trist” , „furios”, etc. Acestea sunt mai rar întalnite cand cineva vrea sa îti vanda gogosi. E un pic prea riscant sa joace pe un teren asa de alunecos. Alte cuvinte-cheie sunt si cele din registrul cognitiv, de genul „îmi dau seama”, „înteleg”. Totusi, daca are veleitati de actor, s-ar putea sa nu mai fie asa de sigur.
Cuvintele de excludere cum sunt „mai putin...” sau „fara” sunt de asemenea evitate, de regula, de cei care vor sa ne spuna o minciuna. Si asta tot din comoditate: e mai complicat sa negi o negatie, decat sa afirmi ceva, fie si fals.