Daca vrei un cuvant existent în vocabularul oricarei femei care se respecta si care-l poate pune pe fuga chiar si pe cel mai onorabil barbat, nu cauta mai departe de cuvantul care începe cu „r” si se termina cu „esponsabilitate”

Adesea, asumarea responsabilitatilor echivaleaza, în mintea majoritatii oamenilor, cu încheierea perioadei de „miere” dintr-o relatie. Odata ce îndragostirea si fiorii ei s-au dizolvat, altceva trebuie sa le ia locul; cel mai frecvent, acum apare formula magica, recunoscuta sub denumirea de „asumarea responsabilitatii”. De obicei, o astfel de decizie are doua consecinte probabile: asumarea sau fuga. Cum sa faci ca sa îti cresti sansele pentru prima varianta de raspuns? Cand si cum e bine sa pui problema, ce sa nu faci si cum sa reactionezi... responsabil?
Dragostea dureaza 15 luni
Nici macar trei ani, spun cercetatorii newyorkezi, care au observat ca dovezile de iubire dispar treptat, in primele 15 luni de relatie
Locatia si momentul
Tema asumarii responsabilitatilor este una dintre acelea pe care nu poti sa le abordezi la micul dejun, langa cana cu cafea si ziarul de dimineata. Discutia (cu „ D” mare) trebuie avuta în anumite contexte, momente si doar dupa ce ati trecut prin cateva stadii ale relatiei. Altfel, risti sa te trezesti singura, neconsolata si vinovata, fiindca ai atins tema delicata a asumarii responsabili tatii prea devreme. In caz ca te îndoiai, barbatii sunt fiinte sensibile - ei bine, sensibile la unele subiecte, cel putin. Iar responsabilitatea e unul dintre acele subiecte. Asa ca un bun argument pentru decizia de a avea sau nu discutia este chiar stadiul relatiei. Sa nu uitam ca spectrul responsabilitatilor variaza de la a nu uita de întalnirea voastra de duminica dimineata la a si strange vasele murdare si pana la a vrea sa te ia de sotie. Pentru fiecare moment definitoriu al relatiei exista un nivel corespunzator al asumarii responsabilitatii. Daca vei încerca sa grabesti lucrurile - gen discutia despre cati copii veti avea - de la a treia întalnire, nu te mira cand el va grabi pasul si va „uita” sa te mai sune. Oricum, cu cat relatia este mai la început, cu atat e mai bine sa te feresti de discutii serioase si promisiuni; si asta nu e valabil doar pentru el, ci si pentru tine. Mai bine rezuma-te la a verifica singura daca se tine sau nu de promisiuni si cat de mult e dispus sa îsi asume responsabilitati, fara sa îi ceri tu asta în mod expres: spune-i, de exemplu, ca nu e nevoie sa te conduca acasa - daca va insista, probabil ca simte ca e de datoria lui sa o faca... sau poate vrea doar sa vada daca îl inviti sau nu la tine.
Strategii care dau gres
Vrei sa fii altfel decat majoritatea femeilor care încearca sa îsi implice partenerii fara succes? Atunci evita sa:
Cicalesti, santajezi, plangi. Astfel de comportamente sunt repede clasificate de barbati ca strategii comune tuturor femeilor, care doar par ca îi conving. De fapt, solutia lor e temporara, pentru a te reduce la tacere sau pentru a îti opri lacrimile. Ei cred ca sunt trucuri ieftine si le/te vor trata ca atare.
Ameninti. Asta e deja un comportament agresiv, care pentru ei intra în categoria masculinului. Ceea ce fac barbatii cand vad agresivitate la o femeie este sa raspunda la fel sau sa se îndeparteze, niciunul dintre cele doua comportamente nefiind asociat cu ceea ce presupune relatia de cuplu.
Te victimizezi. În momentul în care te postezi în rolul de victima, risti sa te si complaci. E un joculet periculos, pentru ca poti ajunge sa îti doresti atat de mult compatimirea altora, încat sa împingi inconstient limitele unor situatii ca sa pari mai martira decat esti. Cu alte cuvinte, sa te afunzi în rolul pe care ti l-ai ales singura.
Riscul e proportional cu castigul
Regula e simpla: daca nu risti nimic, nu castigi nimic, dar, la fel de bine poti pierde totul. De aceea e indicat sa analizezi foarte bine situatia înainte de a îi cere sa fie responsabil fata de tine. Ceea ce trebuie sa tii minte ca pe o regula de aur este ca nu poti determina pe cineva sa îsi asume responsabilitati pe care nu vrea sa si le asume. Nu e vorba de nicio scamatorie, santaj sau întoarcerea mainii la spate - astea sunt solutii provizorii, care dau gres pe termen lung. Cel mult, poti sa îi oferi partenerului tau sansa de a îsi asuma responsabilitatea. Nu-i poti cere cu vehementa si nu-l poti obliga. Trebuie sa fii cat mai abila si sa îti iei precautii din timp. Astfel ca, daca nu ai discutat asta de la începutul relatiei, nu e prea tarziu nici acum. Joaca cu cartile pe masa: asta înseamna ca daca vrei ceva, formuleaza cererea respectiva, tatoneaza terenul si vezi cam „pe unde e el” cu subiectul respectiv. Îti vei face o idee destul de clara daca merita sau nu sa abordezi deja subiectul care te framanta.

Totusi, nu te astepta ca el sa recepteze din zbor si doar din aluzii ce vrei tu de la el. Chiar daca asta e cazul si el banuieste cam ce vrei, pana nu îi vei spune pe bune ce doresti, el nu va întreprinde nimic în acest sens. Si nu din alt motiv decat... conservarea energiei. Nu-mi spune ca nu ai observat ca, de obicei, femeile sunt cele care tind sa
depuna mai mult efort pentru... ei bine, orice.
Umbla paharul cat mai gol!
Asta înseamna sa nu mai lasi toate acele nimicuri sa îti umple paharul suportabilitatii zi dupa zi, saptamana dupa saptamana. Nu e sanatos nici pentru tine si nici pentru el - stii bine ca e doar o chestiune de timp pana cand vei rabufni asupra lui pentru toate acele lucruri pe care nu le-ai spus la timp. Rezultatul? Consternarea partenerului tau care, în timp ce încearca sa te calmeze, va adauga înca o trasatura „tipica” profilului tau feminin. Asa ca, mai bine, nu lasa paharul sa se umple: goleste-l sau varsa-l intentionat periodic, fie ca asta înseamna sa-ti canalizezi energia negativa într-un sport, fie ca mai provoci mici conflicte cu partenerul. E mai bine sa spui ce ai de spus pe moment - timpul are efectul acumularii acidului într-o sticla cu dopul bine pus, pe care o agiti din cand în cand. Nu prea ai vrea sa fii în preajma ei cand se elibereaza presiunea; el de ce ar vrea?
Nucleul celulei de baza
Daca nu se cladeste pe un set de responsabilitati, o relatie nu are cum sa reziste mai mult de perioada de indragostire.
De la egal la legal
Nu e nicio noutate ca vrei egalitate: te astepti sa fii tratata ca o partenera si nu îti doresti sa fii perceputa ca fiind mai slaba. Ai grija, pentru ca roata se învarteste în ambele sensuri: nu poti pretinde acum ceva ce nu ai cerut de la început si nu poti pretinde ceva fara sa îti asumi si tu unele responsabilitati. Pe sistemul „nu face ce altuia nu-i place”, nu e corect sa te razgandesti. Daca la începutul relatiei tu erai cea care robotea în bucatarie, asigurandu-te ca el nu misca mainile decat pentru a folosi cutitul si furculita, ba, mai mult, îi dadeai peste maini daca cumva vroia sa taie si el un morcov, acolo, nu e corect sa îi pretinzi acum, îmbufnata, ca nu esti bucatareasa lui personala. Nu e corect si nici logic pentru el sa se întample asa. Din punctul lui de vedere, asta intra la categoria „tertipuri feminine” si, nu îti face griji, îti va scoate ochii cu asta cu proxima ocazie. Mai bine fii sincera cu el de la început - daca stii ca îti place sa fii ajutata în bucatarie, nu-i ascunde. E mai corect si te scutesti de o gramada de explicatii si momente penibile ulterioare. Cum ti-ar placea ca el sa te surprinda, dupa catva timp, cu parerea ca femeile nu trebuie sa aiba o alta cariera decat cea de mama si sotie?
Timpuri noi pentru „noi”
Nu spune nimeni ca e usor. De fapt, daca stai bine sa te gandesti, probabil ca e mai greu pentru generatia asta de femei si barbati decat a fost pentru cele dinainte sau decat va fi pentru urmatoarele. În primul rand, trebuie sa-ti dai seama ca „înainte” nu era asa: parintii vostri nu s-au confruntat cu situatia de a avea cariere amandoi. Locurile si rolurile erau mai clar definite si stabilite. Între timp, alocarea responsabilitatilor s-a schimbat. Nu mai e clar ca femeile stau acasa cu copiii, si barbatii aduc banii. Acum, lucrurile sunt mult mai nuantate si aproape ca fiecare cuplu isi stabileste propriile sale reguli in acest sens. De fapt, asta e si ideea de baza: stati jos si discutati aspectele privind responsabilitatea care tin de cuplul vostru, nu doar pe cele referitoare la cum sa va petreceti timpul sau unde sa mergeti în vacanta. Important e sa va simtiti confortabil cu rolurile si sarcinile pe care le împartiti, chiar daca înseamna sa treceti sau nu peste ceea ce dicteaza societatea ca fiind specific feminin sau specific masculin. Alegerea e a fiecaruia.
Sunt si ai lui
Ar trebui sa-l „incurajezi” sa se implice mai mult si mai des in educarea si cresterea copiilor.