Controversa, lacrimi si dramatism. Nimic nu e precupetit în jocul numit dragoste. Doamnelor si domnilor, în rolul principal - gelozia!

E foarte posibil ca oricine a fost vreodata îndragostit sa îsi fi pus problema geloziei. La fel de probabil e ca nimeni nu a reusit sa rezolve problema si sa o claseze ca fiind sau nu utila într-o relatie. Si asta pentru ca gelozia e, mai mult decat orice, o ecuatie personala: înseamna ca pentru unii functioneaza, pentru altii deloc. Totusi, toate experientele cu gelozia se întalnesc undeva la mijloc. Si aici e teritoriul pe care îl vom explora mai departe.
Relatia dintre iubire si gelozie
...e una cu nabadai. Ca sa ajungem la natura reala a acestei relatii si înainte de a stabili daca e o relatie sanatoasa sau nu, trebuie sa raspundem la urmatoarea întrebare: de ce crede toata lumea ca gelozia e strans legata de iubirea adevarata? E o idee raspandita în inteligenta populara, care circula de mult timp si care e în mare masura falsa. Mitul nr. 1: iubirea adevarata nu exista fara gelozie. Lucrurile stau în felul urmator: experienta îndragostirii e primul pas în relatia de dragoste. În aceasta prima etapa se întampla un fel de fuziune între parteneri - asta explica de ce partenerii sunt nedezlipiti, fac totul împreuna, sufera cand sunt despartiti chiar si cateva ore etc. Dupa ce îndragostirea trece (pentru ca toate lucrurile bune se termina si ele candva si pentru ca, probabil, altfel ne-am rata alte relatii sociale si profesionale), exista doua posibilitati: fie relatia se consolideaza în ceea ce înseamna iubire, fie se dizolva, pentru ca procesul sa fie luat de la capat cu altcineva. Confuzia care apare îsi are radacinile în încheierea perioadei de îndragostire. Sentimentul care înlocuieste ce urmeaza a fi pierdut este posesivitatea. Cand ai ceva si simti ca începi sa îl pierzi, se poate spune ca experimentezi gelozia. E posibil ca gelozia sa tina doi oameni în relatie? Probabil ca da, mai ales ca lumea dimprejur îi încurajeaza pe cei doi si îi asigura ca e ceva normal sa fii gelos daca iubesti. Si astfel, multe cupluri raman împreuna din motive gresite. De fapt, o relatie de iubire autentica pleaca de la alte premi se. Nu ai cum sa consideri persoana iubita ca pe o posesie - a iubi pe cineva cu adevarat este a îl iubi asa cum e, adica liber. A iubi pe cineva pentru cine este ca individ nu este un act egoist. În schimb, gelozia e bazata pe faptul ca celalalt e considerat proprietate personala. Limitele sunt urate: gelozia morbida e o afectiune psihiatrica, iar libertinajul total nu mai seamana deloc cu ceea ce presupune o relatie de cuplu. Adevarul e undeva la mijloc, pentru ca gelozia nu exclude iubirea. De fapt, gelozia apare atunci cand imaginea de sine are de suferit si se instaleaza nesiguranta unuia dintre parteneri. Atunci cand relatia e traversata de gelozie Gelozia apare cand ai si ti-e frica sa nu pierzi. Nu e ca invidia, cand nu ai si ai vrei sa ai. Sursa geloziei e înscrisa genetic si are legatura cu evolutia speciei. Pentru ca familiile sa existe si sa se puna baza societatii asa cum o cunoastem azi, a fost nevoie de aparitia geloziei ca traire, pentru ca barbatii sa nu împarta aceeasi nevasta, si femeia sa aiba toata protectia, atentia si hrana aduse de barbat doar pentru familia ei. Asa se explica provenienta si manifestarea - destul de biologice - ale geloziei. Intensitatea, durata în timp si instigarea la actiune urca gelozia pe o pozitie destul de înalta în topul trairilor emotionale. Vestea mai putin buna e ca ratiunea si educatia nu conteaza prea mult în cazul geloziei. Asa ca nu scapa de ea oamenii care, teoretic, ar trebui sa fie „deasupra acestor lucruri marunte”. Gelozia se manifesta printr-o serie de comportamente si actiuni, mai simple sau mai complexe, ascunse sau confruntationale, si genereaza un raspuns destul de personal, depinzand în fond si de stilul în care acela care experimenteaza gelozia îsi rezolva, în general, problemele. Daca ai experimentat sau starnesti gelozia, nu ar strica sa afli de ce. Trebuie sa stii ca gelozia se poate instala doar pe un teren propice, care arata cam asa: o personalitate marcata de complexe fie de inferioritate, fie de superioritate,

momente de slabiciune, nesiguranta, neîncredere, dezamagire. Nici tabloul celor care starnesc gelozia nu e mai placut: victimizare, neajutorare, naivitate, sentiment de neadecvare, dorinta de a fi acceptat de catre ceilalti. E foarte posibil ca atractia partenerului fata de o alta persoana sa fie reala sau sa fie imaginara - tot gelozie se numeste si, de fapt, de aici vine adevarata drama - nu poti sa desparti fantezia de realitate si te zbati mereu între vina si dorinta de razbunare. Ambivalenta e ceea ce caracterizeaza cel mai bine gelozia - pentru ca, pe de-o parte, vrei cu tot dinadinsul sa te convingi ca iubesti, pe de alta parte, urasti persoana care te face geloasa. De asta si comportamentul specific geloziei pare haotic si este de neînteles pentru celalalt. Sa nu uitam ca nici partenerul nu e tocmai „nevinovat”-aici e vorba de joculete ale mintii.
Monstruletul cu ochii verzi
Sa ne imaginam iubirea si gelozia reprezentate pe doua linii în spatiu.
Se poate ca aceste linii sa fie paralele la infinit, sa nu se întalneasca niciodata; asta înseamna ca partenerii au încredere unul în celalalt si se cunosc suficient de bine pe ei însisi încat sa nu se îndoiasca de propria lor imagine. Desi poate sa fie cazul ideal, exista si posibilitatea ca unul dintre parteneri sa experimenteze gelozia. Atunci, celalalt va fi evident nemultumit si îl va acuza pe primul de indiferenta, nefacand de fapt decat sa îl îndeparteze pe acesta din urma; Mai exista cazul în care relatia dintre iubire si gelozie este tangentiala. Ipoteza întalnirii geloziei cu iubirea într-un anumit punct al vietii pare, daca nu mai plauzibila, macar mai umana. Momente de slabiciune, de îndoiala, de crestere personala în urma unei schimbari pot aparea in viata oricui, însa depinde de fiecare cuplu cum traverseaza o criza ca asta. Atunci cand gelozia si iubirea se suprapun pana la confuzie, lucrurile nu sunt tocmai fericite. Totusi, te poti întreba de ce mai exista cuplurile în care unul dintre parteneri (sau, în alte cazuri, ambii) este gelos peste masura? Cuplurile „chinuite” de gelozie joaca un joculet pervers; e nevoie de doi pentru tangou, asa ca, chiar daca unul dintre parteneri pare nevinovat si banuit pe nedrept, motivele pentru care ramane în relatie sunt departe de a fi dintre cele onorabile. Rolul de victima poate fi foarte atragator si suficient de tentant, pentru unii, încat sa ramana într-o relatie caracterizata de astfel de parametri. Evident, astfel de „beneficii” nu sunt constientizate, pentru ca, în realitate, victima îsi joaca rolul, povestind altora prin ce „trebuie” sa treaca pentru ca nu se poate desparti de celalalt, de vreme ce îl „iubeste”. Eroarea care sta la baza acestei conceptii este omiterea faptului ca dragostea adevarata nu raneste, ci se întampla, pur si simplu.
Un sentiment...innascut
Gelozia a fost detectata cel mai devreme la bebelusi în varsta de 5 luni de zile. Avem exercitiu, nu gluma!
Faci pe detectivul?
Psihologii spun ca persoanele geloase sunt, de multe ori, frustrate si nemultumite de viata lor si cauta un raspuns la celalalt pentru aceasta nefericire.