E greu de acceptat, dar daca puiul tau mai are „scapari”, în special noaptea, nu crea o tragedie din asta! Mai bine încearca sa-l implici, cu blandete însa, în depasirea acestei probleme, mai ales ca si copilul se simte rusinat de situatie

Pana la împlinirea varstei de cinci ani, este normal ca, în timpul somnului, micutul sa aiba episoade de pierdere involuntara a urinei. Pana atunci, copiii nu au un control deplin asupra vezicii urinare, ceea ce explica aceste „accidente”. Cu toate acestea, exista multe cazuri în care copii de 5-6 ani sau chiar mult mai mari reîncep sa faca pipi în pat sau chiar pe ei. Fenomenul este denumit enurezis si este considerat un simptom. Acesta poate fi primar (90% dintre subiecti) -copilul nu a fost niciodata complet continent pe o perioada extinsa, de 3-6 luni - sau secundar -revenirea urinarii involuntare dupa o perioada lunga de continenta.
Cauze
Înainte sa dai frau liber supararii sau dezamagirii, întreaba-ti mama daca n-ai trecut si tu cumva prin asta. Unele studii sustin ca parintii care au fost enuretici au sanse foarte mari (pana la 77%) sa aiba copii cu aceasta problema. Alte cauze sunt tulburarile de somn asociate cu noctambulism si cosmaruri, infectiile urinare, deficientele de inervatie a vezicii urinare, diabetul, constipatia, nivelul scazut de hormon antidiuretic, dezvoltarea insuficienta a centrilor nervosi ori retardul de dezvoltare psihointelectuala, folosirea prea îndelungata (peste varsta de doi ani) a scutecelor de unica folosinta. De asemenea, consumul unor alimente precum ciocolata, citricele, mancarurile condimentate, îndeosebi la cina, pot fi motive ale mictiunii din timpul noptii. Si factorul psihologic este incriminat. Pierderea necontrolata de urina poate fi pusa pe seama unor evenimente precum divortul parintilor, mutatul într-o alta locuinta, nasterea unui fratior, unele insuccese la gradinita, iar în cazuri mai grave – abuzul sexual. Alteori, chiar o banala amenintare, teama, cum este cea de întuneric sau faptul ca parintii pleaca la serviciu stau la originea enurezisului. De aceea, parintii trebuie sa-i învete pe copii sa-si identifice emotiile si sa le exprime. Copilul trebuie sa se simta înteles, altfel risca sa aiba un blocaj emotional. În niciun caz nu radeti de

el, întrucat se va simti si mai vulnerabil.
Se mosteneste
Daca unul din parinti a avut probleme de acest gen, atunci si copilul poate suferi de enurezis.
Ce e de facut?
Întai de toate, copilul trebuie obligat sa urineze înainte de somn si trezit la o ora dupa ce adoarme pentru a merge din nou la baie. Cand asternutul este udat, acesta trebuie schimbat imediat chiar de catre „faptas”. Aplica metoda recompenselor: copilul îsi va face un calendar în care va nota succesele si insuccesele, fiind premiat pentru fiecare succes, dar nu va fi pedepsit pentru nereusite. Educatia sfincteriana este foarte importanta. În cazul unei „vezici iritabile” sau cu capacitate mica, copilul va învata sa urineze la intervale regulate: în prima zi din jumatate în jumatate de ora, a doua zi din ora în ora, a treia zi la o ora jumatate si astfel, treptat, la 3-4 ore.
Cea mai buna abordare de tip psihologic folosita pana acum sunt chiloteii cu sonerie, care trezesc copilul cand urineaza. De obicei, majoritatea copiilor depasesc de la sine aceasta faza, dar în unele cazuri este necesar un tratament medicamentos, care are o eficienta de 50%. În plus, efectul este pe termen scurt, doar pe perioada adiministrarii.