De cate ori iesi din raza lui vizuala, plange de ti se rupe sufletul. Nu pentru ca e rasfatat, ci pentru ca-i e teama ca dispari pentru totdeauna

Nu mai poti sa faci nimic fara el. Nici macar sa mergi pana in camera alaturata, pentru ca nu mai vrea sa stea singur si plange. Plange pana te intorci si-l iei si pe el. Ce se intampla cu copilul tau? Nu-ti mai face griji: bebe trece printr-o faza de dezvoltare pe care psihologii o numesc anxietatea de separare, o etapa normala in dezvoltarea oricarui copil.

Ce este anxietatea asta?
Cand micutul tau nu mai vrea in nici un chip sa stea fara tine, inseamna ca s-a atasat de tine. Acum incepe sa inteleaga ca obiectele si persoanele din mediul inconjurator sunt permanente, numai ca nu cunoaste inca notiunea de timp si din acest motiv nu intelege cand sau daca o sa te intorci. si plange, pentru ca ii e dor de tine... Pentru el, orice despartire, oricat de scurta, pare interminabila! Copilul poate intra in aceasta faza oricand dupa varsta de sase luni. Punctul culminant apare in jurul varstei de un an si anxietatea dispare cu totul dupa doi ani si jumatate, chiar trei.
Cum ii vii in ajutor?
Fa-l sa inteleaga ca lucrurile dispar, dar apar la loc. Joaca-tei cu el de-a `cucu-bau`, fie iti ascunzi fata cu mainile, fie te ascunzi sub o paturica si apoi cand o dai la o parte faci `cucu-bau` sau ii acoperi lui capusorul cu paturica. Cand mergi in alta camera, vorbeste tot timpul cu el si spune-i ca te intorci imediat. Se va simti in siguranta daca ii vorbesti calm. Daca trebuie sa pleci de acasa, n-o face pe furis. Saluta-l cand pleci si spune-i ca vii repede. Asa va invata ca, de fiecare data cand pleci, te si intorci. Si va trece mai usor peste aceasta etapa chinuitoare!

RASPUNDE SPECIALISTUL

INTREBARE:
Bebelusul meu de opt luni plange de cate ori ma indepartez de el si tace imediat cum il iau in brate. Care pot fi motivele pentru acest comportament? Cum sa `gestionez` situatia?

RASPUNS:
Prima copilarie este extrem de importanta pentru evolutia copilului. Asadar dezvoltarea ulterioara este hotarata intr-o mare masura de aspectele afectiv- relationale din cadrul interactiunii mama-copil din primul an de viata. In jurul varstei de opt luni copilul are deja acumulate o serie de experiente care ii dau posibilitatea sa diferentieze lucrurile familiare de cele noi. In consecinta, si manifestarile emotive sunt selective, ganguritul, tipetele si zambetele au adresabilitate la persoana. Copilul reactioneaza negativ in fata unei figuri straine, iar spaima despartirii de mama, care se mai numeste si `angoasa lunii a opta`, este specifica acestei perioade de dezvoltare psihoemot ionala. Climatul securizant, cald si care iia confera incredere copilului tau, asigurat de tine sau de catre persoana care il ingrijeste, sunt fundamentale pentru evolutia psihica sanatoasa a micutului.