Lipsa apetitului reprezinta una dintre cele mai des auzite plangeri ale mamelor in legatura cu micutii lor. Uneori e doar o inchipuire, alteori e o problema reala

Inapetenta la copii este adesea aparenta, parintii avand senzatia ca puiul lor trebuie sa manance mai mult decat are nevoie si decat poate. Astfel, cea mai frecventa cauza a inapetentei micutilor o constituie chiar anxietatea familiei in acest sens. Copilul este fortat sa manance si, ca reactie, el refuza alimentatia, devenind anorexic. Acest lucru fiind cu atat mai pregnant intre 9 luni si 2 ani, cand se instaleaza perioada de negativism. Inapetenta apare in mod real in boli infectioase acute, in caz de anemie prin deficit de fier, leziuni ale mucoasei bucale sau faringelui (stomatite sau amigdalite), administrare in exces a vitaminei D sau A (separat sau in preparate polivitaminice), boli cronice.
Masuri de luat
Indiferent de factorii determinanti, lipsa poftei de mancare trebuie tratata cu seriozitate, daca se inregistreaza o stagnare a cresterii sau o scadere in greutate. Dar si aici lucrurile pot fi usor relative, stiindu-se faptul ca evolutia ponderala a fiecarui copil se raporteaza la greutatea la nastere, lipsa poftei de mancare trebuie tratata cu seriozitate, daca se inregistreaza o stagnare a cresterii sau o scadere in greutate. Dar si aici lucrurile pot fi usor relative, stiindu-se faptul ca evolutia ponderala a fiecarui copil se raporteaza la greutatea la nastere, dar si la particularitatile genetice (un copil prematur va recupera deficitul de greutate si lungime dupa doi ani de viata, iar un copil din parinti scunzi va fi, la randul sau, sub media parametrilor normali). Este imperativ sa te adresezi medicului pediatru, care va evalua cu mai multa acuratete situatia si-ti va oferi solutiile corecte. Nu te apuca sa-i administrezi suplimente vitaminice de capul tau, deoarece nici excesul nu face bine. Ceea ce trebuie sa faci cu prisosinta este sa-l obisnuiesti cu orele regulate de masa si sa eviti gustarile dintre ele. Orice gustare, cat de mica, intre mese, creste nivelul glicemiei si induce senzatia de satietate! De asemenea, renunta la oferirea de recompense sau la administrarea de pedepse referitor la atitudinea fata de masa.

Astfel, copilul se simte mereu in centrul atentiei si speculeaza la maximum momentul.
Parerea specialistului: Cand e cazul sa intervii si cum?
Lipsa poftei de mancare la copii este un simptom extrem de frecvent, avand cauze si consecinte diferite. Atitudinea corecta a parintilor in fata acestei situatii este consultul pediatric, medicului re venindu-i sarcina de a stabili daca este vorba de un capriciu, o afectiune comuna(parazitoza intestinala, de exemplu) sau una serioasa, ce necesita investigatii si tratament. In ceea ce priveste comportamentul alimentar capricios, copilul nu va fi fortat sa manance conform unui program rigid, fapt ce duce, de obicei, la cresterea aversiunii acestuia fata de mancare si, in final, la instalarea anorexiei nervoase, cu consecinte severe asupra starii de nutritie a copilului.
Nota bene
Daca cel mic refuza sa manance, nu trebuie fortat, pentru ca va percepe masa ca pe o agresiune sau un ritual ce-l va face nefericit.
DR CARMEN TANASESCU - medic specialist pediatrie - Policlinica Opera REGINA MARIA