Multi parinti raman incurcati in fata unui astfel de diagnostic atunci cand isi duc micutii la ORL. Afla despre ce este vorba

Mai cunoscuta sub denumirea populara, oarecum improprie, de „polipi”, afectiunea reprezinta cresterea in volum a tesutului limfatic de la nivelul rinofaringelui, zona situata la granita dintre nas si faringe. In mod normal, la nastere, copilul are la acel nivel un strat de tesut limfoid de trei-patru milimetri grosime, acesta formand amigdala faringiana Luschka.
Ce se intampla
Cand se hipertrofiaza, tesutul cu pricina poate obtura caile respiratorii, determinand infundarea nasului, aparitia respiratiei pe gura si a vocii nazonate (rinolalie inchisa), a tusei reflexe si a secretiilor mucopurulente cvasipermanente, precum si a durerilor de cap si a adenopatiei (umflarea ganglionilor de la nivelul gatului). De asemenea, impiedicarea drenarii secretiilor nazale duce automat la agravarea guturaiului sau a sinuzitelor. In plus, poate bloca si trompa lui Eustachio, creand contextul propice pentru otitele cronice, care in timp cauzeaza hipoacuzie. Dar cel mai mare pericol pe care il presupune aceasta entitate patologica consta in favorizarea apneei obstructive de somn, in care, din pricina blocarii cailor respiratorii, copilul nu doar ca sforaie mult mai puternic, dar poate avea intreruperi de respiratie, pret de cateva secunde pana la un minut ori chiar mai mult...
Cum se trateaza
Depinde foarte mult de dimensiunea asa-zisilor polipi si de caracterul afectiunii. In situatiile mai usoare, corticoterapia orala, locala, inhibitorii de leukotriene, diureticele cu efect antiinflamator aplicate local, antihistaminicele constituie o abordare primara obisnuita, care insa nu are intotdeauna eficienta asteptata. Daca boala are substrat bacterian, in schema de tratament sunt obligatoriu implicate si antibioticele.
In cazul in care hipertrofia este cronica si atrage dupa sine recurente ale diverselor afectiuni de natura infectioasa in zona ORL, cel mai probabil, medicul va recomanda indepartarea tesutului buclucas pe cale chirurgica la, interventia purtand numele de adenoidectomie.
Indicatia de operatie va fi cu atat mai ferma, daca formatiunile adenoidiene sunt foarte mari si provoaca deformari la nivelul oaselor nasului si al altor oase ale fetei, altfel spus, facies adenoidian, insemnand nas mic, gura deschisa, buza superioara retractata, ten palid, obosit, prognatism dentar (proeminenta in forma de bot), privire pierduta.
Cand si cum se face operatia
Varsta de 4-5 ani pare a fi cea mai potrivita pentru aceasta interventie, cand rata de recidiva este relativ scazuta (aproximativ 5%-6% dintre cazuri).

Sunt totusi situatii in care se opereaza si sugarii, din cauza fenomenelor obstructive cu consecinte asupra alimentarii, cresterii si dezvoltarii copilului. Dar s-a observat ca adenoidectomia practicata sub vasta de 3 ani prezinta un risc mai mare de reaparitie a tesutului limfoid, mai ales la copiii cu teren limfatic sau alergic. Nu trebuie sa-ti faci griji, interventia este usoara si rapida (5-10 minute), se poate practica sub anestezie locala sau generala. Complicatiile postoperatorii sunt rare si minore (legate de anestezie, hemoragie, infectie). Dupa adenoidectomie se recomanda repaus la domiciliu trei - patru zile; se evita colectivitatea cel putin o saptamana, precum si contactul cu persoane racite.
Parerea specialistului: Ce favorizeaza aparitia bolii
Dintre factorii declansatori neobisnuiti mentionez, în primul rand, tabagismul parental, acesta sensibilizand copilul la infectiile respiratorii, în special la cele rinofaringiene. Nu trebuie uitati nici factorii de mediu, în mod deosebit poluarea, care favorizeaza declansarea bolii. Un factor care creste frecventa recidivelor este refluxul gastroesofagian.
Alti factori neobisnuiti implicati în declansarea bolii sunt: - Problemele legate de sarcina si, în special, prematuritatea; - Carentele nutritionale, precum malnutritia, anemia, rahitismul, carenta de fier, zinc, vitaminele A, E si C; - Deficitul de IgA, deficit imun tranzitoriu; - Terenul alergic; - Deficitele de îngrijire; - Bolile genetice, malformatiile
În concluzie, factorii favorizanti importanti sunt varsta copilului, statusul imunologic al acestuia, dar si o serie de factori neobisnuiti, cum ar fi alimentatia bogata în glucide, refluxul gastroesofagian, uscaciunea si supraîncalzirea aerului sau fumatul pasiv.
DR. LAURA MELINCEANU - medic specialist ORL - CENTRUL MEDICAL SANADOR