Desi suna grav, boala pune probleme, mai degraba, de ordin estetic decat medical. De aceea, inainte de a te panica, informeaza-te!

Este considerat unul dintre cele mai frecvente tipuri de tumori benigne (deci, nepericuloase!) ale copilariei. Practic, este vorba despre o structura formata prin proliferarea celulelor endoteliale, care se organizeaza sub forma unor vase ce se umplu apoi cu sange, capatand un aspect asemanator cu o zmeura.
Vorbind in cifre, hemangioamele sunt raportate in cazul a 10%-12% dintre nou-nascuti, fiind mai frecvente la prematuri (22%-30%), in special la cei cu o greutate la nastere sub un kilogram. De asemenea, desi nu se stie clar cauza aparitiei lor, s-a constatat o incidenta crescuta in randul copiilor nascuti din mame care au facut biopsie de vilozitati coriale (o investigatie invaziva pentru depistarea sindromului Down). Un risc mai mare s-a observat printre gemeni, dar si printre fetite, ele fiind de trei ori mai afectate decat baietii.
Localizari predilecte
Aproximativ 30% din totalul hemangioamelor sunt vizibile inca din primele ore de la nastere, restul de 70% facandu-si aparitia in primele zile sau saptamani de viata. Majoritatea (peste 80%) sunt la nivel cutanat, in special in regiunea cervico-faciala (60%), dar si pe trunchi (25%) sau extremitati (15%). Intr-un procentaj mai mic, pot aparea si in zone extracutanate, cum este ficatul, tractul gastrointestinal, laringele, sistemul nervos central, pancreasul sau splina. Dintre acestea, cel mai des, dar si cel mai prejudiciat este ficatul. Pentru ca hemangioamele hepatice pot creste foarte mult in dimensiuni, determinand, in anumite situatii, instalarea fenomenului de furt volemic.
Ce inseamna acest lucru? Organismul nu mai primeste suficient sange pentru a asigura necesitatile sale, deoarece patul vascular din heman giom „se hraneste” cu o parte din el.
Ce e de facut?
Deoarece au caracter benign si o evolutie autolimitanta, in sensul ca au o etapa de crestere rapida (uneori in 12 luni), una de stagnare (de regula, intre primul si al doilea an de viata), apoi una de involutie, cand isi reduc dimensiunile, de cele mai multe ori, pana la disparitie, hemangioamele nu au nevoie de tratament. Ele trebuie doar tinute sub supraveghere, pentru prevenirea eventualelor complicatii.

In general, hemangioamele care nu sunt agresate vor disparea fara sa lase semne importante, intr-o proportie de 50% dintre cazuri pana la varsta de 5 ani, de 70% pana la 7 ani si de 90% pana la 9 ani. O alta veste buna este ca cicatricele sau modificarile de pigmentare sau consistenta ale pielii apar destul de rar. Totusi, daca evolutia hemangiomului nu este cea dorita, se poate interveni cu laserul ori cu tratament local (injectie cu corticosteroizi in hemangiom).
Prevalenta
Fetitele inregistreaza un risc de trei ori mai mare de a avea hemangiom comparativ cu baietii. Vestea buna este ca in majoritatea cazurilor problema dispare pana cresc mari.
Parerea specialistului: Vizita la medic- obligatorie
Toate semnele prezente la nastere trebuie evaluate de catre medic, pentru a stabili caracterul lor si pentru a aprecia daca necesita sau nu tratament. Din acest punct de vedere, o atentie deosebita e acordata hemangioamelor cu localizari particulare, cum ar fi pleoapele, laringele sau tubul digestiv, intrucat pot cauza probleme suplimentare. De retinut este ca in cazul diagnosticului de hemangiom, copilul trebuie dus periodic la control, iar daca intre controale apar modificari, ulceratii, sangerari, cresteri exagerate sau schimbari ale consistentei hemangiomului, prezentarea la medic se face in regim de urgenta!
MIHAI CORNELIU UNGUREANU - medic specialist medicina interna - GRAL MEDICAL