Un mic pas pentru el si unul urias pentru tine! Asa ai putea traduce covarsitoarea bucurie pe care o traiesti, ca parinte, in momentul in care puiul tau deprinde mersul vertical. Sustine-i efortul!

In structura arhetipala a fiecarei fiinte umane, se regaseste autonomia, mersul fiind un mijloc prin care bebelusii iau calea spre acest obiectiv. Este insa important de acceptat faptul ca fiecare copil este unic si are propriul sau program de dezvoltare, iar momentul in care face primul pas nu reflecta nicidecum nivelul sau de inteligenta sau abilitatile de parinti ale mamei sau tatalui. Insusirea mersului se bazeaza pe o maturitate suficienta atat fizica, cat si psihica, dar si pe temperamentul copilului. Astfel, micutii activi, carora le place sa exploreze, vor merge mai devreme, iar cei calmi, care prefera sa observe, merg, de obicei, mai tarziu.
Marjele statistice
Vorbind de repere, practica pediatrica arata ca mersul apare intre 10 si 18 luni, iar varsta medie la care copiii fac primii pasii este in jurul lunii a paisprezecea. Asadar, nu ar trebui sa ai vreun motiv de ingrijorare daca, la aniversarea primului anisor, micutul tau n-a bifat inca aceasta realizare. Este perfect normal ca la aceasta varsta copiii sa se afle in stadii diferite in ceea ce priveste mersul: unii sa mearga in patru labe, pe genunchi sau pe talpa picioarelor, si sa se simta foarte bine astfel, iar altii sa-si petreaca timpul in picioare, langa mobile, incercand sa mearga de la un punct de spijin la altul sau sa paseasca pana la adultii care-i indeamna sa se lanseze, intinzandu-si bratele in intampinare.
Acorda-i ragazul necesar
Copilul nu trebuie fortat sub nicio forma. Nu-l pune in premergator sau in hamuri inainte ca acesta sa se ridice singur. Ai rabdare, o va face atunci cand toate elementele osoase si musculare sunt pregatite sa execute primii pasi. Pentru a intelege mai bine acest lucru, imagineaza-ti coloana de sustinere a unei cladiri cu etaje, formata doar din armatura, fara beton. In momentul in care pui o greutate, nefiind inca fixata, ea incepe sa se curbeze. Exact prin aceeasi experienta trece si copilul fortat sa mearga inainte de a fi in stare sa faca acest efort.
Parerea specialistului
Atitudinea ta conteaza
Alegerea de a merge mai repede sau mai tarziu e influentata si de mediul in care traieste copilul. Prin urmare, în crederea mamei în fortele propriului ei copil îi va transmite acestuia ca este în siguranta daca va merge, mai întai cu sprijin, apoi de unul singur. Frica mamei fata de posibilele rani cauzate de caderea propriului sau copil în acest proces de învatare a mersului va transmite copilului frica de mers. În realitate, bebelusul nu are cum sa se raneasca daca exercitiile se desfasoara pe o suprafata potrivita (covor, cauciuc siliconat special pentru locurile de joaca, nisip etc.) si fara obiecte ascutie în jur.
DR. CORINA RADUCEA - medic medicina generala, competenta in Homeopatie, Psiholog CENTRUL MEDICAL PANDURI

Fii langa el!
La inceput, micutul are nevoie sa te simta in preajma, ca sa depaseasca teama care vine o data cu primii pasi spre independenta.
Fa-te antrenor
Atunci cand da semne ca este pregatit sa mearga, si anume cand se ridica singur in picioare si se deplaseaza astfel, de exemplu, de-a lungul canapelei sau in jurul unei masute, copilul poate fi ajutat sa exerseze. O modalitate foarte buna in acest sens consta in furnizarea unui sprijin mobil. Acesta poate fi speteaza unui scaun, un fotoliu de birou cu rotile, un taburet, un carucior sau, daca vrei sa-l stimulezi suplimentar, investeste intr-o jucarie-premergator. Interesante si atractive sunt modelele de tip centru de activitati interactive, cu clape muzicale, butoane, inele, bile etc. pentru dezvoltarea abilitatilor motorii, care incurajeaza independenta si-l ajuta sa-si perfectioneze mersul. Excelente sunt si cele de tip masinuta cu spatar, care apoi vor servi drept mijloc de deplasare prin parc. Sa nu uitam nici de suportul psihic. Este primordial. Altfel spus, atunci cand se dezechilibreaza si cade, nu dramatiza si nu te repezi ingrijorata! Cel mai probabil, scutecele au amortizat deja socul. Mai bine zambeste-i si indeamna-l sa se ridice. Copilul trebuie sa inteleaga ca aceste cazaturi nu sunt grave, mai ales ca in cursul lunilor care urmeaza ele vor fi destul de numeroase.
Actioneaza cu dragoste si calm, astfel incat micutul sa capete incredere in capacitat ile sale fizice si sa persevereze, infruntand cu determinare obstacolele.
Cum ii alegi incaltamintea
Pentru antrenamentul din interior, pune-i sosete antiderapante. Pentru cel din exterior, cauta modelele care respecta forma piciorului (anatomice): sunt functionale, comode si nu deranjeaza circulatia sanguina. Potrivite sunt cele din piele naturala, flexibila si fara cusaturi interioare, care ar putea provoca rosaturi. Nu este cazul sa-i iei ghetute cu sustinator pentru aponevroza plantara (structura fibroasa care creeaza scobitura piciorului), deoarece dai peste cap procesul de retractare a acesteia, care se produce pe la doi ani si jumatate - pana la aceasta varsta imaginea de picior plat fiind perfect normala la copii.