Este o boala obisnuita in perioada rece a anului, care face ravagii mai ales printre copiii cu varste cuprinse intre 4 si 7 ani. Invata cum s-o recunosti, dar si cum s-o dobori

Pe numele sau popular „rosu in gat”, faringita este o infectie a tractului respirator, instalata in faringe. Avand o forma de palnie, acesta reprezinta partea gatului situata imediat in spatele limbii (orofaringe)si a cavitatii nazale (nazofaringe), mai sus de esofag (laringofaringe), laringe si trahee.
Cine sunt vinovatii
La fel ca in majoritatea afectiunilor respiratorii, cauzele faringitei se impart in doua mari categorii: virale (majoritatea) si bacteriene (aproximativ 10% dintre cazuri). Agentii patogeni cel mai des implicati in aparitia faringitei sunt rhinovirusurile si adenovirusurile, acestea fiind incriminate in peste 40% dintre imbolnaviri. Alte virusuri mai putin frecvente, dar care nu trebuie excluse din randurile suspectilor, sunt virusul Epstein Barr, virusurile influenza, parainfluenza si coronavirusurile.
Virusurile herpetice 1 si 2 pot fi raspunzatoare de aparitia faringitei in contextul unei boli virale mai
raspandite in organism. Ele determina, de regula, faringita asociata gingivitei si stomatitei. De altfel, faringita acuta este o manifestare caracteristica a primoinfectiei cu virus herpetic. Cat despre agentii etiologici ai faringitei bacteriene, cel mai prolific este streptococul beta-hemolitic de grup A. Microorganismul are o perioada de incubatie ce variaza între doua pana la cinci zile si se transmite prin contact direct între persoane, prin intermediul picaturilor sau al secretiilor nazale, de aceea riscul de îmbolnavire este mai mare în colectivitati (gradinite si scoli) si familie. De asemenea, mai pot produce faringita streptococii beta-hemolitici de grup C si G, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae, Arcanobacterium haemolyticus, C. diphteriae sau infectiile mixte cu bacterii anaerobe, asa cum este cazul anginei Vincent. Totusi, in general, faringita este provocata de o infectie virala, care, pe un fond imunitar slabit, poate degenera intr-o suprainfectie bacteriana. Foarte rar, factorul cauzator este exclusiv de origine bacteriana.
Principalele semne
Faringita se manifesta, in special, prin dureri puternice de gat la inghitire (odinofagie), dificultati la inghitire (disfagie), senzatie de prurit, de uscaciune si usturime locala, precum si inrosirea vizibila a mucoasei faringiene. Infectia de natura virala debuteaza brusc, cu febra, dureri puternice de gat si de cap. Uneori, pot aparea simptomele tipice de raceala: rinita (inflamarea mucoasei nazale) sau sinuzita (inflamarea sinusurilor paranazale). Alteori, apare si adenopatia (inflamarea ganglionilor limfatici din zona maxilara) sau conjunctivita, daca este implicat un adenovirus. Aceasta din urma e prezenta la peste o treime dintre pacienti. Desigur, avand in vedere simptomele descrise mai sus, copilul sufera o modificare semnificativa a starii generale, este astenic si fara pofta de mancare.
Da-i sa bea
Primul pas in ameliorarea durerilor de gat este consumul de lichide calde. Acestea pot fi ceaiuri medicinale si/sau delicioase supe de pui semnificativa.
Cum procedezi
Ca urmare a aspectului clinic destul de asemanator intre diferitele forme de faringita, prezentarea la doctor in vederea stabilirii corecte a diagnosticului, deci si a tratamentului adecvat, este imperioasa. De regula, un cadru medical cu experienta isi da seama, in urma unui control fizic in care examineaza foarte atent gatul, precum si ganglionii din regiunea cefalica, daca este vorba doar de infectie virala.

Chiar si asa, investigatiile de laborator, constand in culturi din secretiile nazale sau faringiene si teste serologice, raman utile si necesare pentru certitudinea diagnosticului diferential. Cele mai frecvente boli care intra in vizor din acest punct de vedere sunt: faringita bacteriana (streptococica), faringita gonococica, abcesul periamigdalian, difteria, candidoza, faringiana.
Tratamentul
Atunci cand faringita are o natura virala, masurile terapeutice vor include doar un consum crescut de fluide, pentru a preveni deshidratarile, odihna, gargara cu apa sarata de cateva ori in cursul
zilei (pentru calmarea durerilor) si administrarea de medicamente usoare pentru ameliorarea simptomelor infectioase: febra, cefaleea, durerile articulare. Pentru calmarea febrei si a durerilor, cel mai indicat preparat este paracetamolul, deoarece are efecte adverse mai putine. Este foarte importanta evitarea antibioticelor, care in cazul faringitei virale nu au efect terapeutic si nu vor face altceva decat sa agreseze inutil flora bacteriana locala.
Ce spune termometrul
Febra mai mica de 38,5 grade Celsius, la masurarea axilara, poate sugera o infectie virala. Daca insa e mai mare de atat, vinovat de faringita poate fi un streptococ.
Antibioticile, bune doar contra bacteriilor
Daca diagnosticul este de faringita streptococica, medicul va prescrie, fara dubiu, un tratament antibiotic. Pentru a fi eficient in ceea ce priveste usurarea simptomatologiei, acesta trebuie administrat in 48-72 de ore de la debutul bolii. Marele beneficiu al antibioticelor in aceste situatii
este ca, pe de o parte, distrug bacteriile, iar pe de alta parte, scurteaza timpul de contagiozitate (in mod normal, perioada de contagiozitate dureaza 24-48 de ore de la inceputul tratamentului cu antibiotice). De asemenea, tratamentul cu antibioticul potrivit, administrat in dozele nrecomandate pentru varsta copilului, dar si pe durata indicata de medic, ajuta la prevenirea complicatiilor. Vorbim aici de situatiile, ce-i drept putine la numar, in care streptococul se raspandeste in organism, cauzand infectia urechii, a sinusurilor ori a amigdalelor (abces periamigdalian). In plus, antibioticele impiedica aparitia unei reactii neobisnuite, destul de rar intalnite, prin care infectia bacteriana declanseaza atacul sistemului imunitar asupra celulelor propriului organism, determinand dezvoltareanreumatismului articular acut.