Este una dintre bolile copilariei, deosebit de contagioasa, care poate determina, ce-i drept in cazuri relativ rare, complicatii si sechele importante. Din fericire, toate acestea pot fi prevenite

Cunoscut si ca parotidita epidemica, oreionul reprezinta o infectie virala acuta, provocata de virusul urlian, paramixovirus ARN. Asemenea majoritatii confratilor sai, si acest agent patogen se transmite pe cale aeriana, si anume prin inhalarea picaturilor de saliva emise de un bolnav sau prin contactul cu obiectele de uz cotidian contaminate. Odata ajuns in mucoasa nazofaringiana, patrunde in sange (viremia primara), atinge apoi glandele parotide, principalele glande salivare, in care se multiplica. Urmeaza viremia secundara, in care are loc difuzarea in sistemul nervos central si in alte tesuturi glandulare (pancreas, gonade). Cand si pe cine ataca mai des Virusul urlian se intalneste mai ales iarna, dar si primavara, adesea in epidemii, mai cu seama in colectivitatile de copii (gradinite sau scoli). Receptivitatea fata de acest virus este generala, maxima la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 15 ani. Se pot imbolnavi cu usurinta si adolescentii sau adultii tineri neimunizati. Cat despre sugari, acestia fac oreion doar in mod exceptional.
Il doare gatul?
Poate fi o simpla laringita, dar poate fi si un semn de oreion, daca n-a fost inca imunizat. Nu ezita sa ceri parerea specialistului, pentru a sti cu ce boala ai de luptat.
Vaccinarea il scuteste de suferinta, iar pe tine, te griji
Vaccinul impotriva oreionului face parte din triplul vaccin ROR care mai cuprinde vaccinul antirubeola si antirujeola, introdus in schema nationala de imunizare din Romania in 2004. El se administreaza copiilor printr-o singura injectie, intramuscular, la varsta de peste un an (ideal pana la 14 luni pentru un raspuns serologic eficient), urmand ca in clasa intai (la varsta de sase – sapte ani) sa se realizeze rapelul. Pana nu demult, se credea ca acest vaccin provoaca autism (boala in care copilul are deficien- te majore de comunicare, fiind izolat intr-o lume a sa), dar studiile recente comandate de Academia Americana de Pediatrie au demonstrat ca nu exista un asemenea risc. Imunitatea obtinuta prin vaccinare este durabila, comparabila cu cea naturala, imbolnavirile fiind exceptional de rare.
Semne si evolutie
Incubatia dureaza 11-21 zile, in medie 16-18 zile, iar vestea proasta este ca in ultimele doua-trei zile ale acestei perioade bolnavul devine contagios si raspandeste virusul, in necunostinta de cauza. Si mai grav pentru anturaj este ca aproape o treime dintre infectati nu dezvolta niciun fel de simptom, ei constituind un vehicul excelent pentru virus. Faza prodromala (incipienta) a bolii tine una-doua zile si poate fi urmarita nu mai in 25%-30% dintre cazuri. Aceasta se manifesta prin subfebrilitate sau febra moderata, disconfort, indispozitie, jena retromandibulara. In faza de stare, se produce inflamarea glandelor salivare parotide, situate dedesubtul urechilor, de o parte si de alta a maxilarului inferior – un simptom considerat caracteristic pentru oreion, chiar daca il dezvolta doar 30%-40% din cei infectati, si mai apare si in cadrul altor afectiuni. Drept urmare, în timpul mestecatului, copilul incepe sa se planga de durere, la o ureche (uneori, poate fi afectata doar o glanda, iar durerea apare intr-o singura parte), apoi la ambele. Apoi, zona dureroasa se umfla si devine sensibila, iar o zi mai tarziu, durerea este resimtita chiar si cand cel mic deschide gura, vorbeste, bea sau inghite.

Tot acum, pot aparea oboseala, durerile de gat, musculare sau articulare, lipsa poftei de mancare si varsaturile. Febra, destul de ridicata, îsi face simtita prezenta imediat ce debuteaza procesul inflamator. De multe ori, temperatura corpului poate atinge valori de pana la 39-40 de grade Celsius. Pe langa acest simptom, se instaleaza frecvent si durerile de cap. Acestea se amelioreaza odata ce boala bate in retragere, adica la 10-12 zile de la aparitia durerilor de urechi.
Alte simptome, mai rare
Daca oreionul apare la baieti, mai ales la adolescenti, un simptom adiacent durerilor si febrei este inflamarea unuia dintre testicule, însotita de sensibilitate si temperatura locala, frisoane, greata,
varsaturi, disconfort accentuat în zona abdomenului. Simptomul poarta numele de orhita si se manifesta aproximativ o saptamana. Cateodata, pot fi afectate ambele testicule. In cazul fetelor, corespondentul orhitei este ooforita (in flamatia ovarelor), caracterizata prin dureri in abdomenul inferior.
Cum se trateaza
Tratamentul este simptomatic si consta in administrarea preparatelor antipiretice (care combat febra) si, in caz de dureri mari, a antiiflamatoarelor. Mare atentie, nu ai voie sa-i dai aspirina. Consumul acestui medicament este contraindicat persoanelor mai tinere de 20 de ani, deoarece poate provoca o boala rara, dar grava, numita sindromul Reye. Este recomandata odihna la pat, care devine obligatorie in situatia inflamarii testiculare. Pentru ameliorarea durerii glandulare, se poate aplica gheata sau comprese calde (se alege metoda care convine mai mult bolnavului). Cat despre regimul alimentar, acesta va exclude alimentele si lichidele acre, fiind compus, in general, din mancaruri de consistenta redusa, care sa nu necesite mestecare (supe, piureuri etc.).
Atentie la urechi
Atunci cand dupa remisiunea oreionului copilul iti spune ca-l dor urechile, ia-l in serios. Nu da vina
pe curent sau apa intrata la baie. S-ar putea sa fie vorba de otita, o complicatie a bolii.
Complicatii posibile
Oreionul ia, in unele cazuri, o forma neuromeningiana, evoluand in meningita seroasa sau encefalita. De asemenea, el poate afecta nervul auditiv, determinand hipoacuzie sau poate degenera in pancreatita (inflamatie a pancreasului), care, potrivit unor studii medicale, se asociaza cu diabetul zaharat juvenil (care apare la copii). O alta complicatie a oreionului, poate cea mai cunoscuta si temuta, este ca, in cazul reprezentantilor sexului masculin, poate provoca sterilitate.