Este una dintre cele mai frecvente si mai pacatoase afectiuni din pruncie, care, pe langa durerile serioase provocate micutilor, poate avea si urmari severe

Doar termenul de „otita” poate baga in sperieti orice parinte. Asta pentru ca, probabil, isi aduce prea bine aminte de fulgerarile din ureche experimentate atunci cand era mic. Dar sa vedem ce reprezinta de fapt, cum s-o recunoastem, cum s-o tratam si cat de periculoasa poate fi.
Lamuriri
Otita defineste un proces inflamator al conductului auditiv extern (otita externa) sau al casei timpanului (otita medie). In primul caz, boala survine mai des in timpul verii, dupa scaldatul in bazine sau piscine, fiind produsa de un stafilococ sau bacil. In cel de-al doilea, vorbim despre o complicatie a afectiunilor aparatului respirator superior (rinita sau rinofaringita acuta), avand o incidenta mai mare in lunile reci ale anului.
Cand e otita externa?
Cel mai important simptom al acestei boli este durerea la nivelul urechii, care se accentueaza atunci cand pavilionul urechii este tractionat sau cand se apasa pe suprafata din fata a conductului
auditiv extern. În cazul copilului mic, aceasta manevra determina retragerea capului si plansul. Copilul mai mare poate acuza, pe langa dureri, si senzatie de înfundare a urechii, de mancarime
(mai ales în otita cronica), impresie de corp strain în ureche, ba chiar si o scadere a auzului (din cauza edemului si secretiilor acumulate, care îngusteaza conductul auditiv extern).
Dar otita medie?
Infectarea urechii se realizeaza, în acest caz, prin trompa lui Eustachio - care asigura comunicarea dintre urechea medie si nazofaringe. Acest tip de otita poate fi acuta, cu instalare rapida a simptomelor, sau cronica (atunci cand evolutia este mai lunga de trei luni). Cat despre simptome, in cazul sugarilor, acestea sunt mai greu de descifrat. Totusi, de multe ori, ei sugerea za ca-i deranjeaza urechile, ducand mana la ele, tragandu-le sau frecandu-si capul de perna ori agitandu-se in somn. De asemenea, în timpul mesei, in special atunci cand sug (la san, biberon sau pai), semnele ca sunt deranjati se accentueaza, ei incepand sa planga, refuzand sa manance sau sa bea. La copiii mai mari, în schimb, identificarea este relativ simpla. Acestia pot spune ca-i doare urechea, prezinta o stare generala vizibil alterata, fac febra, transpira. Mai rar, pot reclama chiar ameteli, zgomote si pocnituri în urechi.
Boala clasica a copilariei
Peste 70% dintre copii sufera cel putin o infectie a urechii medii inainte de a implini varsta de sase ani.
Evita complicatiile
Chiar daca dupa aparitia secretiilor purulente in ureche, febra si durerile cedeaza, iar starea generala se amelioreaza semnificativ, nu omite prezentarea la medic, deoarece, netratata corespunzator, otita medie se poate croniciza si poate determina: hipoacuzie sau chiar surditate, otomastoidita (migrarea infectiei din cutia timpanica spre mastoida, osul din spatele urechii), paralizie faciala, labirintita (infectia urechii interne), meningita, abcese intracraniene, septicemii.
Cum se trateaza
Important este ca, la cel mai mic semn de otita, sa duci copilul la un consult ORL. Asta pentru ca diagnosticul corect poate fi pus numai prin

examinarea urechii de catre un specialist cu instrumentul numit „otoscop”. Cu ajutorul acestuia medicul poate vedea unde este localizat procesul inflamator si cat de grav este, putand astfel prescrie tratamentul adecvat. Vestea buna este ca, pentru remiterea otitei externe, sunt suficiente doar instilatiile locale cu anumite picaturi, tratamentul cu antibiotice, injectabil sau pe cale orala, fiind necesar doar daca apare febra sau inflamarea ganglionilor din zona urechii. Alta este situatia otitei medii. In cazul acesteia, administrarea antibioticului este rareori amanata. Asta pentru ca, de foarte multe ori, afectiunea este cauzata de bacterii temute, cum sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae si Moraxella catarrhalis. In paralel, se acorda o atentie deosebita tratamentului adresat congestiei (inflamatiei) mucoasei nazale si secretiilor din nazofaringe, pentru a asigura permeabilitatea trompei lui Eustachio si, astfel, aerarea casutei timpanului. În acest scop, se utilizeaza picaturi nazale cu vasoconstrictor, antiseptice nazale si tratament cu aerosoli cu diverse substante. Pentru
calmarea durerii se mai poate recurge la aplicarea de caldura locala (saculet cu sare incalzita), ulei cald instilat in ureche, antitermice, sedative. Daca nu exista raspuns pozitiv la tratamentul medicamentos (rezistenta la antibiotice, deficiente imune etc), doctorul poate recomanda interventia chirurgicala.
De retinut
In formele cronice sau recidivante, se va urmari tratarea bolilor favorizante: ameliorarea alergiilor,
adenoidectomia (scoaterea polipilor), cura sinuzitei, a deviatiei de sept sau hipertrofiei cornetelor
nazale etc.
Tipurile de otita medie acuta(OMA)
Acestea corespund, în general, stadiilor evolutive ale bolii, distingandu-se astfel:
OMA congestiva (congestia/roseata timpanului) – se manifesta cu durere si o scadere discreta a auzului
OMA seroasa (apare o serozitate, un lichid limpede în urechea medie ca urmare a presiunii negative) – scade auzul, poate sa apara sau nu o durere intermitenta
OMA supurata – serozitatea din casuta timpanului se transforma într-un lichid purulent, infectat (într-o prima faza, timpanul se bombeaza si durerea în ureche devine greu de suportat, fiind
însotita, de regula, de febra; apoi, timpanul se poate perfora, iar secretia se exteriorizeaza în conduct, eliberand durerea).