A-l dezvata pe un copil sa-si suga degetul poate fi comparabil cu efortul de a-l convinge pe un fumator sa se lase de viciu, dar nu e imposibil

Suptul degetului imbraca pentru copil conotatii de drog, el devenind de-a dreptul dependent de acest gest. Tocmai de aceea, daca vrei sa ai sorti de izbanda in actiunea de dezobisnuire, va trebui sa dai dovada de mult tact si multa, dar foarte multa rabdare.
Nu e singurul
Aproximativ 70-90% dintre copii sug degetul. Dintre acestia, majoritatea vor renunta la „narav” intre 3 si 6 ani.
De ce isi suge degetul?
Copiii au un instinct innascut de a suge, care ii ajuta sa gaseasca si sa „stie ce sa faca” la sanul matern. Nu de putine ori, incepand cu a cincea luna de sarcina, micutii sunt prinsi „in flagrant”, la ecograf, in timp ce-si sug degetul, antrenandu-se pentru aventura care va sa vina. Aceasta „chemare” a naturii pierde din intensitate pe masura ce copilul creste, si anume de la varsta de 6 luni. Totusi, unii dintre princhindei continua sa-si suga degetul si dupa aceasta perioada, din diverse motive. Iata cateva dintre cele mai frecvente cauze pentru care copiii se „ataseaza” excesiv de propriul deget:
Foamea (lactatie insuficienta, intervale prea mari intre mese)
Durerea fizica (colici, primii dinti)
Senzatia de insecuritate emotionala, exprimata si prin agitatie sau negatie la copiii mai maricei
Somnolenta si plictiseala
Gelozia fata de un fratior sau surioara
Timiditatea
Policele, cel mai bun
Cei mai multi copii sug degetul mare de la mana (policele). Sunt insa si cazuri in care micutii se pot „indragosti” de aratator sau mijlociu, in functie de ce au supt prima data.
Ce nu ai voie sa faci
In niciun caz nu rade de el, nu-l certa si nu aplica masuri de corectie si observatii in public, dar nici acasa. Risti sa-ti transformi puiul intr-un complexat! De asemenea, nu te apuca sa-i extragi cu forta degetul din gura. La fel, evita sa-i atragi atentia de cate ori remarci ca-l duce la gura, deoarece ii vei intari si mai mult fixatia. Nu pune praf de ardei iute, otet sau sare de lamaie pe degetul impricinat, intrucat ii vei cauza rani pe locul deja sensibilizat si lezat de contactul prelungit cu saliva.
Ce trebuie sa faci
Cert este ca masurile punitive trebuie scoase din planul de actiune, pentru ca-l vor determina pe copil sa recurga cu si mai mare insistenta la „calmantul” sau. Ceea ce poti si trebuie sa faci este sa-l incurajezi si nu sa-l fortezi si, mai ales, sa nu-l faci sa se simta vinovat. Asadar, atunci cand bagi de seama ca piticul duce mana la gura, incearca sa intrerupi gestul cat se poate de discret, fara sa-l faci

constient de asta. In acest sens, da-i sa tina ceva, roaga-l sa-ti aduca un obiect pentru care ii sunt necesare ambele maini, cere-i ajutorul pentru a ridica o jucarie sau a muta un scaunel, propune-i sa construiasca un castel din cuburi sau piese lego etc. Important este sa-i distragi atentia si sa i-o concentrezi in alta parte, sa-i propui o activitate ori de cate ori tinde sa bage degetul in gura. Pentru inceput, ai putea sa te multumesti cu micile victorii din timpul zilei si sa-i permiti sa adoar ma cu degetul in gura, avand grija sa i-l scoti dupa ce-l prinde somnul. Pe viitor insa, il vei tine de mana pana cand va inchide ochii sau vei incerca sa-i oferi un alt „prieten” in loc: un ursu let, o masinuta, o papusa.
Atentie la suzeta
Atunci cand demarezi procesul de „intarcare” de suzeta, ai mare grija sa nu-si transfere placerea
de a suge asupra degetului. Va fi mult mai dificil dezvatul.
Complicatii posibile
Suptul degetului la copiii mai mici de 3 ani nu reprezinta neaparat o problema majora. Daca pasiunea se prelungeste insa dupa aceasta varsta, exista posibilitatea aparitiei unor probleme: emotionale - unii prescolari care sug degetul se pot simti rusinati atunci cand copiii de varsta lor rad de ei, chiar si adultii le pot insufla un sentiment de lipsa de respect, daca le desconsidera gestul;
dentare - atunci cand isi suge degetul, copilul plaseaza, de obicei, obiectul pasiunii sale deasupra
limbii, astfel incat acesta impinge in afara dintii superiori si inauntru dintii inferiori; mai pot aparea si malocluzii (aliniere anormala a dintilor pe maxilar), fiind nevoie de terapie ortodontica pentru corectarea acestora;
de vorbire - cele mai frecvente sunt cele de pronuntie, in special a combinatiilor ts si ds, balbaielile sau scoaterea limbii in afara in momentul rostirii cuvintelor.