Ai auzit vrute si nevrute despre aceasta afectiune si n-ai vrea in niciun chip sa te confrunti cu ea, cu atat mai putin atunci cand vine vorba de copilul tau. Totusi, n-ar strica sa inveti s-o recunosti, pentru ca nu se stie niciodata cand poate da lovitura

Termenul de pneumonie defineste un proces inflamator, infectios, care afecteaza cele mai mici ramificatii ale cailor respiratorii - alveolele pulmonare, dar si tesuturile din jur (interstitiul). Acesta este punctul terminus al calatoriei aerului inhalat in caile respiratorii, locul in care sangele incarcat cu dioxid de carbon de la organe se intoarce imbogatit cu oxigen spre inima, pentru a fi impins din nou catre intregul organism. Or, in alveolele inflamate, schimbul de gaze nu se mai poate produce la parametrii optimi, saturatia cu oxigen a sangelui fiind deficitara. Tocmai de aceea, diagnosticul si tratamentul trebuie facute in regim de urgenta.
Simptomele
Daca ar fi sa incropim o lista cu principalele semnale de alarma, atunci febra (de obicei ridicata), tusea, respiratia intensa, neobisnuita, gafaita sau grea, care face muschii coastelor copilului sa se retracteze (muschii dintre coaste se trag in interior cu fiecare respiratie), voma, durerile pieptului, cele abdominale, reducerea activitatii, pierderea apetitului (la copiii mai mari) sau hranirea saraca (la bebelusi), precum si ralurile la ascultarea pe spate (zgomote specifice in timpul respiratiei) ar trebui trecute cu rosu. Si mai accentuat - culoarea albastruie sau gri a buzelor sau a unghiilor, numita cianoza, fapt ce releva o reducere drastica a oxigenului in sange. Din nefericire, pneumoniile nu se lasa intotdeauna usor de descifrat, intrucat, uneori, singurele lor semnalmente sunt febra si respiratia rapida. Alteori, cand infectia e localizata in partea de jos a plamanilor, langa abdomen, exista posibilitatea sa nu fie niciun fel de problema legata de respiratie, ci doar febra si dureri ale abdomenului. De aceea, imediat ce ai remarcat o parte din aceste simptome, anunta medicul pediatru si du-l la un consult, iar daca medicul nu este disponibil, apeleaza la camera de garda a unui spital de copii.
Cele mai frecvente cauze
In aproape jumatate dintre cazuri sunt implicate bacteriile (pneumococii, streptococii din grupul A si B, stafilococul auriu si Clamydia trachomatis, dar si Pertussis, desi impotriva acesteia din urma se practica vaccinarea obligatorie). Restul apar pe fondul unor infectii virale (cu virus gripal, virus respirator, virus paragripal sau adenovirus) si, foarte rar, la pacientii deprimati imunologic, spitalizati, ca urmare a unor infectii fungice (Candida, Aspergilus etc.) sau parazitare. Cel mai frecvent si mai sever sunt afectati nou-nascutii si sugarii, dar si copiii cu un sistem imunitar slabit sau cu o reactivitate bronsica sporita.
Metode de tratament
Variaza in functie de natura agentului infectios, determinata cu ajutorul analizelor de sange si a sputei expectorate. Daca se constata (si cu ajutorul radiografiei pulmonare, care arata o serie de modificari specifice) o pneumonie microbiana, tratamentul se va face cu antibiotice. Nou- nascutii vor fi spitalizati pentru a li se administra oxigen si

perfuzii cu antibiotice. Copiii sub 6 ani cu manifestari moderate ale bolii vor fi tratati acasa cu un antibiotic pe cale orala, insa in cazurile grave se impune internarea lor pentru tratament cu antibotice in perfuzii. La fel si cei peste 6 ani. Pneumoniile virale in schimb, care, de regula, sunt mai putin grave, vor fi combatute cu antitermice pentru scaderea febrei, rehidratare (lichide cat mai multe), umidificarea aerului si medicamente antivirale, unele dintre ele administrate sub forma de aerosoli, pentru perioade variind intre 5 si 7 zile, altele, in situatiile mai grave, pe cale intravenoasa, pentru 7 pana la 10 zile.
Un ucigator mondial
Pneumonia omoara anual circa 1,8 milioane de copii sub varsta de cinci ani in intreaga lume, în conditiile în care poate fi prevenita si tratata, iar costul terapiei este redus.
Complicatii la nivel pulmonar
Netratata corespunzator, pneumonia se poate croniciza si complica cu bronsiectazii (dilatarea bronhiilor mici si mijlocii), inflamatii recidivante sau hemoptizii (eliminare de sange prin tuse). Procesele inflamatorii recidivante determina, in timp, fibrozarea parenchimului (tesut spongios) pulmonar, cu diminuarea functionalitatii sale. Daca ar fi sa vorbim insa de cele mai grave „intorsaturi” ale pneumoniei, atunci cap de lista ar fi, cu siguranta, insuficienta respiratorie. In aceasta situatie, functia respiratorie este atat de redusa, incat copilul nu mai primeste suficient oxigen si nu elimina o cantitate corespunzatoare de dioxid de carbon. Altfel sus, se instaleaza o hipoxie severa, cu consecinte extreme asupra organsimului. O alta complicatie periculoasa este septicemia, o infectie generalizata a sangelului, care determina diverse insuficiente organice (la nivel cardiac, renal). Septicemia prezinta un risc fatal pentru viata bolnavului.
Complicatii la nivel extrapulmonar
Pneumonia infectioasa se poate complica cu inflamarea foitelor cerebrale (meningita) si acumularea de secretii purulente la nivel cerebral (abcese cerebrale). De temut sunt si reactiile inflamatorii la nivel articular (artrita), osos (osteomielita), dar mai ales cele de la nivel cardiac. In acest din urma caz, pot fi afectate endocardul (endocardita) sau pericardul (pericardita). Din fericire, de obicei, nu apar modificari ale miocardului.