Din ce in ce mai multi copii si de la varste din ce in ce mai fragede incep sa aiba disfunctii ale glandelor endocrine. De aceea, n-ar strica sa inveti sa le recunosti inca de la primele semne

Cele mai des intalnite afectiuni endocrine in randul copiilor sunt deficitele de iod, tulburarile de sexualizare si de crestere, cauzate de deficitul de hormoni hipofizari de crestere, precum si deficitele congenitale, care apar pelinie suprarenala. Hipotiroidismul Este o boala destul de frecventa si e una dintre principalele cauze de deficit mental, de cretinism, motiv pentru care s-a si implementat screeningul la nivel international. Din pacate, desi s-a introdus mai demult, la noi in tara este practicat doar in Bucuresti si in cateva judete din jur. Este vorba de acea intepatura in calcai, in primele zile dupa nastere, pentru dozarea TSH-ului (un hormon de stimulare tiroidiana). Pentru ca organismul asteapta o anumita doza de hormoni tiroidieni, glanda pituara va produce o cantitate marita de TSH, in incercarea de a determina tiroida sa produca mai multi hormoni. Bombardarea in mod constant cu un nivel crescut de TSH poate imbolnavi tiroida, care se mareste si formeaza o gusa (numita „gusa de compensare”). Netratate, simptomele hipotiroidiei de obicei vor progresa, iar complicatiile pot cauza depresii grave, coma sau chiar stop cardiac.
Hipotiroida se mosteneste
Prezenta unei boli tiroidiene la femeia gravida poate determina o afectare a fatului.
Hipertiroidia
Determina agitatie, transpiratie, distrofie, apetit crescut, diaree, volum cresal tiroidei, iar uneori chiar afectare cardiaca. Din fericire, e destul de rara la copii. Daca apare la nou-nascut, nu e decat o tulburare tranzitorie, care se rezolva de la sine in primele sase luni, cand organismul incheie procesul de eliminare a hormonilor proveniti de la mama, iar statusul tiroidian al copilului revine la normal. Doar o foarte mica parte dintre copiii cu hipertiroidie neonatala vor continua sa prezinte simptomele acestei boli, situatie in care se impune un tratament obligatoriu sau internarea in spital.
Deficit de iod
Copiii cu hipotiroidie congenitala dezvolta manifestari clinice treptat, in primele 3 luni de la nastere, in functie de cauza care a dus la afectarea tiroidei. Daca ai vreo banuiala, cere medicului pediatru o analiza a hormonilor tiroidieni. Numai aceasta poate duce la elucidarea cazului. Asadar, nu trece cu vederea urmatoarele semnale: respiratia zgomotoasa; limba incarcata care atarna in afara cavitatii bucale; pielea uscata si aspra; constipatia; tonusul muscular slab; somnolenta excesiva; pofta redusa de mancare si, implicit, deficitul ponderal; tendinta la racire a tegumentelor, care de multe ori sunt vinetii (marmorate). Atentie, si un icter prelungit (ingalbenirea pielii si a ochilor mai mult de o luna la nou-nascut) poate ridica semne de intrebare. Fenomenul are loc atunci cand ficatul copilului nu poate metaboliza o molecula, numita bilirubina, care se formeaza in mod normal in timpul procesului de reciclare a celulelor rosii mature sau bolnave. Vestea buna este ca, odata depistata, hipotiroidia congenitala se trateaza cu succes prin utilizarea medicatiei hormonale, cu prognostic foarte bun, daca tratamentul incepe din primele 3 luni de viata. Boala insa poate interveni la orice varsta. Asa ca va trebui sa ramai la fel de vigilenta si sa incepi neintarziat investigatiile daca observi: o stagnare accentuata in crestere; o intarziere nejustificata a aparitiei dintilor permanenti sau a instalarii pubertatii; apatie; incetinire in realizarea diferitelor activitati specifice varstei.
Masoara-l periodic
Daca micutul tau ramane considerabil in urma la capitolul inaltime, cere sfatul unui pediatru endocrinolog.
Problemele de sexualizare
In ceea ce priveste tulburarile de sexualizare, spectrul de patologie este foarte larg, mergand de la un deficit de sexualizare pana la sindroamele de sexualizare precoce. Exista cazuri cand copilul are organe genitale incerte, situatie descoperita in timpul nasterii sau chiar la ecografiile intrauterine. Aceasta anomalie poate fi rezultatul unei cauze legate de mediul hormonal pe parcursul sarcinii, fie pentru ca mama a luat anumite medicamente, fie ca a venit in contact cu elemente toxice, din mediu, care au blocat functionalitatea normala a axului hipofizotiroido- gonadal. Sau poate fi vorba de o malformatie genetica ce nu tine de gonada (glanda sexuala feminina sau masculina – testicul sau ovar). Pe de alta parte, in timpul sexualizarii/ pubertatii precoce are loc inchiderea cartilajelor, iar procesul de crestere stagneaza. De exemplu, fetele sexualizate precoce vor fi persoane de statura mica,

cu picioare scurte si o masa osoasa fragila. Picioarele sunt principalul indicator. Cu cat sunt mai lungi, cu atat pubertatea a fost mai tarzie.
Urmareste-i curba de crestere
Un copil creste, în primul an de viata, aproximativ 24-25 cm; 11, 5 cm in al doilea an si 8,5 cm in al treilea. Începand cu al patrulea an, copiii cresc circa 5-6 cm pe an, pana la varsta prepubertatii (variabila de la un copil la altul). Pentru fete, de exemplu, cresterea maxima intervine cu un an inainte de primul ciclu (adica intre 11 si 13 ani), iar pentru baieti, intre 14 si 15 ani. In general, la finalul pubertatii (in jurul varstei de 15-17 ani), copilul atinge inaltimea sa de adult. De aceea, pentru a-i asigura o evolutie normala, fii foarte atenta la ritmul in care se inalta. O decalare importanta de la graficul cu valori-standard pentru varsta si sexul copilului poate indica un deficit de hormon HG (de crestere), caz in care se va prescrie un tratament pe toata perioada copilariei, pana la adolescenta. Acesta se face cu un preparat injectabil special, care se administreaza subcutanat in fiecare zi. De regula, rezultatele sunt extrem de bune, cu atingerea unei talii satisfacatoare.
Nanismul si gigantismul – doua afectiuni endocrine grave
Nanismul este dat de deficitul hormonilor de crestere, iar gigantismul de excesul acestor hormoni, manifestat in perioada copilariei. Cauzele lor sunt diferite: gigantismul este predominant sau in proportie de 99% determinat de unele tumori la nivelul hipofizei, care secreta in exces GH, hormonul de crestere, in timp ce nanismul are mai multe cauze, care tin de lipsa de dezvoltare sau de evolutia insuficienta a hipofizei, ca urmare a unei aberatii cromozomiale.
Simptomele nanismului
In general, copiii cu nanism au o greutate normala la nastere. Dupa varsta de 1 an, cresterea incetineste, copilul ramanand mereu in urma celor de aceeasi varsta. Inaltimea definitiva nu depaseste 1,20 sau 1,50 m. Diferitele segmente ale corpului se dezvolta armonios, proportional. Ceea ce atrage in mod deosebit atentia este gracilitatea acestora. Capul este mic, la fel si extremitatile (acromicrie). Expresia fetei este juvenila. Nanicii par totdeauna mai tineri decat sunt in realitate. Tegumentele sunt fine, palide. Nu rareori apar fenomene de imbatranire precoce a tegumentelor. Inteligenta este cel mai des normala, dar comportamentul ramane pueril. Deseori, ajunsi la varsta pubertatii, nanicii nu se maturizeaza sexual. Aspectul este cunoscut sub denumirea de infantilism sexual.
Manifestarile gigantismului
Boala afecteaza intreg organismul, interesand diferite sisteme si organe (muschi si viscere), inaltimea gigantului depasind 2 m. Craniul este mare, desi proportionat fata de restul corpului. Membrele cresc mult in lungime, pastrand insa proportiile normale. Datorita cresterii excesive, se produc modificari ale scheletului, ca cifoscolioza si osteoporoza. Viscerele sunt mari, dar corespunzatoare inaltimii. Daca tumoarea devine voluminoasa, apar tulburari neurologice si fenomene de compresiune. Exista mai multe forme de gigantism: gigantismul pur, gigantismul cu acromegalie si gigantismul cu eunuchism. In acest din urma caz, nu se produce dezvoltarea sexuala. Organele genitale raman infantile, iar pubertatea nu are loc. Oasele lungi continua sa creasca un timp indelungat, nemaifiind oprite in dezvoltare de hormonii sexuali. Membrele, disproportionat de lungi fata de trunchi, dau infatisarea eunucoida a corpului. In forma cu acromegalie, gigantismul se asociaza cu deformarea extremitatilor in latime. Vestea buna este ca frecventa gigantismului si nanismului este mica, sunt cazuri foarte rare si nici nu exista diferente ale incidentei in functie de sex.